Sau face mai mult sens faptul ca pe la 19:20 m-am suit in metroul 1111 la Basarab si am coborat aproape 3 minute dupa, din metroul 2111, la Crangasi?

Sau… poate face si mai mult sens rezultatul de ”0 erori” la un calup de 40 de facturi verificate?

Anyway… ce-mi trecea prin cap in timp ce am luat cina:

“Dragi erori de release,

Ne-am adunat aici t, pentru a uni in sfanta matchuire pe acest PO cu aceasta Invoice.

Pentru aceasta, este mai intai necesar ca acest PO sa mearga la tatal lui, ca sa i se inchida toate conturile, pentru a fi vizibila toata zestrea acumulata.

Apoi:

- Draga PO, juri sa-ti pastrezi toata zestrea pentru aceasta Invoice, ca sa nu mai aiba la ce sa spere si alte Invoices?

- Jur.

- Draga Invoice, juri ca in sufletul tau exista un PO si doar un singur PO si oricat te vom intoarce in sus si in jos nu vom mai gasi alt PO?

- Jur.

Pai atunci, in acest moment daca mai exista vreo alta Invoice care sa fi sperat la zestrea acestui PO sa apara acum sau va fi denigrata pentru vecie cand va fi declarata… nonPO “

Ok, mi-a luat mult mai mult decat prevazusem, dar, dupa cum se spune, “mai bine mai tarziu decat niciodata”. Acum promit sa revin si cu rasarituri, dar de pe alt lac

Or I’m someone else?

When someone tells you about some guy and insinuates things about you two, when you start to blush all of a sudden it means that you’re really in love? Why should being in love be the final step?

I’m past being in love with many people now. Whatever that means…

«You know you’re in love when you don’t want to fall asleep because reality is finally better than your dreams.  ~Dr. Seuss»

So, no. I’m definitely not in love. No matter what I will do in my reality it will never compare with the feeling of flying through plain air; with the feeling of having talking together, in the same room, people who don’t even know each other in the real life; with the feeling of passing through places and times with just the action of a thought…

So I guess I will never fall.. in love… because I’m too busy actually loving myself.

Acum cateva vise, ma plimbam pe niste strazi prin Paris in cautarea unui Logan alb… ei bine, azi-noapte l-am gasit, cu aceeasi cheie in mana, apasand din cand in cand pe buton sa vad unde piuie.

L-am gasit la tara, ascuns undeva in curte… era noapte… si pe masura ce ma apropiam de el era de un verde inchis, apoi avea o forma ciudata, ca si cum ar fi o masina sport doar cu doua locuri, pentru ca la sfarsit, sa ma trezesc in fata unui… elicopteras!

Deci masina visurilor mele e de fapt un Elicopter albastru inchis metalizat Asta ca sa stiu sa nu ma mai chinui sa-mi fac calcule de buget ca sa-mi iau masina… ci o sa astept cuminte sa-mi vina elicopterul. Dar cum ramane cu cheile? pe astea de unde le primesc?

A, da… si am mai visat ca eram intr-un proiect de teatru sau de film, care se desfasura pe niste piramide sau pe turnuri… ba chiar parca m-am plimbat azi-noapte si prin Eiffel Oricum, ma cam saturasem de piramide si asteptam sa fiu distribuita pentru noul proiect. Apoi a venit invitatia, prin facebookul viselor: Sambata, in nu mai stiu ce parc, de la ora 17… acum, problema e in care din sambete.

Mai bine imi stabilesc visele intr-un Acvaplanor… poate reusesc sa-mi gasesc si activitatea artistica. Sau sa ma gaseasca ea pe mine, direct pe ape. Alea ale sambetei

This time I’m gonna do it my way… This time is my time, I’m getting back to the real me.

adica, distanta pe care un email o parcurge in 41 de zile, energia pura, o parcurge in 32 de minute, minus corespondentul in viteza de tastare (on your iPad ), pentru fiecare litera, mai mult sau mai putin inutila …

Pentru ca am reusit sa-mi amintesc, intr-un vis, de locul si de actiunea altui vis, care s-a petrecut in acel loc nou, pentru ca mi-am dorit foarte mult asta, si pana la urma chiar am reusit, sa schimb singura, recurenta tuturor viselor anterioare;

Pentru ca am reusit iar sa-mi amintesc cat de mult imi place sa ma inalt, sa zbor si sa ma propulsez in aer, la distante din ce in ce mai mari;

Pentru ca am reusit sa cunosc oameni noi, care imi povestesc ca au exact acelasi tip de experiente…

Nu pot sa nu ma intreb, pur si simplu: oare care este distanta (in timp si in spatiu) dintre mine si EI?

I-am pierdut o data, in alt vis, dar nu mai vreau sa-i pierd din nou…

Wow! Cata nevoie de atentie am, exact de la acei oameni care nu au avut timp sau nu au vrut sa mi-o acorde, pentru ca nu m-au considerat a fi o investitie eficienta, pentru ca se vedeau mult prea importanti si mult prea sus, fata de mine.

[ ... ]

Deci, cu calm si seninatate, cu toata puterea si energia investita de univers in mine, va doresc inca o data, voua si tuturor legaturilor voastre, un val de indeplinire inspre satisfactie, a tuturor nevoilor, atat de stringente, pe care le aveti in viata, astfel incat sa va ajunga timp… si spatiu… macar cat pentru un salut si un zambet din suflet… catre acea persoana, care s-a pierdut, nu o data, ci de multe ori, pe sine, inspre iluminarea drumului vostru in viata.

Sau poate imi doresc eu imposibilul… pentru ca de la un salut, nu as renunta, pana nu as ajunge si la o cafea.

De fapt, nu cred ca m-as multumi niciodata pana nu m-as satura. De zbor!

Deci… pana la urma, nu pot decat sa va multumesc, inca o data, pentru ca mi-ati redat libertatea, dandu-mi astfel posibilitatea sa ma nasc, iar si iar, sa cresc si sa-mi doresc, de fiecare data, sa invat din ce in ce mai mult, pentru a-mi putea scurta, viata de viata, distanta dintre mine si VOI.

Ce naiv pare totul in urma…

.. inclusiv “acele momentele” cand ratam ceea ce ne dorim cu adevarat, pentru ca suntem prea ocupati sa ne plangem de mila, crezand ca nu meritam toate lucrurile bune care ni se intampla.

Cel mai bun pozitiv al meu e o libelula. O libelula cu aripile mari, lucioase, in niste nuante de culori de la verde aprins, albastru si violet stralucitor. Cateodata ma enerveaza… si as vrea sa mai cobor din cand in cand, printre muritorii de rand , doar cat sa ma mai odihnesc putin.

Apoi urc din nou, iar libelula mea… nu mai e. S-a preschimbat intr-o floare. Cu 1000 de petale. Toate, de aceeasi culoare.

18.08 – 18:18… sper ca si tu l-ai “irosit” cu folos…

Stii care e partea amuzanta?… acum 4 ani, o poveste a inceput cu un cd cu tutoriale foto-video, in engleza, care mi s-au parut mult prea grele si pe care le-am abandonat in calculator… calculator pe care nici macar nu-l mai am.

S-a sfarsit, cateva luni dupa, cu “E chiar asa de greu de inteles ca n-am timp? Daca n-as fi avut chef, ti-as fi spus direct”…. pacat ca oamenii normali mai au si emotii si sentimente. Da, e sarcasm.

Acum 2 ani, o alta poveste a inceput cu niste tutoriale audio de… ebraica. S-a sfarsit mult mai repede, la nici o luna dupa, la o discutie pe mess pe la 1 noaptea, cu “vezi cat de egoista esti? eu trebuie sa merg la munca maine” sau ceva de genul…

Acum… incepe cu 2 carti de management de proiect, tot in engleza, una de 211 pagini, iar cealalta, “Project Management for Dummies”, de 389 de pagini… oare de data asta ce-ar fi diferit?! Adica, cu ce e mai speciala situatia asta, ca sa aiba sorti de izbanda mai mari?

A…. da… de povestea cu Manualele de Germana de B2 chiar uitasem. Asta chiar cred ca e o poveste care continua… dap, fetele au mai multa rabdare, intre ele, se pare.

… hmm… dar cartea a doua de PM chiar pare draguta are ilustratii si glume. Chiar pentru dummies asa. Deci cartea mea cu siguranta se va numi “All about the Aquarius male… for dummies asa”.

Btw, ai mare atentie in cine investesti minutul 19:19, maine sunt foarte putine minute in viata in care soarta marcheaza de mai multe ori.

20.03.2012.

Nu stiu de ce exact data asta, pur si simplu asta mi-a venit in cap acum. Ma intreb daca va mai exista blogul meu pana atunci

20.03.2012. Ar insemna ca deja am un an si o luna la locul de munca actual.

Ar insemna ca parul meu este cu inca un lat de mana mai lung si ca, probabil, am mai incercat de 2 ori blondul pe el.

Ar insemna ca mai am inca un folder de poze in calculator, de la Roma.

Ar insemna ca mai am inca o diploma pe peretele ego-ului, de la cursul de Regie de Film. Asta daca imi surad suficient de mult astrele, incat sa produca acea minune de sincronizare.

Ar insemna ca voi avea un alt perete al ego-ului, pentru ca nu voi mai locui in acelasi loc.

Ar insemna ca am reusit sa ating masa de 63 de kg. Si, daca e sa tin cont de faptul ca o jumatate de pepene imi este suficient pentru o cina, ar trebui sa am grija sa nu o ating la orizontala

Ar insemna ca deja mi-am gasit poeziile, monologul si povestirea optime-beneficiu, pentru a mai incerca sa dau o data la teatru. Desi, cred ca exista mai multe sanse sa apuc sa o joc pe Arkadina pana atunci…

Si cam atat.. ma duc sa mananc si cealalta jumatate de pepene tigaia cu mancarica mea preferata de cubulete de piept de pui si mix royal de legume.

PS. Nice to have you having me back. For now.