… in conjunctie perfecta cu Saturn… si cu Ascendentul. In Scorpion. Asa sunt eu.

Sau, cel putin, asa se zice ca as (a)parea. Desi, daca e sa ma iau dupa analiza referitoare la discrepantele astrologico-astronomice, pe care am facut-o acum ceva vreme, Scorpionul nu se mai aplica in caracterizare. Dar se aplica in analiza.

Si raman din nou in ceata. In ceata creata de Neptunul in conjunctie cu Soarele si cu Jupiter, din casa a II-a. Nicio problema, nici eu nu le mai inteleg. Si nici nu cred ca va ajunge cineva sa le inteleaga cu adevarat.

Cat despre dilema veche, de a fi sau nu capabila sa ma ridic la adevaratul potential al unui 33… Am descoperit mult prea multi in jurul meu, in ultimii ani, incat sa-mi dau seama ca sunt “cei mai iubitori”, “cei mai spirituali”, “cei mai creativi”, “cei mai artistici” si “cei mai capabili” sa-si creeze propria lor realitate.

De ce postul asta? Pentru ca vreau sa sarbatoresc 2 ani In aceeasi viata.