În ultimele zile am fost foarte pasionată de a găsi greșeli… mai ales mie… de a le număra, de a le pune pe categorii, de a le investiga cauzele, de a învăța din ele… și de a încerca să le grupez în povești, pentru a putea înțelege și elimina cauzele lor… de a le pune în statistici și de a calcula un trend și un target pentru luna viitoare. Ma întreb cum s-ar schimba viața mea dacă m-aș dedica trup și suflet în a le găsi, dacă aș fi plătită special pentru asta: bonus pentru găsit greșeli…

Ieri m-am apucat să învăț arabă. ) Ideea mi-a venit de vreo lună așa, de când am aflat că e foarte apreciată prin companiile multinaționale, dar abia ieri m-a adus universul în același loc cu o persoană dispusă să mă inițieze )

Am renunțat după prima ședință, cea în care am învățat să înnumăr până la 1: Wahid, adică. Și tema pentru acasă: http://www.internetpolyglot.com/romanian/lesson-1204201200 Sunt curioasă dacă va mai urma și lecția a doua. 

Acum, pentru a nu fi considerată chiar atât de superficială, caut pe net să văd dacă titlul inițial al acestui post: De la Babilon încoace, are vreo legătură cu araba sau cu ebraica. Deși, parcă am mai multă rezonanță cu ebraica… Încă un set de limbi tare ciudate… după chineză și japoneză adică… nu că aș fi avut vreodată vreo tangență cu una din aceste două, în afară de marca universală a jucăriilor din copilăria mea și Crouching Tiger, Hidden Dragon. Interesant film. Nu l-aș fi văzut dacă nu m-ar fi atras de pe pagina de hi5 a lui “the one that doesn’t even exist”.

Și ce mai voiam să mai zic… A, da! Acum vreo 2 săptămâni am avut o revelație referitoare la Biblie… La Noul și la Vechiul Testament, adică. Până acum eu am trăit cu impresia că aceste două “cărți” sunt doar niște povești ale trecutului, fără a conștientiza semnificația cuvântului Testament, din titlul lor.

Și acum mă încăpățânez să descopăr că au sens și în viitor… în încercarea de a-mi găsi moștenirea divină Probabil din cauza recentei Luni Noi în Leu, care mi-a tranzitat casa a IX-a în conjuncție cu Venus, în careu cu Pluto natal.

Legătura permanentă, da

Adică ofer 2 zile, din propriul meu portofel, în care, cine știe cum să profite de ele, poate să facă absolut tot ce vrea… pentru că luni, va fi din nou vineri. Sau invers

Wise men say only fools rush in.

19.08, 28.08, 9.09, 18.09, 27.09 and then… will see what happens next

… din ciclul “Team Building – Romanian Adventure”.

După cum spuneam, de fapt, nu știu dacă am “zis” asta până acum pe blog, dar, în acest weekend, am fost în primul meu Team-Building oficial. Și, punând așa, cap la cap, toate stările prin care am trecut în timpul lui, pot spune că m-am simțit ca în liceu, doar că de data asta, chiar am câștigat! Mă rog, echipa mea a ieșit câștigătoare. Adică cea din care făceam parte și eu, avându-l pe F colegul-șef de la plăți, drept căpitan de echipă.

După o dimineață de întreceri asidue, între cei 13 + 13 membri care reprezentau cele două echipe (cu niște nume… unul mai original decât celălalt), ajunsesem la scorul magnific de 3 la 3. Apoi, după prânz, m-am simțit ca făcând parte, pentru prima oară în viața mea, dintr-o cursă gen The Amazing Race!

Ne-a lăsat autocarul pe niște coline de munte, cu poteci pietruite, pârâuri și fân proaspăt cosit, cu… doar câte o hartă creionată, din care trebuia să înțelegem unde să găsim cele 10 indicii. Fiecare indiciu era făcut dintr-un catren, destul de ciudat de înțeles, dar care avea și câte o literă (sau chiar două) subliniate și marcate dedesubt cu câte un număr…

Și, uite așa, câutând indicii, care mai de care mai greu de găsit, am reușit să descoperim că indiciul final, care ar fi trebuit să ne ducă la destinația unde era comoara, era format astfel: V _ C _ I _ _ B A S T _ _ N. Când, din gura mea aurită (:D) s-a rostit “Bastion”!

Apoi, căpitanul echipei a continuat adăugând “Vechiul”! Iar dintr-un brainstorming tensionant, care a durat doar câteva secunde, punând cap la cap toate evenimentele ciudate întâmplate în acea zi, eu am venit prima cu soluția finală, zicând că ”Vechiul Bastion se referă la acele ruine, de pe colină, din fața pensiunii în care suntem cazați!

Și așa am pornit într-o fugă nebună, care mai de care, ca să fim prima echipă care ajunge la ruine. Dar nu, cineva și-a băgat coada și de această dată, foarte subtil, ce-i drept… probabil, destinul însuși… pentru că am mai rătăcit un pic în sens opus într-o companie plăcută duși de niște valuri ale unei vieți anterioare , până când ne-am hotărât că e momentul să ne întoarcem la realitate.

Și așa am alergat eu în aceea care a devenit cea mai importantă cursă din viața mea, cam de două ori mai lungă decât proba de rezistență de la Bac, când, surprinsă fiind, am zărit poarta pensiunii și o parte din echipă, terminată de oboseală, dar fericită că a găsit comoara, care ne-a declarat echipa câștigătoare. Acum, cu informații de ultimă oră, pot spune că au avut și ceilalți comoara lor, ce-i drept, un pic mai mică, dar cu același tip de conținut.

A, da, cu această ocazie am ajuns la concluzia, în serendipitate, că doi Marte în Balanță, în conjuncție, într-adevăr se completează reciproc… la orice conține litere, cifre și potențial de câștig. Asta probabil și datorită lui Venus în Săgetător în harta compusă.

Tot în serendipitate sau datorită Soarelui în careu cu Pluto, până la descoperirea indiciului următor, din cursa care alcătuiește noua mea viață, mai bat un pic câmpii, pe lângă:

- am omorât o furnică pe care am prins-o traversând rama ochelarilor mei în timp ce scriam aceste rânduri în carnețel;

- un fluture intrat incognito în autocar mi-a distras atenția și n-am putut aprecia corect distanța de la locul de plecare, până în locul unde era comoara, iar în timpul alergării am trecut prin multe procese “testamentare” de conștiință; 

- noroc că mi-a venit ideea să-mi iau SunScreen, pentru că m-a ferit de roșeață pe față și pe mâini, în timpul în care am alergat pe drumul cu bolovani de la țară, din mijlocul munților;

- am învățat că un mesaj de S O S, în cazul în care ne aflăm printre supraviețuitorii unui avion prăbușit pe o insulă pustie, se scrie în contrast și nu cu bolovani albi, peste pietriș alb

- am o febră musculară inimaginabil de dureroasă, de simt că mi-am rupt mușchii în două… inclusiv grupe de muschi pe care nici nu știam că îi am;

- o rază de soare va rămâne în continuare o rază de soare, indiferent câți nori o acoperă și indiferent cât de strălucitor e curcubeul format în partea opusă

Azi a fost una din cele mai frumoase zile din viața mea.

Am fost la serviciu cu bicicleta, am muncit cu drag și cu spor, apoi am lasat-o să doarmă (și am încredere că o voi găsi mâine tot acolo) și am plecat la ziua unei colege-șefe, cu alte 4 persoane, undeva in the middle of nowhere called Chiajna Pe drum ne-a prins o furtună fulgerătoare… Atât de fulgerătoare încât cei de acolo deja chemaseră pompierii, pentru că, de la un fulger, luase foc câmpul din zonă și nu mai aveau nici curent electric.

A fost tare fun. Am cunoscut oameni noi, am învățat cuvinte noi și am învățat și un joc nou care se numește piramida (o să dau detalii mai târziu despre el). Am jucat și mima, iar mie mi-au picat de mimat doar două cuvinte: cele din titlu

A, cum era să omit! Azi am vorbit pentru prima oară la telefon, în pauza de masă, with the guy I like for about 3 weeks now… și am vorbit și am vorbit până mi s-a terminat bateria. De mâine o să umblu cu încărcătorul după mine.

Iar de la chef m-a adus până la scară, colegul-șef de la plăți , în doar 13 minute. Era 00:11 când am plecat de acolo. Poop you all. Bye.

Adica doar o serie de ganduri, aleatoare:

1. Daca eu as fi o taraba, inchisa/deschisa, asa cum mi s-a spus acum cateva zile, oare ce s-ar vinde.. pe mine?

2. Cum e sa ai un teren de tenis, in incinta complexului in care lucrezi, dar pe care sa-l administrezi chiar tu si sa te ocupi si de competitii?

3. Oare voi ajunge vreodata sa si intru in scena in rolul Arkadinei? Nu doar sa-l visez si sa ma trezesc exact inainte de a trece dincolo de cortina? Oare, in acest caz, cine ar fi “Pescarusul” principal?

4. Cum se face ca, entitati disjuncte fiind, avem atat de multe visuri/vise in comun?

Ha ha… azi am avut de 6 ori ca referrer linkul cu poezia cu șahul cel mai probabil, cred că se blocase browserul… anyway, tocmai m-am întors din Mojo. Ziua unei colege dragi, ne-a făcut cinste. Și am zis să mai ies un pic din zona mea de comfort și am îndrăznit să mai îngân și eu o melodie: The Power of Love.

Zic îngân, pentru că sunt cam răgușită și mi se cam făcuse rău de emoții (sau de tutunul din jur) și abia mi-am mai găsit energia, dar parcă la niciun sunet nu am reușit să accesez cutia toracică. Promit că data viitoare va fi mai bine. Acum, nu știu dacă cei care au fluierat și au aplaudat la sfârșit s-au aplaudat între ei, m-au aplaudat pe mine de milă sau m-au huiduit )

Da, și marțea trecută am fost în Mojo. Atunci am fost singură și am conectat foarte bine cu restul oamenilor din sală, dar Hero-ul meu parcă n-a avut aceeași rezonanță ca acum două duminici, atunci când l-am cântat pentru prima oară, cu colegii de la actorie.

Acum dacă stau să-mi amintesc, sincer, sincer și cu un pic de părere de rău, melodia pe care mi-a făcut cea mai mare plăcere să o cânt a fost Prison, vara trecută… în duet cu Cătălin… Mda, și aici urmează explicația părerii de rău: e greu să găsești o persoană cu care să te sincronizezi în duet… pe scenă. Sau măcar să trăiești cu impresia asta, cel puțin până cobori… de pe scenă. Mai ales când, în afara scenei, inima ta bate pentru altcineva

Ziceam că nu-mi mai convine nimic. O fi de la luna aproape plină. O fi de la faptul că exact în acest moment e 00:00. O fi de la faptul că de vreo 10 zile echilibrul meu energetic e complet… dat peste cap. Azi am ajuns chiar la concluzia că ar fi bine să tac mai des, pentru că spun tâmpenii. Și le susțin sus și tare… Deci nici nu mai scriu pe blog, gata, tac. Somn ușor.

… sau, mă rog, a unei scrisori pierdute.

Rezumat: Punând așa, în balanța, toate aspectele vieții mele și făcând o paralelă între ele, am ajuns la concluzia ca nicio greșeală nu este iremediabilă, doar că unele ne costă mai mult timp decât altele.

Unele ne costă mai multe povești decât altele… Bani…

… banii habar n-am ce rol au în viața mea, pentru că până la urmă contează doar, nu timpul, nici emoțiile, ci frecvența… de spirit. Între mii și mii de aburi.

PS (update 12.07 – 7:22). Mâine, da. Adică, mă rog, la 00:00