[pe 1 martie 2016 in acest spatiu voi pune o poza cu mine si Familia Mea]

Update: 1 Martie 2012 – brusc, astazi am fost oarecum fortata de imprejurari sa-mi amintesc niste circumstante si niste situatii de acum 4 ani, 1 Martie 2008. Uitandu-ma in urma, am avut senzatia ca sunt aceeasi, cu aceleasi ambitii si aceleasi vise si ca n-am crescut deloc / n-am realizat nimic din ceea ce visam cel mai mult atunci. Ba dimpotriva, visele, dorintele si asteptarile mele s-au diversificat, iar standardele impuse au devenit si mai inalte.

Ma vad din nou, pusa in acelasi tip de circumstante si imi pare ca vreau sa lupt pentru acelasi ideal. Mai sunt intrebari la care nu am raspunsuri, mai sunt situatii de natura emotionala in care nu stiu cum ar trebui sa reactionez…mai sunt momente cand linia dintre viata personala si viata profesionala nu e atat de clara… E totusi ceva nou, unde lucrez acum, in 90% din cazuri ma simt “ca acasa”. Dar restul de 10% ma sperie incredibil de tare, pentru ca imi creaza o perspectiva infricosatoare, aceea a faptului ca 90% din viata mea e o completa iluzie, pentru ca, de fapt, “acasa” este o locuinta inchiriata, de care nici nu am timp sa ma ingrijesc suficient.

Am primit o floare azi, o lalea galbena, de care m-a durut sufletul sa ma despart, imediat ce mi-am dat seama ca e singurul lucru “cu viata” pe care, momentan, il pot numi “al meu”. Si totusi, sta acum intinsa, fara apa, pe o masuta la Starbucks, unde un ceai combinat cu un Fervex imi mai alina din…singuratate.

Cateodata, ca azi pe la pranz de altfel, imi doresc foarte tare ca cineva sa ma poata scoata din aceasta iluzie. Am cazut iar, subconstientul mi-a “inundat” constientul. Inca o data si inca o data… am avut puterea sa uit tot si sa iert. Inca o data am realizat ca singura putere adevarata in acest univers este iubirea pentru fiinta care esti. Nu putem construi in viitor decat dupa ce am cladit o baza suficient de puternica a ceea ce suntem si a ceea ce stim ca putem. Fiecare, unul cate unul, dar, in definitiv, impreuna.

Easy reading is damn hard writing. (Nathaniel Hawthorne)

… dintr-un motiv intuitivo-intrinsec… ajung la concluzia ca azi am facut numai si numai ceea NU trebuia sa fac. Mai bine stateam acasa… dar am promis ca nu mai dramatizez pe blog.

Mai sunt totusi 3 ore si ceva din ziua de azi, in care as putea “sa ma revansez”. Vrea cineva sa ma acompanieze la spalat vase? =))

Update: 1. am spalat vasele toate , 2. am pacalit caloriferul si a pornit din nou (deci nu o sa mai inghet ca in ultimele 2 nopti) 3. am facut o baita luuuunga si fierbinte si 4. tocmai m-a sunat fratimio sa-mi confirme ca-mi ia meniu de la kfc!!!!! YUPPY now I feel better.

The art of writing is the art of discovering what you believe. (Gustave Flaubert)

Atat timp cat nu-ti pierzi niciodata speranta ca lucrurile se pot intoarce si in favoarea ta, destinul te poarta exact acolo unde vrei cu adevarat.

Pe scurt: in seara asta am descoperit ca exista o cafenea greceasca in zona veche. A fost singurul local in care am simtit atractia de a intra, dupa ce am primit un dus rece din Mojo, dupa ce am facut 3 ture de zona veche si am dat indicatii oamenilor.

Btw, stie cineva unde e Fire? M-a abordat un tip dragut cu ochelari…dar n-am stiut sa-i raspund. Apoi am deturnat un grup care voia sa mearga, fara rezervare, in Mojo-ul complet rezervat.

In acest moment imi iubesc viata si statutul de single si promit solemn ca nu voi mai cadea in depresie si nu voi mai aborda astfel de subiecte (deprimante) pe blog!

Now, let the new life begin!! Multumesc tuturor prietenilor adevarati = ingerasii mei protectori, care n-au conturi de FB

The best time for planning a book is while you’re doing the dishes. (Agatha Christie)

Titlul = un mesaj dintr-un joc… pe care il joc dintr-o stare de intrigare, mai mult decat din placerea pe care mi-o provoaca. Dar hai, recunosc, sunt unele chestii care ma amuza foarte tare, cum e cea din titlu.

In alta ordine de idei, am activat din nou Farmville… sunt la Level 56 si am planuri mari: vreau sa-mi extind Spa-ul la 5 stele si sa strang inca 5.000.000 de monezi ca sa-mi maresc terenul la dimensiunea maxima. Si apoi ma duc sa-mi curat zapada din fata blocului =)).

Progresez la araba, stiu jumatate din cifrele pana la 10 ). Progresez atat de mult incat am ajuns la concluzia ca stiu mai multe litere in greaca… si nu stiu de ce, dar cred ca, in viitorul apropiat, voi ajunge sa-mi imbunatatesc nivelul de portugheza )

Cu atatea materiale si videouri cu pronuntie pe net ar fi si pacat. In plus, e o experienta care iti deschide foarte mult mintea si te face sa vezi solutii in anumite situatii, pe care inainte nu le vedeai.

Mars in Libra square Mercury in Capricorn, in a Saggy Sun, now I understand you!!!

Writing is a struggle against silence. (Carlos Fuentes)

Maine implinesc inca “un an”

Imi amintesc cat de mult imi doream atunci sa ma angajez… si nu mai stiu cum am facut, dar cu cateva zile inainte, am cerut ajutorul unei persoane din trecutul meu, intr-un moment de completa seninatate, apoi am trecut peste. M-am comportat ca si cum deja as fi angajata… sau poate ca, deja eram. Niciodata nu am primit exact ce mi-am dorit, de la acea persoana, dar am primit niste lectii de viata pentru care nu pot fi decat recunoscatoare. Atat de dure, dar exact pe masura puterii mele de a lupta in continuare…

O buna perioada, datorita unor sincronicitati, am crezut ca inca imi ghideaza destinul. Am crezut, am sperat si mi-am dorit asta din tot sufletul. Probabil datorita faptului ca ma simt atat de singura si de neinteleasa, incat, intr-un fel ma bucur cand cineva reuseste sa ma raneasca, pentru ca inseamna ca mi-a dedicat din timpul sau, incercand sa ma cunoasca.

Am visat ca un copil, am crezut in bunatatea faptelor respective… au trecut mai bine de 4 ani de cand, indragostita fiind deja, l-am privit pentru prima oara in ochi, in statia de autobuz. Dar, acum daca ma gandesc mai bine, si inchizitorii care ardeau pe rug femeile exceptional de atragatoare, pe care le considerau a fi vrajitoare, credeau in bunatatea faptelor lor.

Sunt trista. Si nu neaparat datorita ultimului esec in… hai sa-i zicem, dragoste… ci datorita faptului ca fiecare esec imi atinge acea parte a sufletului care a fost ranita de atatea ori. Daca sufletul meu ar putea vorbi si ar putea cere exact ce vrea, poate ca n-ar mai sangera atat de mult.

Punand cap la cap, toata cunoasterea pe care am acumulat-o pana acum, as putea spune ca, oricat de ciudat ar parea, tot sunt pe drumul cel bun. Acela al iubirii adevarate, care nu se leaga doar de o singura persoana, ci imparte intregii omeniri. Si totusi, astazi, probabil chiar si maine… si pana la sfarsitul saptamanii, dragul meu, cauta-ma, gaseste-ma si iubeste-ma sincer… in realitatea obiectiva. Sau lasa-ma de tot… sa mor… in pace… in nebunia iluziei mele. 

PS. I have already lived March 1st, 2012. Somehow, in my dreams. I saw you coming, wanting so sign a copy of your book, I found you in the next room, at the right, from the room where she was standing, I entered and I closed the door from the inside and I never let you out.

And then I realized that I already have an issue of The Book, with dirty pages and folded at corners. I think that it was quite the 1st piece of the book, in my hands, the manuscript, the piece that was sent to be printed into thousands of copies. I’ve stolen it, without even knowing nor wanting to do so, but I do want to give it back… one day… if I could.

Update 14th - si mintea mea reuseste sa ma surprinda inca o data, referitor la capacitatea ei de a crea vise si de a intruchipa anumite persoane, care sa-mi ofere solutii la niste probleme, pe care nici macar nu eram constienta ca le am.

Oare chiar exista o posibilitate in a sincroniza planul oniric cu planul real, astfel incat sa traim doar in linie continua? Adica fara a mai avea cosmaruri legate de situatii neplacute din trecut si fara a mai visa momente de viitor care nu vor exista niciodata. Sa visam doar prezentul…

The last time I was rejected and I felt completely lost, I got myself up by literally absorbing 6 seasons of “How I met your mother”… Now, the only thing that seems to be raising me up to Understandment are songs in foreign languages. As weird and foreign as possible. I cannot even breath anymore… I hate you Neptune in Pisces squaring my Moon+Chiron… with all my heart I hate you.

Words, once they are printed, have a life of their own. — Carol Burnett

Still: אוהב = כאשר שום דבר אחר הגיוני.

Cum? Fac parte din povesti diferite? Ei, bine, de azi fac parte din aceeasi poveste. Am inventat-o eu.

Azi de dimineata in timp ce incercam sa-mi gasesc “locul” la birou, m-am trezit desenand floricele. Si am avut un day-dreaming cu o chestie interesanta… dintr-un univers paralel sau dintr-o viata anterioara. E interesant, pe bune :D.

Anyway, tot facand analize si legaturi m-am trezit ca citesc povestea Degeticai. Rad si acum si nu stiu de ce: << Peştisorii din râu însă, auzindu-i plânsul şi văzând cât era de frumuşică, socotiră că ar fi o mare nenorocire pentru dânsa să-l ia de soţ pe fiul broaştei. “Nunta asta nu trebuia să se facă!” gândiră ei numaidecât, după care se apucară să taie cu dinţişorii codiţa frunzei. După multă trudă, aceasta se desprise, ducând-o pe Degetica departe, de-a lungul râului, astfel încât broaştele nu o mai putură ajunge. >>

Mi-e frica. De cand am descoperit astrologia, acum vreo 6 ani, am fost obsedata sa aflu tot ce se poate despre Varsatori. Acum, fix din prima zi in care Neptun a ajuns la el acasa, nu mai pot sa-mi scot Pestisorii Aurii din cap. )

Ma duc sa termin de citit, am ajuns aici: << Degeţica era de bună seamă fermecătoare! Dar tot ascultând cusururile pe ce i le născoceau, cărăbuşul n-o mai găsi pe Degeţica la fel de încântătoare ca la început, şi nu mai vru s-o ţină. Aşa că o dădu jos din copac şi o aşeză pe o floare de cicoare. >> Citiţi mai departe despre Degeţica | Tărâmul lui Andilandi http://andilandi.ro/amintiri-dintr-o-altfel-de-copilarie/degetica/#ixzz1loyeknf4

A, da, si Tom Degetel.