« Intre doua cuvinte exista un spatiu infinit ca durata si lungime. Ni se pare a fi o fractiune de secunda, dar nu este adevarat. Este locul unde se odihneste pana poetului, locul in care gandurile freamata asemenea unei ape de munte. E locul unde se naste urmatorul cuvant. Numai cei curati si linistiti in suflet pot auzi strigatul de bucurie. Poetul sta la panda, inmoaie pana, prinde cuvantul pe care il arunca apoi in poezie. Haideti sa facem liniste in noi, sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati in aceasta lume mirifica. Cu siguranta putem primi in noi cuvintele lui Marin Sorescu, Ion Baiesu, A.P.Cehov, G.B.Shaw, I.L.Caragiale, G.Cosbuc, Nicola Dabija, Grigore Vieru, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Magda Isanos, si altii…»

“Distanta dintre doua cuvinte”

Sambata 31 Iulie 2010, ora 19:00
Str. 11 Iunie, nr. 41; Centrul cultural pentru unesco Nicolae Balcescu
Intrarea libera!

Spectacolul este sustinut de:

Odette Mihaela Bobocea
Stefania Roxana Arsene
Madalina Nicola
Simona Magda Onutu
Mihaela Albu
Catalin Oprea
Catalin Popa
Andrei Abdul

Regia: Gabriela Ionita

Durata spectacol – 1h:30min
Spectacolul este organizat de Asociatia Arhetip Cultural, in parteneriat cu Scoala de Teatru Q-Feel si CCNB.

(anunt preluat, partial, de pe Facebook, evenimente Scoala de teatru Q-Feel)

Vineri (09.07), pe la pranz, am primit o veste care mi-a schimbat (din nou) viata. Am aflat ca voi interpreta un rol in piesa de teatru “Pygmalion” de G. B. Shaw. Asa deci si prin urmare, am mai putin de o saptamana la dispozitie ca sa arat tot ce pot pentru a deveni dna Higgins.

Este o piesa foarte speciala pentru mine, din mai multe motive, pe care nu m-as simti confortabil sa le dezvolt pe blog, dar pot spune ca am fost si eu in situatia Elizei de vreo cateva ori si, din pacate, nu s-a soldat cu happy end.

Piesa se va juca joi, 15 iulie, ora 20:00, la “La Scena”

Distributia:

Eliza Doolitlle / Servitoarea – Roberta Ogaru,
Eliza Doolitlle – Emma Mogda,
D-na Pearce / Cetateanul – Andreea Natalia Barac,
D-na Hill – Alexandra Minghius,
D-na Higgins – Roxana Stefania Arsene,
Alfred Doolitlle / Clara Hill – Irina Dragan,
Henry Higgins – Andrei Rusu,
Colonelul Pickering – Sorin Anton,
Freddy Hill – Catalin Oprea.

Costume: Gina Constantinescu

Durata spectacol : 1h:30min
Pretul biletului: 15 RON

Detalii si rezervari: 0727.795.380
La Scena – Calea Calarasilor, Nr. 55

Contact Scoala de Teatru Q-Feel
tel: 0731.617.892
www.cursuri-actorie.ro

Update:

E ceva cu ziua de azi, e ceva ce inca n-am aflat, e ceva ce inca n-am inteles, e ceva ce inca n-am facut, e ceva ce-mi lipseste, e ceva ce am dat prea mult, sa-mi bag ceva, chiar daca sunt fata, dar nu inteleg unde… gresesc. Azi. Ca parca toata ziua am trait impotriva curentului!

Oare cati pasi inapoi mai trebuie sa mai fac ca sa pot sa vad lumea din fata mea? Sau sa ma vada ea pe mine… Oare de cate ori mai trebuie sa-mi cer iertare pentru a putea deveni libera? Sau poate… ca sunt prea libera.

Anyway… o intrebare la care ma incapatanez DIN NOU sa gasesc raspuns: “De ce unii oameni simt nevoia de a impartasi informatii sau de a cere informatii de la alti oameni, carora nu le pasa absolut deloc?”

Pana unde e ipocrizie si de unde e pur si simplu inconstienta? Pana unde e “misto” si de unde e nevoie sa inveti cu adevarat? Daca nu primesc un raspuns in seara asta voi omori un pescarus.

Da! Reciclez. A, ba nu, pardon, copiez de-a dreptul si nici nu mai pun trackback ca deja am monopol… Sunt pur si simplu revoltata. Soy una triste gaviota.

As putea spune ca am terminat cu poeziile, iar, dupa interpretarea de ultima oara, Gabi mi-a zis ca n-am voie sa iau mai putin de 9 la admitere… mai ales ca plang cu nerusinare la una din ele… asa ca, daca ma mai intreaba cineva de ce plang, le zic ca-mi repet o poezie

Azi am o stare apatica rau, care ar putea fi de la vreme, de la noutatile si evenimentele de aseara… sau poate ca am obosit. Stand degeaba. Ba nu… nu am o stare apatica, am o stare incredibil de irascibila, dupa cum am reactionat cand mi s-a intrerupt alimentarea la laptop. Iar bormasina care insista si ea de vreo ora se pune?

Si ma duc sa-mi chem ingerasii pazitori sa-mi dea energie. Sau mai beau o cana de cafea. De fapt nu, ma mint, vreau serviciu. Mi s-a luat de stat degeaba!!!! Din cele 31 de aplicatii din aprilie… c’mon! Ca doar n-am aplicat pentru inginer programator! Desi, vad mai multe pozitii deschise pentru asta decat in turism sau in customer support.

Acum cativa ani mi s-a spus ca sunt o fire pragmatica si ca absolut nimic nu conteaza pentru mine mai mult decat serviciul… Cred ca lectia mea este sa invat sa ma detasez de munca si sa ma distrez, nu invers.

Si asa, spre final, vin cu vestea buna! Am primit un rol in “Gaitele”, care se va juca peste 2 saptamani! Yuppi! Sunt Zamfira. Deci, lasand la o parte “Revizorul”, care se va juca pe la sfarsitul lui august, acum chiar am piesa “pe la sfarsitul lui iulie”! Ma duc sa-mi printez scenariul sa vad despre ce e vorba.

Update: Mi-am printat piesa, dar printr-o intamplare intamplatoare, printr-o sincronicitate uimitoare… am ajuns sa citesc Pescarusul de Cehov. Se pare ca azi rezonez mai puternic cu piesa asta… dar nu am reusit sa inteleg unde e comedia din ea. Probabil in pescarusul care a furat scaunul.

De vreo 2 zile sunt innebunita dupa melodia asta: Maria Isabel – Entre montañas Cred ca am ascultat-o de 100 de ori pana acum = 6 ore, 3 min si 20 de secunde pierdute din viata! + inca vreo 15 minute cat mi-a luat sa fac calculul.

Dar de fapt voiam sa zic ca eu am mai jucat o data intr-o “piesa de teatru”!! (in cazul in care am mai zis o data pe vre-undeva, imi cer scuze… memoria… m-am cam senilizat). Am jucat in tabara la Ocnele Mari, prima oara cand am fost in tabara, in vara lui ’94, cu o grupa de copii care tocmai terminasera clasa a IV-a, ca si mine, si veneau din Mioveni.

Am jucat in “Lebedele” de Andersen! Si am fost una dintre lebede, adica unul din cei 11 frati! Doamne, si mi-a luat juma de ora de cautat pe net, ca nu-mi aduceam aminte decat notiunea de tesut camasi din urzici.

Fusese ceva tare special cu tabara asta. Stiu ca plecasem cu o grupa de baieti de la volei si eram cea mai mica, dar am avut tare noroc cu clasa asta venita din Mioveni. Imi amintesc de una din fete, Mihaela Anghel, o fata bruneta, cu care m-am imprietenit instant. Cum ne-am scris noi adresele si numerele de telefon, ca sa ne mai vorbim, pe un biletel, care a ajuns undeva uitat, si pe care nu credeam ca mi-l voi mai aminti vreodata! Si mai stiu ca una din fete era din Poiana Lacului, parca asta era blonduta… si mai era o fata, Alice, mai cu fitze, care n-a “rezistat” decat vreo 3 zile in tabara.

Ce univers interior aveam la 10 ani…. Imi amintesc ca atunci mi-am descoperit abilitatile de “sora” medicala pe post de clovn. Una din fete racise si facuse temperatura (parca cea blonduta) si inventasem un maimutoi dintr-o soseta trasa pe mana cu care o faceam sa rada! Parca imi vine sa zic ca o chema Laura…

In tabara asta am descoperit ca stiu sa vorbesc engleza! Si cred ca primele mele cuvinte in engleza i le-am zis unui baiat, (mi-e teama sa spun, dar parca il chema Ovidiu…) si era dintr-o alta grupa, aveau dormitorul in alta parte. Si i-am zis “You’ll miss me”… sau ceva foarte asemanator. Acum nu mai stiu daca in ultima seara, la balul de foc de tabara, am dansat cu el sau cu altul  )

Si cred ca din tabara asta mi se trage talentul de a levita, pentru ca bazinele erau f sarate si era suficient sa poti sa-ti tii echibrul in picioare, ca te ridica! Stiu ca imi inventasem o bicicleta invizibila cu care mergeam si tot pedaland asa in apa chiar reuseam sa ma deplasez!

Si, aparent, fara sa aiba vre-o legatura cu tabara de la Ocnele Mari, va anunt ca mi-am modificat insula si mi-am recuperat trofeul de aur pentru un vulcan strabatut in 80 de sapaturi! A, da… il pierdusem la un moment dat…

Feels more right this way!

A… si am reusit sa mai indes in capsor inca o poezie. Sunt curiosa daca voi mai fi in stare sa o reproduc, macar in gand, dupa zona critica din punct de vedere energetic, de la coborarea din metrou la Unirii…

PS…. Parada modei de la sfarsitul cursului de croitorie, din primara, se pune? =)) In care toate fetele erau printese si aveau costume facute de ele, numai eu eram… Print!! Cu un costum facut de mama din… fulare! Cu o coroana tare interesanta din carton si hartie creponata si o pelerina dintr-un material gri cu floricele pe care am transformat-o eu peste vre-o cativa ani intr-o “rochie”, spre disperarea maica-mii!

Acum stiu 6 poezii in romana si una spaniola-romana si mi le-am ales si pe celelalte 3 dar inca nu le-am invatat.

Mai am sa intru in rezonanta si cu monologul, povestirea.. si cantecul…:D Ni una sola palabra pentru karaoke.

In alta ordine de idei, parca in vara lui 1999 am scris primul meu scenariu de telenovela, “Anna si Leo”. Aia a fost cea mai frumoasa vara din viata mea, din mai multe motive. Oare ce s-ar potrivi ca scenariu pentru vara lui 2010 si cate/ce ar trebui sa fac in vara asta ca sa depaseasca amintirile anterioare?

Ieri, tocmai cand ma apucasem sa-mi fac o lista cu toate taberele si sejururile in care am fost de cand eram mica, am descoperit o cutie de piese de rummy cumparata cand am fost a doua oara la mare, in 1988! Si azi mi s-a facut asa un chef de a merge la mare, pentru ca n-am mai fost de 2 ani

Care e prima ta amintire care te face fericit/a?

1. Sa ma bucur de iubire.

Consider ca am un echilibru energetic, o anumita cantitate de energie absorbita de corp, care imi da starea normala de “existenta”: calma, echilibrata, capabila de a gandi, de a analiza si de a vorbi coerent si corect (din punct de vedere al dictiei).

In momentul cand apar diversi stimuli in jur (incompatibili/compatibili) echilibrul meu se modifica. Am trait destul de multe experiente in care am luat contact cu elemente/entitati incompatibile si am vazut pana unde poate “duce” creierul in a utiliza eficient energia avuta si in a produce alta in cazuri extreme, prin anihilarea tuturor gandurilor negative, pe care le absorb involuntar in contact cu entitatile respective. Sau, in cazurile cele mai favorabile, sa constientizez “caderea” acestei energii negative, fiind apoi absorbita de… pamant. Si asa am ajuns la concluzia ca sunt o persoana puternica si pot sa ma apar atunci cand integritatea “pozitiva” imi este compromisa.

Problema apare totusi, in cazul opus, atunci cand intru in contact cu entitati pozitive (adica, au un raport energie pozitiva/energie negativa mai mare decat al meu, in momentul respectiv), capabile astfel sa-mi mareasca nivelul de energie pozitiva, mai mult decat poate corpul meu sa inmagazineze. Tocmai excitabilitatea asta emotionala ma enerveaza, ma desconcentreaza si involuntar, ma face sa ma comport prosteste. Ma face sa ma misc, sa vorbesc si sa actionez in afara “planului” avut initial. Ulterior ma pune pe ganduri, obligandu-ma sa ma ridic “spiritual” pe o alta treapta de frecventa, creand astfel suficiente ganduri negative incat sa anihileze pozitivitatea primita. E si asta o metoda de autoprotectie.

As putea da exemple concrete pentru fiecare situatie in parte, experimentate in ultima luna, dar ceva ma retine. Pot sa spun totusi, ca ideea de a scrie acest post mi-a venit printr-una din replicile lui Bassanio, in timpul piesei.

2. Sa patinez cu spatele.

Dar pe data de 5 ianuarie 2011 voi merge la primul meu casting adevarat si ma voi trezi la realitate.

3. Cand sa ma opresc… daca am ceva de munca, muncesc pana la epuizare. Dar invat. Asa cum am invatat sa renunt la acele lucruri/persoane care-mi placeau “prea tare”.