Ca dupa orice furtuna de fericire, depresia de rigoare.

Bine, nu neaparat depresie, cat scaderea limitelor de comfort personal (ma rog, ingustarea), pentru o reincarcare a bateriilor. Scriind. Scriind si ascultand Sarah Brightman – This love – o melodie cu o nuanta de liniste, dar un pic mai stearsa… inspre depresie. Dap. O nuanta ciudata… si nici macar nu ma chinui prea tare. E acolo si acolo va fi mereu, datoria mea fiind de a ma prinde (de altceva) atunci cand trec limita. Limita dintre constient si subconstient adica…

Inspre visare si inspre creatie. Depresie e doar atunci cand nu ai cum sa o traduci in cuvinte sau in fotografii… sau in orice alta forma de arta. In arta nu mai e depresie, ci e doar liniste. Mi-e dor. Mi-e dor de linistea ta…

Unreachable. Unatainable… Unreal. Surreal… mama cate cuvinte ciudate stiu. Nici macar depresia nu mai e ce era odata. Acum ca am cunoscut-o, cand ma mai intalnesc intamplator cu ea, doar ma amuza. Ma amuza cat de deprimanta poate sa fie. Altceva?

A, da… patrunjelul contine vitamina C.

Complet inchisa. Nu litera, ci doar >itamina.

Sunt o (vezi legatura permanenta link-ul )… pentru ca imi voi dedica urmatoarele cateva ore din viata pentru a face o previziune astrologica numai si numai pentru mine. Moaaahahaaa! …

“I could stick around and get along with you, hello.
It doesn’t really mean that I’m into you, hello.
You’re alright but I’m here, darling, to enjoy the party.
Don’t get too excited ’cause that’s all you get from me, hey.
Yeah, I think you’re cute, but I really think that you should know.
I just came to say hello, hello, hello, hello. (Martin Solveig – Hello)

… desi am zis ca voi incerca sa evit astrologia pe cat posibil, datorita neconcordantelor dintre cerul real si cerul din programul de tranzite pe care il mai consult din cand in cand. Ma refer, bineinteles, la pozitia (relativa a) planetelor in constelatii… dar macar voi evita folosirea semnelor in care se afla planetele si voi insista pe relatiile dintre ele si pe pozitiile lor in case. Pana cand o sa descopar ceva care sa ma ilumineze cu adevarat si o sa ma conving pe deplin cu privire la neautenticitatea si irelevanta acestei pseudo-stiinte.

Asa deci si prin urmare, zilele astea (chiar si saptamanile urmatoare) am niste tranzite mult prea frumoase ca sa nu ma laud cu ele: 4 planete in casa V-a (casa distractiei, a hobbyurilor, a sporturilor, a iubirilor, a copiilor… in principiu, a creatiei, cam de toate felurile): Soarele, Uranus, Jupiter, Marte (care abia a intrat, de 2 zile), care fac la randul lor cate un sextil tare frumos cu Luna, respectiv, cu Nodul Nord natal.

Acum daca e sa mai pun la socoteala si pe Mercur, care nici n-a apucat sa calce bine in Casa a VI-a si sa guste din Juno, peste doua zile se va intoarce si el la distractie si va sta el asa (retrograd) cam vreo 3 saptamani, suficient cat sa se instaureze bine Soarele in casa VI-a (a muncii si a sanatatii, adica).

Si asta nu e tot! Peste aproape 3 saptamani se alatura si Venus distractiei!!! Si cam de pe la inceputul lunii Mai (dap, luna a V-a) o sa fie Party the Party… O conjunctie de 4 energii in tranzit (Venus, Mercur, Marte si Jupiter) peste Juno-ul natal. Si combinat cu Soarele care tocmai intra in casa VII-a… daca vrei sa ma ceri de nevasta, asta e momentul optim ) Pe 7 mai, mai precis, cand NN in tranzit va fi in conjunctie perfecta cu Soarele natal, iar aceste minunate planete le vor tine triunghi. Glumeam…

… adica doar daca n-ai Marte, Venus, Soarele sau Ascendentul in Scorpion ) cu voi nu mai am curaj sa glumesc pe teme d-astea.

January 6th, 2012

- I cannot believe it has been a year since Jason left me… again… and next week, my birthday, I’m a bit sad, but what can I do… Tara, are you even listening to me?

- Of course I do, Moon, don’t be silly… he will come back in the country! I’m sure of it. Especially now since he won this beautiful car on the contest I’ve organized with my company…

- He… whaaaat???

- Don’t tell me you didn’t know that… this job of yours dragged you in completely… you don’t seem to be seeing anything else besides your job, now! Yes, Moon, Jason was one of the participants, he subscribed online and he won one of the big prizes: this lovely red car you can see in this picture.

- That’s so cool! I hope he will take me in for a ride…

- At least you can still dream about it… as much as he likes red there’s a chance he will donate the car to you

- Yes, make fun of my suffering, Tara, you’re such a considerate friend… Now about dreams, guess what!

- What! ?…

- Last night a dreamed him. I dreamed that he came to my birthday party and he was staying next to you. And when I passed by, you came and hugged me and you wished me the best and he didn’t even want to leave his chair. I went towards him and he didn’t want to shake his hand with me… that’s so sad… and weird.

- Why is this sad? He told you he doesn’t love you when he left…

- I cannot believe I’ve done something that bad to change my perception about us so much… last time I dreamed about him, I don’t know, 3 or 4 months ago, we met at a show, somewhere on a stadium, and he stand up when he saw me and he offered me a seat next to him, on a higher rank of seats… and now he didn’t even want to shake hands with me. Why did he come after all? Why did he come to my birthday party if he doesn’t even want to talk to me? He doesn’t even smile anymore…

- Hey, hold it, Moon! What’s got into you?? That was just a dream… your party is next week and a lot of things could change until then. I told you, he will come back, but be patient…

… he will come back…

@2011. Credits go to Teo.

Ora la care m-am trezit azi-dimineata, cu senzatia ca e 11 sau 12 deja, datorita razelor de soare care se ingramadeau printre jaluzele… 7:26, ora de pe ceasul vechi… ma rog, de pe telefon. Nu cel vechi, ci doar cel pe care il am momentan… pe care de obicei il tin pe modul vibratii si de cand cu mediul asta virtual uit de el zile in sir…

Till the sun never rises
The skies turn to grey
Till the earth stops revolving
All light fades away
Till the planets stop spinning
In the darkness above
I will treasure each moment
I am with you my love
Till the moment comes when time stands still.
(Lesiem – Fides)

Buuuun. M-am trezit, mi-am baut cafeluta (rece, din aia facuta de ieri… lenea), mi-am pus bateria de la aparatul foto la incarcat (cica dupa-amiaza as iesi la poze, daca nu vine ploaia) si m-am apucat sa incerc sa inteleg ce am visat azi-noapte. In afara plimbarilor printre campuri cu floricele, l-am visat pe el, care imi spune ca “s-a indragostit de mine”. De miercuri, chiar… La care, replica mea a fost “Stiu. M-am prins deja… “. Ma prind repede de obicei… mult prea repede chiar. Si o data ce m-am prins mi-e mult prea greu sa plec. Adica, in alta ordine de idei.

Ieri dupa-amiaza cand m-am dus la Profi sa-mi iau de mancare salata, nu stiu ce mi-a venit de mi-am luat si vopsea de par. Blond cenusiu de la Garnier. Din “bogata” experienta pe care o am eu cu vopselele de par am ajuns la concluzia ca marca asta e buna. Mi-am luat 2 cutii, sa-mi ajunga. Acum sunt curioasa cum o sa iasa pe parul meu saten inchis la radacini si saten deschis la varfuri, cu reflexe de ciocolata (de la nuantatorul de asta vara).

And bye. For now.

Update: Deci nu sunt blonda… dar am inima impacata ca macar am incercat )

Cineva mi-a facut pofta de munte… iar altcineva mi-a alimentat-o… de fapt am trait cu dorinta asta de cand eram copil mic, pentru ca mereu imi povestea mama cum isi petrecea ea vacantele in facultate, in tabere, printre varfurile muntilor. Si acum constat ca experienta mea pe munti e destul de redusa, cu toate ca m-am nascut si am copilarit destul de aproape de ei.

Incepe cu dupa-amiezele de weekend de la Voina, cand eram copil “acasa la mama si la tata” si cu weekendurile de vara sau sejururile de revelion hoinarind prin padurile de la Cabana Mazgana… Continua cu cateva urcusuri pe Tampa, cu telecabina, si alte cateva urcusuri pana la Cota 1400 in Sinaia, tot cu telecabina.

Prima oara cand am facut cunostinta cu muntele-munte a fost intr-o excursie cu clasa in generala, cand ma pierdusem de grup (o abilitate cu care inca am ramas ) si “m-am trezit” ca am de coborat Vf Postavaru pe jos, iarna… nu stiu prin ce minune m-au “deturnat” niste oameni binevoitori si m-au condus catre telecabina, de am reusit sa ajung jos in viata

Alta data, in 2002 parca, am petrecut cu familia duminica de Pasti ciocnind oua pe Sfinx si printre Babe! A fost o zi superba! Cu telecabina, bineinteles…

Si ca sa nu raman cu prea multe frustrari, dupa anul III de facultate, un an in care am fost o fata tare studioasa, am obtinut si eu un loc in tabara studenteasca la Sinaia Am avut de data asta ocazia sa urc cobor pe jos, cu grupul, de la cota 1400 ) Cea mai frumoasa tabara ever.

Dar de fapt si de drept, sudoarea urcusului si a coborasului pe/de pe munte mi-o amintesc intr-o vara, cand aveam vreo 12-13 ani, cand ne-a luat tata la cules de afine. Stiu ca atunci am urcat vreo 4 ore pe jos, un grup de familii, de undeva mai sus putin de Voina. Si nici n-am adunat prea multe afine, ca pe mine ma amuza prea tare procedeul de culegere… de fapt mi se parea mult prea plictisitor

Iar in perioada in care ai mei si-au petrecut concediul prin Muntii Apuseni eu invatam pentru licenta De cand ma chinui sa ajung si eu pe acolo…

Update (azi, 02.04, mergand pe aceeasi linie de rezonanta, am dat pe FB de acest club http://clubuldemiscarepentrusanatate.wordpress.com/ si am descoperit ca lumea e mult mai mica decat credeam…)

Intr-unul din momentele alea in care nimic nu pare sa-ti iasa asa cum vrei tu si mai stai si in pat bolnav de gripa, cel mai bun mod de a te umple de energie e sa visezi. Eliberat complet de constrangeri si detasat de probleme, mergi in acea lume de fantezie, pe care ti-ai creat-o, acolo unde toate lucrurile merg perfect. Si te gandesti ca e doar o plimbare temporara si.. cine stie! Poate chiar te intorci cu ceva folositor de acolo.

Ajungand asa la nucleul fiintei mele concluzionez ca nu pot sa urasc pe nimeni, chiar daca mi-a facut rau din nestiinta sau intentionat. Intotdeauna am incercat sa gasesc o explicatie si mi-am consumat cantitati considerabile de timp si de energie ca sa inteleg ce a provocat reactia respectiva. Sunt de parere ca la baza conflictelor, in majoritatea cazurilor, sta o diferenta de perceptie a lumii inconjuratoare (aka, realitatea obiectiva). Iar aceasta diferenta de perceptie aduce dupa sine o diferenta in dorinte si nevoi.

Am gasit prima oara expresia asta in profilul de facebook al unei persoane care ma inspira incredibil de mult, in majoritatea cazurilor de acolo, de pe taramul visarii, si asta consider ca ma ajuta sa-mi fac realitate propriile vise. Probabil e mai mult o chestie de receptivitate. Visam, traim, incercam sa ne urmarim visele si murim de o gramada de ori in timpul unei singure vieti. Iar expresia asta imi induce forta necesara ca atunci cand visez ceva si incep sa pun in aplicare, sa nu ma opresc niciodata pana nu ajung la capat, indiferent de cate obstacole imi apar in drum.

Am facut si eu tampeniile mele, chestii care pe moment m-au facut sa ma simt mai bine, dar pe termen lung au ramas ca o pata neagra in sufletul meu si cred ca imi va mai lua mult timp de acum inainte pentru a le depasi complet. Am inceput intr-un punct in care consideram ca imi lipseste un singur lucru pentru a fi fericita pe deplin si am terminat pierzandu-le pe toate celelalte in lupta de a-l obtine. Si asta pentru ca eu nu urmaream si nu luptam pentru un alt LUCRU, ci pentru a obtine un OM… cu dorintele si nevoile lui.

Mai mult de atat, se pare ca acum asociez involuntar fiecare esec pe seama acelor prostii, pe care la timpul lor le-am considerat vise si chiar eram convinsa ca nu le visez singura. Uitand-ma inapoi, parca eram manata de o amenintare cu viata ca sa le dau forma in realitate, si pana la urma tot am murit… si de mai multe ori… Cred ca cel mai simplu mod de a ucide un om este sa-i distrugi visele. Unul cate unul… Si exact asta a fost greseala mea cea mai mare: l-am perceput ca pe un lucru din primul moment din care mi l-am dorit.

Cateodata imi doresc sa am asa o protectie spirituala si/sau legala, ca sa pot sa ma gandesc la cine vreau eu si sa visez orice vreau eu fara sa afectez cu absolut nimic persoana in cauza, respectiv, visele ei, si fara sa schimb nimic in realitatea obiectiva. Iar cand ti se intampla o data, de doua ori, de cateva ori bune, sa vezi ca ceea ce visezi se completeaza cu ceea ce traiesti, parca atunci cand nu mai stii ce ai visat ai pierdut o bucata din realitate.

Asa ca, nu-mi ramane decat happy-end-ul: Live as you dream and dream as you live. Dreams have nothing to do with dying.

Disclaimer Acest text (post de blog) a fost scris pe 15 Sept 2010… am dat intamplator peste el aseara. Il dedic aceluia caruia imi place sa-i spun “the wounded V” cu mentiunea: “cafeaua nu e o sursa de energie, ci doar un pretext pentru ea”

Tengo unas pijamas de color rosa que muestran la hermosa amistad entre un patito y un pinguino…  No se porque debo empezar justo con esa confesión, pero supongo que mi deseo ya ha empezado volar en su camino para hacerse realidad y esto ya es parte de su cumplimiento.

Ya tengo un més en mi nuevo trabajo! Un més y una semana, para ser mas exacta… ya que al señor le gusta tanto la precisión. Han sido muchas cosas nuevas para aprender y ya tengo muchas más y aunque las primeras dos semanas han sido mas dificiles, ahora he empezado sentirme muy cómoda. A veces me acuerdo de ti y eso me libera la mente y me da energía para mostrar que siempre puedo mas… y es un sentimiento mucho mas productivo, especialmente cuando me doy cuenta de que no te voy a volver a ver núnca mas en mi vida!

Y haciendo una paréntesis de una manera mas filosófica, empiezo preguntarme como es que se llama esa situación en la cual dices algo y te das cuenta que puede tener mas de un significado y que, con solo escribir tus pensamientos, puedes lograr a convertir en realidad los buenos deseos de muchas mas personas de lo que lo habías planeado. Tanto que te das cuenta que la realidad puede tener muchos mas caminos y que a veces las cosas no son tal como parecen…

La verdad es que intentaba decir muchas mas cosas sobre este proceso en el cual mis deseos han logrado convertise en realidad, pero lo reconozco, tengo un poco de miedo en hacerlo. A lo mejor basta solo con un “te quiero”, que viene del primer sector del mapa de mi corazón… aunque todos sabemos que solo con una campanilla no se hace primavera.

Siempre me han gustado los Virgos, pero no he logrado con ningúno en tener otra cosa mas que una hermosa amistad. Pero tú aún me llevas contigo, arrastrandome al lado de tus pensamientos… aún me atraes… y eso me encanta. Al menos puede salir una cosa productiva de toda esta fantasía: que me acuerde más de mi español.

Y por lo que yo sé, por lo que mi vida me ha dado experiencias para aprender de ellas, núnca toques el tema del casamiento desde las primeras frases que cambias con una persona que no la has visto de algunos años, si esa persona no te interesa… de una manera más creativa que simple amistad.

Azi am cunoscut o persoana care m-a impresionat foarte mult… si nu m-a impresionat prin emotivitatea de care dadea dovada, ci prin duritate… prin stapanire psihica. A stat la mai putin de 2 metri de mine, dar o simteam in cu totul alta sfera… mi-era imposibil sa citesc ceva in ea si ma intriga foarte tare. Acum sunt curioasa sa stiu daca acolo unde era ea, era mai sus (ca nivel de constiinta), mai jos, sau pur si simplu intr-o lume paralela.

Am cunoscut o persoana care vazuse si simtise foarte multe la viata ei si totusi imi parea ca nu are nicio limita si niciun perete de protectie fata de ceea ce o inconjoara. Simtea tot si vedea tot ce se intampla in jurul ei. Iar acei ochi albastri, care, atunci cand s-au intersectat cu ai mei, doar pentru o fractiune de secunda, m-au cutremurat. M-a impresionat cu adevarat, si nu pentru ca, in putinul timp pe care l-a avut la dispozitie, a reusit sa schimbe cateva bucatele din sufletul meu, ci pentru ca reusise deja sa schimbe mult mai multe in sufletele altora.

Sunt mandra ca am intrat in rezonanta cu o astfel de persoana si sper ca, daca voi mai avea ocazia asta pe viitor, sa nu-mi schimb parerea pe care mi-am creat-o la prima vedere! Iar la prima atingere a cartii ei de vizita, chiar daca suna ciudat, pot spune ca am simtit ca am intrat in cu totul alta lume unde sunt energii, sunt cuvinte, sunt puteri… si inca mai sunt foarte multe lucruri pe care inca nu le cunoastem.

Azi (adica ieri, pana voi termina de scris acest post) am simtit 18-le cu toata fiinta mea. Btw, era 498,88.

Care e diferenta (diferentele) dintre un alchimist, un vrajitor, un magician, un mag, un scriitor si/sau un compozitor de muzica?

Later edit: si un actor?