Tocmai ce m-am intors de la plimbarea de duminica, cand, in fata scarii blocului, vad o tanti mai in varsta care imprastie de zor sare grunjoasa peste gheata… moment in care m-a lovit. Inspiratia!
Imi amintesc cand eram eu mica si bunica mea ne punea sa calcam fanul pe care il aseza in fanar si mai arunca din cand in cand cate un pumn de sare, “ca sa nu se aprinda fanul” pentru ca parea ca nu este suficient de uscat…
De asemenea stiu ca atunci cand se pregateste carne pentru pachetele de congelator sau pentru bagat la untura, se pune si sare ca sa “tina”… proces identic si in cazul muraturilor.
Si ma intreb eu oare… care e faza cu sarea asta? Cum de stie sarea asta sa “tina” muraturile, sa nu infierbante fanul si mai ales, sa topeasca zapada inghetata??
Cum de sarea asta e ingredientul cheie si in prepararea bucatelor?
Dar nu e tot… de ce povestea cu drobul de sare e despre sare si nu despre punga de zahar? sau stiuletele de porumb din care se face malaiul?
De ce mustele se prind mai repede cu miere decat cu sare? Sau de ce nu trebuie sa prapadim orzul pe gaste?! Bine, am deviat…
Ai inteles ideea. Sarea e omnipotenta. Pur si simplu nu poti trai fara ea 
Sarea te scoate din multe belele (= te scapa de lipitori).
