Starea aceea a copilariei, unde cuvantul parintilor era legea. Cand zicea mama Nu si ma mai articula si cu cate o palma din senin, era clar: NU!. Ma rog, as fi vrut sa fie asa ) Pentru ca niciodata nu m-am lasat pana nu “am inteles”, de ce e NU si nu e DA.

Sufar din cauza ca la viata mea am primit inzecit de ori mai multe NU-uri decat DA-uri… poate datorita faptului ca nu stiam sa pun intrebarile. Dar si ultima oara, cand am primit un DA, insotit de o palma, doar cat sa-mi intru in personaj, nu o sa o uit niciodata.

Ce mai voiam sa scriu? … oricum nu mai conteaza. Nimic nu mai e ce a fost.

Ca sa putem creste, avem nevoie de oameni care sa ne vada cu adevarat maturi si care sa ne dea ceea ce cerem, chiar daca stim/stiu ca nu ne va face bine, pe moment.

… in 3 zile, acest blog va implini 2 ani… ma uit in urma, intr-un fel sunt mandra de ceea ce am construit, dar in alt fel, simt ca efortul depus ar fi putut sa aiba mai multa eficacitate. Undeva, ceva, s-a pierdut pe drum. Poate ca ar trebui sa invat sa ma transport la o tensiune mai mare A, da… si sa “ma vand” mai bine.

On this night / I wanna be the one who’s in command / On this night / You’re gonna be the one who understands.

Cand cineva iti spune ”Nu am ce sa vorbesc cu tine”, poate insemna ori ca te considera prost/incult, ori plictisitor, ori… pur si simplu nu meriti acel consum de energie necesar rostirii unui cuvant atat de simplu, format din doua litere.

De fapt voiam sa scriu despre Zmee si Zboruri, dar nu-mi place sa-mi neglijez responsabilitatile.

Dar incep cu Zborurile: maine va trebui sa fiu un nebun cronic, pentru 2 ore, si nu prea mai aveam amintiri/emotii (negative) de care sa ma atasez, ca sa pot sa intru in personaj:

Iar despre inaltarea Zmeului, cu prietenii, in piesa urmatoare. Gandind pozitiv, cu tot norocul inainte si fara a uita sa zambesc

PS. Sunt 100% convinsa ca n-as fi reusit sa ajung de aici si pana aici fara tine! Whatever happens tomorrow, we have today. I’ll always remember it.

Update poze:

… mi-e incredibil de dor de tine.

Probabil te-am visat… si n-am mai apucat sa mi te amintesc cum.

Sunt cuprinsa de acea emotie, care, pe masura ce ma indepartam de tine, ma facea sa-mi dea lacrimile instant. Acea emotie, pe care am simtit-o cel mai puternic in seara cand ai plecat in masina cu parintii tai si cu ultima farama de putere, ti-am facut cu mana: “la revedere!”… dupa ce am urmarit finala campionatului mondial de fotbal…

Update: e emotia - “I’ve been strong for too long, now I can really let myself go. No one is watching me anymore. Ready for a shoulder to cry on now, except I won’t, because I’m too vulnerable to allow myself the luxury to get attached onto someone else“

Imi amintesc… de cele mai mult de 10 secunde in care am ramas impietrita uitandu-ma in ochii tai, cand te-am revazut, in primavara aceluiasi an… nici nu cred ca poti sa-ti imaginezi cat de mult ai insemnat pentru mine.

Intinde mainile. Lasa-ma sa te imbratisez. Te simt prea infrigurat ca sa pot sa te las. Mi-e dor sa pot sa-mi mai amintesc si altceva, care te include… dar nu mai esti, nici macar in trecutul meu.

Nu m-a costat nu stiu cate sute de miliarde, cum am vazut in cosmarul de acum cateva zile… dar m-a costat un pic mai mult decat prevazusem si a durat vreo 2 ore: a insurubat si desurubat sabotii pe spate si pe fata de vreo 10 ori, le-a pus vasilina, a curatat jentile cu o solutie speciala, a uns lantul, mi-a schimbat complet manerele de frana si cablul de frana pe spate… si camera de pe fata, pentru ca aveam pana… latenta. Adica a umflat bine ambele roti, si cand repara la frane, cea din fata a cedat brusc ) Noroc, as putea spune. Putea sa explodeze in timp ce mergeam cu ea… Si mi-a strans si aripa de pe fata, ca sa nu mai atinga de cauciuc

Am ajuns cu ea in Chiajna, pe partea cealalta a lacului Morii, ca tot imi doream eu de multa vreme sa vad ce e in partea cealalta:

Lacul Morii vazut din Chiajna

Nu o sa mentionez pe blog ocazia cu care am ajuns acolo, dar merita sa spun ca am jucat table, cu 3 oameni minunati )) La primele 2 jocuri, am castigat lejer si fara stres. La al treilea joc, cu the one that does have a heart, cred ca am fost lasata sa castig… Ca apoi sa mi se dea marti… apoi, de nervi (sau de pasiunea jucatului :)))) ), am ajuns sa rasturnam punga de gunoi si sa-l insiram prin curte, pentru ca a sarit zarul direct in ea… apoi m-a batut normal. deci… 3 jocuri castigate, 3 pierdute.

Apoi am ajuns acasa si, ca de obicei, ma astepta fratimio lesinat de foame, desi… dintr-un motiv total necunoscut, inainte sa plec, dupa ce am incarcat de 2 ori masina de rufe, pentru spalat, si am facut ceva ordine prin casa, i-am pregatit si micul dejun…

As vrea sa multumesc totusi, cu aceasta ocazie, unor 3 pestisori minunati pe care ii cunosc si fara de care nu as fi ajuns aici… unuia, pentru metodele lui mai mult neortodoxe de a ma motiva (tzatziki like…), altuia pentru ca… nu stiu… dar ma face sa ma simt in siguranta atunci cand e prin preajma si imi zambeste in continuu (cu ochii), iar al treilea… pentru ca ma amuza faptul ca are 3 numere de telefon si nu are credit pe niciunul

Si acum lasati-ma in pace ca vreau maraton de vampiri.

Pe 06 iunie 2012, Venus, in retrograd, in casa a VIII-a, va trece, in conjunctie cu Soarele, peste Nodul meu Nord, in opozitie cu Uranus. Iar Jupiter in casa a VII-a, tranziteaza in conjunctie, Luna + Chiron. Asta ar trebui sa fie cu adevarat o schimbare in bine.

Cand toate visele de care m-am agatat, s-au dizolvat in fata mea… unele cu feedback constructiv, altele fara… stau ceva timp in stand by, o noapte, ca tot e cel mai bun sfestnic, si apoi o iau de la capat. Cu o foarte mare curiozitate de a vedea ce este cu adevarat real. In realitatea asta. In sensul – unde este adevarul care creaza, nu care distruge.

De azi, promit ca nu mai fac niciun plan… ci las totul sa se intample. Conform cu planul universului: the best talent… ramane, dupa ce trec toate apele.