Dreams are illustrations from the book your soul is writing about you. Marsha Norman
Sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa le scriu, dar… gandurile mele sunt “all over the place”. O data cu viteza vine si adrenalina. Iar o data cu puterea vine si responsabilitatea… si trebuie sa fiu si mai atenta.
Desi, nu mi se pare corect… imi vreau inapoi copilaria si naivitatea aia care ma putea face sa ies cu basmaua curata, atunci cand faceam vreo tampenie, invocand pe “nu stiam”. Sunt intr-o relatie de aproape 4 luni. E ceh :) Si vegetarian. E fun. Dar parca de multe ori e mai mult obligatie decat fun. De la o anumita varsta inainte, parca nu iti mai permiti sa te implici doar pentru fun… si uite-asa:
Cand vad cate vreo buburuza in iarba sau un fluturas sau o floare de forsitie cu 5 petale sau cine stie ce mai ce gingasenie, nici nu mai pot sa ma bucur. Ignor emotia in secunda a doua. De ce? Pentru ca m-am bucurat destul cand am fost copil, acum nu mai am timp de asta. Pe masura ce re-descopar lucrurile frumoase din aceasta lume, consider ca nu mai merit sa ma mai bucur doar pentru mine, si toata energia o investesc in ideea de a putea oferi o viata frumoasa copiilor mei. 
Am venit aici ca sa am mai mult timp si mai multa liniste - pe ideea ca traitul in Romania ne ocupa tot timpul. Mi-e foarte greu sa spun asta, dar tot ce tine de administrativ-politic-financiar-legislativ-medical in cadrul procesului de a intemeia si de a creste o familie… ca un om de rand… in Romania sucks. Sau cel putin asta e paradigma care ma tine aici. la nivelul de cariera/competente pe care il am acum.
M-am abonat la Business Magazin, pe facebook. Vad povesti de succes in fiecare zi. Una mai trasa de par decat alta… dar poate chiar sunt adevarate. Poate, daca aceste 20 de minute care mi-au trebuit insirarii pe blog a acestui post nu le-as fi pus deoparte pentru sufletul meu, as fi ajuns si eu personajul principal intr-una din ele.
Sau poate vad lucrurile gresit. Poate ca acei oameni de succes au ajuns de succes pentru ca au avut un vis si au crezut in el, investind timp si energie, dar nu din obligatie, ci din placere. Eu de ceva vreme nu mai am niciun vis. Adica tot ceea ce mi-am dorit, in masura in care nu mi-am dorit capricii costisitoare si inutile, am obtinut.
Dar ma intreb: oare familia pe care visez sa o am, oare copiii pe care visez sa ii am, oare nunta, casnicia - pe care inca nu o visez, pentru ca viata m-a invatat ca visele creaza automat asteptari, care pot provoca si dezamagiri - intra tot in categoria capriciilor inutile si costisitoare?
Unde tragi linia dintre timpul pe care il aloci pentru fun si timpul pe care il aloci pentru responsabilitati - menite de a evita viitoare probleme?
E normal ca imediat ce iti vine in cap ideea unei potentiale probleme in viitor, sa incepi sa actionezi impotriva ei? Nu stiu ce s-a intamplat cu lumea asta, dar, parca, de la o vreme am prea mult timp mort. Cred ca m-am trezit dintr-un vis ceva mai devreme decat ar fi trebuit. Si aici nu e nimic. Nici macar o idee. Nimic.
I have arrived into this place of time, where I don’t allow myself to do anything, because I am afraid that if I do something before I receive the divine permission, I may destruct more than I create. Perhaps this is what Midheaven in Leo really means :)
But I invested enough energy. I’m raising the speed. And God should learn how to keep up with me because I may start to become angry in order to obtain what I want.
