Nu am de gand sa scriu (in mod direct) despre asta, doar ca mi-a rulat expresia asta toata ziua ieri in backgroundul mintii si, sincer, habar nu aveam ca am acest cuvant in cap: veleitati.
Asta ca sa nu recunosc oficial ca aud voci 
) majoritatea sunt bune, imi atrag atentia cand gresesc cu ceva, ca sa corectez la timp, iar restul nu prea au treaba cu mine, vorbesc doar asa de unele singure, ca la televizor si mai prind si eu cate ceva din zbor, cum a fost asta cu veleitatile… Oricum, daca stau mai bine sa analizez, mi-e imposibil sa cred ca exista oameni care nu aud voci, doar ca le e teama sa scrie pe blog despre ele. Sau poate am eu capacitati paranormale, ca oricum mi s-a spus de o gramada de ori ca-i citesc pe oameni mult prea repede si ca asta ii sperie. Ata ete, unii au mai multe de ascuns decat altii 
)
Sper ca n-am speriat pe nimeni cu introducerea asta… oricum sunt niste abilitati fun, ma ajuta sa nu ma plictisesc, de una singura. Referitor la videoul de mai jos, venind de la o persoana perceputa ca timida si cu o stima de sine scazuta, ar trebui sa fie perceput pozitiv faptul ca sunt mandra de mine pentru realizarile obtinute… si nu ma refer neaparat la voce (care se mai poate lucra), ci la expresia fetei, la naturalete si la podoaba capilara care inca mai creste.. deja aberez, never mind. Oricum, de vreo 3 zile ma simt de parca plutesc in continuu, nu-mi mai e foame, nu-mi mai place cafeaua, si dupa cum spuneam mai sus, am ajuns sa-mi indragesc si vocile )
Acum, sper ca weekendul asta sa-mi scada ifosele din cap si sa reusesc sa cobor din nou pe Pamant. Imagineaza-ti ca am un card aproape plin de poze si nici macar nu l-am descarcat in calculator… asta pentru ca fotografia deja a inceput sa ma plictiseasca. Si abia de un an am dslr-ul… acum mi-a picat pata sa invat sa cant la pian. Ba mai mult, azi-noapte chiar am visat ca am unul… oricum, o data ce esti expert in tastatura de calculator nu mi s-ar parea o mare dificultate sa canti la pian. Asta, si pentru ca, judecand dupa ultimele evenimente (lovituri si vanatai pe care le-am achizitionat la mana stanga + cele doua scrantiri de glezna din vara trecuta, la piciorul stang), incep sa cred ca emisfera mea cerebrala dreapta este complet moarta sau intr-o stare avansata de degradare = nu mai am deloc suflet… si nici nu stiu pe unde mi l-am pierdut.
Si ca sa inchid intr-o nota pozitiva: 
PS-uri 1. A, deci se scrie veleitati. bun! acum sunt cu 5m mai jos.
2. mergand pe categoria categoriei in care a fost categorisit acest post, am descoperit cuvantul pe care nu-l mai intelegeam din poezia categorisita de mine (-pur intuitiv) tot acolo: sigh! bun, din nou! Asta inseamna ca inca mai traieste… nu persoana, ci emisfera!
. Esti sigur ca vrei sa merg mai departe?
