Azi am scos bicicleta de la naftalină

Și prin naftalină a se înțelege enorme pânze de păianjen, frunze uscate de stejar, probabil atât recolta 2018 cât și 2019, polen, praf, găinaț de vrăbiuțe și posibil și excremente de rozătoare. Mda. Bicicleta mea a stat aproape doi ani de zile neatinsă, într-un… să-i zicem șopron, că garaj nu se poate numi 😀

Deci, după ce am spălat-o bine-bine și am dat la pompa de au curs transpirațiile pe mine, bebe începuse să se simtă ignorată în căruț, așa că am luat-o pe ea la plimbare.

Și pe bicicleta a luat-o Leo la plimbare mai spre seara, ca mijloc de transport către aventura lui de o oră la muls capre. Nu e niciun eufemism. Chiar a fost să mulgă capre. Am fost de față când a stabilit cu ciobanul ora și ziua întâlnirii, săptămâna trecută. Și a venit și cu lapte și brânză înapoi. Mda. Mda..

Tocmai am terminat de văzut mini-serialul You. Captivant. Dar cam predictibil către final. Și s-a terminat și Outlander..

Bebe a descoperit, în seara asta la băiță, cum e cu stropitul cu apă. Lipa-lipa cum se spune. Mi s-a umplut și mie inima de bucurie când am vazut cât s-a bucurat. Dar bucuria i-a fost cam scurtă, că nu am putut să o las să facă baltă de apă pe preș în baie. Abia aștept să se încălzească mai bine afară, că-i fac piscină. Are și costumaș de baie, pe care nu a apucat încă să-l îmbrace.

În altă ordine de idei, zilele mele sunt toate aproape la fel, îmi plănuiesc timpul în segmente, în funcție de termenul de expirare al alimentelor din frigider..

Am ajuns la scorul record de 16.228.724, la jocul ăla pe telefon, cu multiplii de 2, cred că am jucat de cel puțin 20 de ori, unele jocuri ținând zile întregi. Aici un print screen din timpul acelui joc:Screenshot_20200513-140031

Da, am băgat și bani, poate mai mult decât ar fi meritat. Dar îmi vine să mă joc non-stop. Acum spre exemplu am ajuns într-un punct mort, mai am o singură mutare posibilă, și trebuie să aștept până mâine ca să mi se deblocheze monede și nu mai vreau să mai bag bani. Așa am ajuns de fapt în acel mic moment de luciditate, de m-am apucat să-mi curăț bicicleta de la hibernare.

Acum procrastinez de aproape o oră să mă duc să-mi usuc părul după duș, tocmai mi-a scris Leo ca bebe a adormit deja și e la ea în pătuț. Deci mai pot să procrastinez încă o oră, de data asta fără să mă simt vinovată că mă eschivez de la rolul de mamă. Acum, pe bune, o oră pe zi am și eu dreptul la timp pentru mine.

Ba am făcut chiar și o faptă bună, am aruncat păianjenul gigant afară, nu l-am omorât direct. Se plimba nestingherit pe culmea de deasupra căzii, l-am descoperit când mă îmbrăcam în pijama.. Dacă nu așteptam să adoarmă bebe cred că țipam la Leo să vină să-l ghideze către lumina… de afară.

So.. Baby is now 1

I don’t know what to write anymore, I found some games on my phone and I got very captivated (one in particular), which also gave me the opportunity to reflect about the past months… It’s been hard, with the exams, with baby’s new milestones, with the lockdown… I wrote some posts, then I deleted them.

I hope from now on things will start to turn a bit better, for the past days I found the courage to take the stroller for short walks around the house, hopefully we can continue. And we also bought baby a swing, so we will be spending more fun time outside, once it will get a bit better, it’s rainy for the past 2 days, max 14 degrees at midday, which for me is cold.

So yeah.. keeping up the good work.

Going back to my game, I’m stuck right now, at score more than 3 million, considering the last record was a bit over 2m. But I am waiting to get some more coins unlocked, so I can take advantage of the extra tricks.

Screenshot_20200503-134405Or I can pay directly… Honestly, for the time that it entertained me in the past week and I forgot to over-eat, I think it deserves my 2$ to unlock 600 more coins. It’s a means, not a purpose. Already lost 2 pounds. 😃

So… Keeping up the good work.

A înflorit liliacul…

Glumesc. Azi cică ninge iar. Grădina e plină de păpădii galbene, pomii sunt aproape toți înfloriți, dar cică ninge la prânz. După ce alaltăieri erau 20 de grade, am luat prânzul afară sub umbrela de soare. Ca toți vecinii din jurul nostru, de altfel.

Bebelina a evadat din pătuț aseară. O pusesem la somn, am crezut că a adormit și mă uitam la un film. Încă avea salteluța la treapta înaltă, pentru că atunci când am instalat-o în pătuț abia se ridica în picioare.

Nu știu cum a reușit, dar s-a ridicat pe vârfuri și s-a balansat pe burtică și am prins-o când mai avea un pic și atingea patul nostru cu capul în jos, noroc că eram acolo.

Așa că… acum bebe are o închisoare mai… adâncă. Nu a fost deloc încântată când am pus-o înauntru, dar după ce i-am mai dat să pape și am mai repetat figura de două ori, a capitulat și a adormit. Înghemuită într-un colț. Cred că era în jur de 20:30.

Pe la 3 și ceva s-a trezit iar și am luat-o la noi în pat, a dormit între noi până pe la 6 și ceva.

La 7:30 făceam clătite. Și ea păpa ultimul ou roșu. Mă rog, doar albușul, gălbenușul nu îi place la oul fiert. Adevărul e că nici mie nu îmi plăcea când eram ca ea, că e înecăcios, dar nu am curaj să-i dau ou fiert moale încă. Am făcut 3 pentru Paștele Catolic. Mai fac 3 pentru Paștele Ortodox…

După ce se trezește din somnul dintre micul dejun și prânz mergem la cumpărături. Trebuie să-i cumpăr pălăriuță de soare sau șapcă și ceva de încălțat, în anticiparea primilor pași. Deși nu stă încă în picioare nesusținută. Și vreau să-i cumpăr o mașinuță, că tot nu am reușit să-i luăm nimic de Iepuraș… în afară de un pui de pluș care piuia… până când a aruncat cu el de ciment pe terasă, “neinteresant”… a zâmbit prima oară când l-a văzut și gata. “Ce-mi dai mie chestia asta, asta nu se numește pui, puiul e carne, se mănâncă”. Dacă ar auzi-o taică-su 😀

Știe să facă “la revedere” cu mânuța, să bată din palme și să aprindă și să stingă becul jos în living, pentru că întrerupătorul e deasupra canapelei, ajunge la el dacă se ridică în picioare. Și știe majoritatea jucăriilor ei, dacă o întrebi “unde e cutare”, se duce și îți arată unde e. Cu puțină încurajare îți și aduce obiectul respectiv. Deci până acum l-a depășit pe Bonnie, la abilități. 😀 Eu tot încerc să o învăț culori, dar cred că e cam devreme.. Are 3 mingiuțe identice, roșie, galbenă și albastră. Știe că toate 3 sunt mingiuțe, dar nu face deosebirea între culori. Mai are o mingiuță cu țepi, care piuie când calci pe ea și face luminițe când o arunci de sol sau de pereți, pe asta o știe sub numele de “corona-virus”. 😂

A început să mănânce mai bine, ea singurică, rar mai acceptă să îi dau eu cu lingurița.. Dacă ai fi văzut-o cum băga în ea piept de pui bio sau somon la cuptor… Sau carne de vițel fiartă.. O lăsam pe ea să-și aleagă și lua cele mai mari bucățele. Dar e selectivă.. nu mănâncă mai deloc legume 😦 Ar mânca numai pâine toast cu unt, dacă s-ar putea. Într-o seară am rupt o felie și am înmuiat-o în iaurt, a mâncat-o pe toată, dar avea iaurt și în cap, mască de păr. 😀

În ceha “a face baie” și “a cumpăra” sunt foarte asemănătoare, koupat vs koupit. Uneori când termină cina parcă îți vine să “koupit novy miminko” în loc de “koupat miminko”. Noroc că e unicat.

S-a trezit. Bye, for now.

Azi a nins iar

Când ne-am trezit de dimineață, la 6 ora nouă.. deci 5… 😦 afară era alb. Și minus 3 grade.

Bonnie e mai bine, după două serii de perfuzii și mâncare de convalescență, de vreo 2 zile a început să mănânce iar mâncare normală și nu a mai vomitat deloc.

Ieri am fost la cumpărături, mai puțin drojdie, produse cu clor, săpunuri antibacteriene și geluri de mâini, se găseau de toate. Raftul la pâine ambalată toast era pe jumătate gol, dar am găsit ce am vrut să cumpăr. Inclusiv ce am cheltuit la farmacie, Camilia, Espumisan și Paralen supozitoare pentru bebelină, am spart 4000 de coroane…

Nu e deloc o idee bună să cumperi în carantină atunci când ți-e foame. Ok, în afara chestiilor super de bază: pâine, ouă, carne, legume, erau foarte multe reduceri pe care nu am putut să le ratez și dacă aveam pe listă 1 produs, așa am cumpărat 2.

Am cumpărat două blaturi de tort și încă unul la cutie… De săptâmâna asta mi-am propus să fac un tort pe săptămâna. Dacă nu o putem sărbători pe bebelină cum aveam în plan, pe terasă la Jugur, cu toate rubedeniile, o vom sărbători aici de 4 ori 😀 Bine, e și Paștele între timp, cel catolic peste 2 săptămâni, cel ortodox peste 3.

Gata, nu mai are răbdare, mergem să pregătim masa de prânz. Aveam în plan să fac teci cu smântână, dar cred că fac dovlecei cu soia..

2.859 cazuri declarate în Cehia și 1.815 în România..

Azi cică ninge..

Am ajuns la aproape 1000 de cazuri raportate în Cehia (995, după comunicatul de aseară de la orele 18). Niciun deces, poate datorită faptului că cei 65+ sunt doar 12% din cazuri.

N-am mai ieșit din curte de miercuri de la prânz. Cu eșarfă la bot, șapcă și mănuși în mâini. Când am ieșit cu mașina doar până la poștă și la Rossmann de lângă, Leo și bebe au rămas cuminți în mașină. Nu trebuia să ieșim nici miercuri, dar luni dimineață când a venit coletul la poartă, noi eram la pediatru, cu bebe la vaccin..

Bebe se ridică în picioare din ce în ce mai des, sprijinită de obiecte, ieri a stat chiar vreo 2 secunde în picioare în pătuț, fără să se țină de nimic. Poate să urce treptele canapelei de-a bușilea, escaladează tot ce prinde.

Azi ne-a trezit la 5.30, ca toată săptă-luna. Înainte măcar mai moțăia lângă mine liniștită, dar de vreo câteva zile cum se crapă de ziuă cum începe să ne escaladeze.. Bineînțeles, era cu noi în pat de la 4:30, de când s-a trezit prima oară. De fapt prima oară s-a trezit pe la 1 și ceva, a păpat și am basculat-o la loc în pătuț.

Mda… nu știu dacă e astenia de primăvară, mămicia, în general sau coronavirusul, dar pe la opt pic lată. 3 nopți la rând m-am culcat de la 20:30 și tot aș mai fi dormit încă vreo 3 ore.

Și cam atât… ne calculăm meniul și rația de mâncare să vedem cam când ar trebui să mai mergem la cumpărături.. încă mai avem vreo 5 kg de cartofi, 6 pachete de unt în congelator (mâncăm unul pe săptămână), vreo 7-8 pungi de paste, 4 cutii de lapte, brânză de vaci în saramură, mălai, 3 sosuri de roșii, două pizze, 4 pungi de legume congelate, 3 cutii de ton, 8 cutii de fasole cu sos… dar ăsta e cam stocul nostru obișnuit. De fiecare dată când ni se face poftă de ceva scriem pe listă: spanac, dovlecei, ceapă verde, sfeclă roșie, brânzică pentru bebe… somon, ouă, roșii… etc.

… Dezavantajul faptului că locuim pe deal în afara orașului la aproape 2 km de primul hypermarket, deci oricum mergeam la cumpărături o dată pe săptămână, dar avantaj că avem curte și grădină. Îmi pare așa de rău de cei care stau acum închiși în casă în orașe, în blocuri de 10-15 etaje…

Ieri Bonnie a făcut un accident vascular 😦 Sau cel puțin noi asta credem, după cum s-a comportat, săracul, ieșise în hol la noi și nu se mai putea ține pe picioare pe partea dreaptă și stătea și cu capul aplecat într-o parte și cu limba pe jumătate scoasă.. L-a scos repede la aer, a vegetat vreo câteva ore la el sub birou, dar și-a revenit. Azi dimineață era la fel de vioi ca înainte, doar că nu a mâncat nimic de ieri dimineață, în afară de ce a aspirat de la bebe de sub scaun. Văd că a aspirat și azi-dimineață, deci e cât se poate de sănătos, dar face 15 ani peste vreo 2 săptămâni… Leo s-a speriat rău și chiar începuse să plângă… unde să te duci cu el zilele astea dacă pățește ceva? 😦

Mi-e un somn… :căscat:

Sunt -3 grade acum afară, dar e soare. Din ăla, cu colți de lup.

 

Cu iz de carantină

În acest moment sunt 64 de cazuri declarate în Cehia și 29 de cazuri declarate în România… S-au închis toate școlile și liceele și aici (mai puțin grădinițele, din câte am înțeles) și toate adunările publice de mai mult de 100 de oameni sunt interzise, până la noi ordine…

Săptămâna trecută am simțit-o ca pe un coșmar, din care tot speram să ies după ce dau examenul și că mă pot bucura în sfârșit de realizările mele. Nu m-am putut bucura. De la examen am ieșit val-vârtej, am plecat către autobuz, abia am avut timp să mă opresc câteva minute să-i iau o jucărioară bebelinei și să-mi iau un sendviș de la automat din autogară, pe care l-am mâncat în autobuz, cu miros de dezinfectant de mâini.

Bebelinei i-am luat o mașinuță betonieră, care învârte cuva cu niște biluțe, în același timp cu roțile. Nu e foarte încântată de ea, dar îi dau timp. 299 de coroane…

Mă deprimă visceral, sincer, când văd cât de scumpe sunt jucăriile pentru copii. Da, are deja mult mai multe jucării, decât aveam eu la vârsta ei, dar abia o țin ocupată toată ziua.

Visam să scap de examen ca să vină primăvara și să am mai mult timp și chef să ies cu ea afară în parc, la copii, la locul de joacă. Nu vine nici primăvara, iar cu virusul ăsta, mai are cineva curaj să iasă din casă?

Mai mult de atât, la cât stres mi-a cauzat acel examen, se pare că ce nu te omoară, te întărește… și printr-o succesiune de evenimente acauzale, neașteptate, am ajuns să comand și materialul de studiu pentru F6 – Taxation (varianta pe Cehia). Vreau pe Cehia pentru că rezonez cu asta și mi-ar oferi mai multe oportunități de muncă (în caz de nevoie), decât dacă aș merge pe varianta cea mai comună, UK.

Deci da… acum mi s-a făcut poftă să dau Taxation în Iunie. Manualele costă o enormitate, ~3600 de coroane și nici măcar nu știu cum arată, le-am comandat prin email, de la cineva de la PwC, mi s-a răspuns că vor ajunge la începutul săptămânii viitoare.

Cât despre F9 – Financial Management, eu zic că am făcut chiar mai bine decât la F7 – Financial Reporting, dar aștept rezultatul oficial. Știu că la secțiunea A întrebările au fost chiar decente, eu zic că le-am făcut bine pe toate, la secțiunea B au fost mai grele, am avut aici una unde trebuia să calculez Market Value pentru niște convertible loan notes, care m-a cam scos din sărite, că nu îmi dădea niciuna din variante, procesul de calcul e mai complex, dar e standard, nu e interpretabil; o întrebare întreagă de la B am sărit-o, enunțul era prea lung și n-am avut atunci energie să-l citesc.

Apoi am trecut la secțiunea C, unde am rezolvat întâi subiectele de elaborat, am avut pentru 5 puncte “explain the comparative merits of CAPM and DGM in the calculation of the cost of equity”, apoi, pentru 8 puncte “discuss the comparative benefits of ROCE and IRR in the appraisal of a financial investment” și pentru 4 puncte “creditor hierarchy in relation to the cost of capital for a company”.

Una din întrebările pe Excel era de calculat WACC after-tax.. și aici am greșit, de oboseală cred, am dedus taxa, la convertible loan notes, din IRR, nu din coupon interest rate :(… deci vreo 2-3 puncte pierdute. Întrebarea a doua era cu o investiție, unde prețul de vânzare și costul variabil erau supuse inflației, deci discountul se făcea la costul nominal de capital; plus încă un subpunct unde se cumpăra produsul direct, de la o altă firmă, în loc să fie produs de companie, deci nu mai era investiția inițială în cumpărarea mașinii, iar costul variabil în acest caz devenea cost fix.

Eu zic că am făcut totul corect aici, deși m-a cam iritat versiunea de Excel din examen, pentru că nu era exact la fel ca cea din “training”, adică, atunci când apăsai pe celulă să vezi formula, nu îți arăta celulele la care făcea referință și a trebuit să verific totul manual…

Apoi, când am terminat, am mai avut doar 1 minut la dispoziție pentru întrebarea de la B, pe care o sărisem complet, așa că am pus efectiv la nimereală. Ca total, aș zice că am pierdut maxim 20 puncte, dacă nu am nimerit nimic de la întrebarea aia.. dar estimez un rezultat de ~90%, scad câteva puncte la subiectele de elaborat, în caz că nu am scris exact tot ce voia corectorul să vadă. Abia pe 13 aprilie aflu rezultatul, iar înscrierea pentru sesiunea din Iunie se poate face până la sfârșitul lui Aprilie.

Deci da, păstrăm calmul și ne dezinfectăm temeinic mâinile, când ieșim afară din casă. Presimt că nici în vara asta nu vom mai ajunge în România. 😦

Am uitat să menționez, sâmbătă ne-am cumpărat un aspirator cu apă, Thomas aqua+ pet&family, pe care nici nu am apucat să îl scoatem din cutie, doar ce am răsfoit ieri manualul.

Baby can crawl!!!

After two weeks of practicing sitting and rolling front-back-front-infinity, all over the bed, today baby finally decided it’s time to start crawling in 4 on daddy’s yoga mat!! I’m so proud of her! I’m looking at some “old” pictures and videos, when we just brought her home.. So cute!! It makes me cry!

Just about 20 min ago she did her first proper crawling steps and now she doesn’t stop! At least she understands the concept of “No”. “No pulling cables, no touching mommy’s laptop.” Ocasionally she can eat mommy’s Financial Management books. If mommy didn’t throw up from studying them, she’s safe if she eats a page or two. Joking. Ok, maybe a small corner. That corner on which she spilled my coffee on my birthday.

Oh my God! Baby is crawling!! I have to vacuum and wash the floors with Sanytol. She was just about to eat a dead ladybug.

Din ciclul “se poate și așa”, până când nu se mai poate

Azi dimineață, când îi dădeam bebelinei micul dejun cu lingurița, iar ea se uita cu jind la farfuria mea cu doi hot-dogi cu muștar, ketch-up și maioneză, și la cutia cu biscuiți de ciocolată, de lângă, i-am zis să nu se supere, că mâncarea ei e mult mai sănătoasă.

Și atunci m-a lovit. Revelația. Și îmi sună în cap o expresie dintr-un articol al Dianei: “dar, ce înseamnă cu adevărat să fii sănătos, domnule doctor?”

Și mă întreb eu acum, adică sunt oameni care nu au dureri de cap? Sunt oameni care nu au avut niciodată problema kilogramelor în plus? Sunt femei care nu au avut niciodată grețuri în sarcină, piele lăsată și vergeturi, după? Care nu au simțit în niciun moment că nu mai pot?

Eu cred că noi românii mai avem o problemă. Pe lângă “cultura violului”, lipsa educaței financiare, vezi “cultura creditului la bancă”, lipsa educației sexuale (numărul 1 în Europa, la mame minore), mai avem și lipsa educaței pentru sănătate. Atât educația pentru sănătate fizică, dar mai ales educația pentru sănătate mintală. În unele zone, chiar destul de urbane, Yoga încă înseamnă “terapie prin urină”, “sex cu minore” și alte prostii, depresia și anxietatea sunt “mofturi” sau “lene”, “alergiile alimentare” sunt “ai mâncat prea mult/repede/te-a deochiat cineva”, iar dacă ai peste 50-60 de ani și ai fost vreodată diagnosticat cu ceva mai serios, ești “scăpat de la Spitalu’ 9” și sigur ai primit și tratamente cu electro-șocuri.

Dar ce m-a șocat pe mine de dimineață e că nu mai pot. Pur și simplu nu mai pot să am grijă de mine să mănânc sănătos. Bag în mine numai prostii. Nu mai pot nici să mai învăț, de vreo 2 săptămâni simt că am intrat într-o spirală negativă, uit mai repede decât rețin. Iar cu ajutorul acestui examen, am aflat cu adevărat ce înseamnă să ai o obsesie.

Oh, da! Asta a ajuns la stadiul obsesivo-compulsiv. Deja nu mai e ambiție. E prostie, ad-literam. Iar ce am experimentat eu pentru diverși, în tinerețea mea naivă, erau adicții, nu obsesii. Adicția, prin expunere, te face să te simți bine, de-aia o repeți. Obsesia te face să te simți rău și tot o faci. Iar prostia înseamnă să-ți faci rău și ție și altora, complet degeaba. Singura soluție, pe care o văd în momentul de față, e să pun pur și simplu cărțile pe foc și să mă uit la ele, cu plăcere, cum ard.

Dar despre sănătate voiam să scriu mai mult. Despre faptul ca noi, românii, și poate și alte nații, nu știm să ne simțim bine stând degeaba. Mai bine muncim degeaba. Sau poate sunt doar mamele secolului nostru în categoria asta. Mamele, care muncesc și în casă și în afara ei. Mamele, care consideră că nu mai merită să se îngrijească de sănătatea lor, adică, să se hrănească sănătos și conștient; de aspectul lor fizic, adică să considere că merită să se ducă regulat la masaj, la coafor și la mani-pedi. Sau poate sunt doar eu așa. De la o vreme. Nu că înainte mă duceam la masaj, la coafor și la mani-pedi, dar măcar aveam liberă opțiunea asta. Mă rog, atunci când nu locuiam într-o țară în care un tuns costă 800 de coroane.

Nu mi-am imaginat că poate fi așa greu. Pe zi ce trece e și mai greu, pentru că greul se acumulează. Am crezut că pot să învăț și pentru examene, am vrut să demonstrez că nu sunt doar “în concediu” de maternitate și de creștere copil. Asta pentru că am subestimat grosolan efortul de a crește un copil. Singură. Într-o țară străină. Nu e vorba numai că o țin pe ea curată, sătulă și fericită, trebuie să mă asigur că mă țin și pe mine la fel. Și chiar dacă nu sunt single, sunt singură cu ea, în marea majoritate a timpului. Sunt zile în care taică-su nici nu o vede trează.

Uneori dorința de minimalism duce la deprivări grave, pentru că din ce în ce mai multe lucruri ți se par inutile. Nu cumpăr asta, că nu am nevoie de ea. Pentru ce să-mi umplu casa de tot felul de acareturi, oricum nu iau nimic cu mine în mormânt. Nu investesc în sănătatea mea, că merge și așa. Asta e viața, de la o vreme organismul începe să scârțâie pe la colțuri.

Merge până când nu o să mai meargă. Adevărul e că nu am mai plâns de cam mult, au trecut 9 luni și jumătate de atunci. Uneori e ok și să spui că nu mai poți. Nu mai pot acum. Să și invăț. Dar m-am lungit deja prea mult, am deja peste 5 ani de când m-am apucat de asta și abia am 6 examene luate. Degeaba iau și examenul ăsta, dacă atunci când mă voi întoarce la serviciu nu voi mai avea neuroni, cu care să pun în practică ce am învățat și mă voi simți și vinovată că au trecut 2 ani și nu am petrecut cât mai mult timp posibil cu copilul meu.

Mă duc să mănânc un măr și să-mi imaginez cum pun, la baza crucii de foc, din noul episod de Outlander, manualele mele în Engleză, de Financial Management.

Am menționat că am fost să cumpăr costume de baie, pentru mine și pentru bebe, și pentru mine mi-am luat unul pre-natal? Pentru că nimic altceva nu mă încăpea. Și tot degeaba, că nu ne-a trecut prin cap să ne informăm în prealabil, nu acceptă bebeluși sub 1 an. Păcat de costumașul ei, e așa drăguț.. Toată săptămâna i-am spus entuziasmată, că o să mergem să înotăm, într-o cadă mare-mare. Mare-mare o să fie șocul ei, peste 25 de ani când o să ajungă la terapie și o să descopere care a fost prima minciună pe care i-a zis-o maică-sa.

Sau mai bine mă duc la culcare. Mâine e o nouă zi.

Baby has teeth!!

I noticed, a couple of days ago, the bottom right one was visible through the gum and now it’s completely out, I can feel it with my finger, and the left one is also visible!! Yeey!! Mom asked if she cried when they got out… Not that I know of… She was sometimes waking up screaming, in the past nights, but I thought she was having nightmares or she hurt herself on the crib margins.

On the other hand, I have a tooth ache. I went at the regular check in November and they told me barely in March they have free spots. It was hurting me for a while in summer, then it stopped, but few days ago it started again. I don’t know what to do.. wait until my appointment or go to the emergency room.. I haven’t had a tooth ache in almost 10 years and when I got here I had almost all my previous fillings re-done. I guess this is one of the remaining ones, that got demineralised during pregnancy and breastfeeding.

Another milestone of baby’s independence: today she discovered she can sit by herself! I was watching her, how she was struggling, but she had determination, she knew what she wanted and she didn’t give up! I am decided to not help her unless she ends up in a weird position that causes her pain. I was offering her my hand but she wouldn’t grab it. I never saw her so focused before, in her movements, it was scary! As if she just had another major software update. It took her few minutes the first time. She did “a demonstration” also for daddy, some minutes later. Now she can do it in 5 seconds. She is amazing!!

She just banged her head on one of the crib’s walls and she didn’t even notice.. I picked her up immediately expecting 5 min of crying! Nothing. Zero. Zilch. That’s my brave girl! Mommy’s little gymnast.

My baby is gone… Now I have a very independent, brave little girl. It makes me cry! I think this stage between 9 and 12 months is the most interesting, she is learning so many things, so fast!!

And I have to study for my ACCA exam… And UK left the EU and I’m still studying for my exam. Sometimes I think I’m crazy, I feel so tired, the lack of proper sleep in the past months is starting to leave marks. Not only on my tummy and hips. Sometimes I feel I want to throw those books into the fire-stove and pretend I never started them. I feel guilty that I’m not giving 100% of my time and energy to baby. Why have I started them in the first place!? I have paid for the exam already, so I have to go now..

Did I mention on Friday evening she fell from the couch’s bed down-stairs? I left her sitting, playing, in the bed, went for a glass of water, we had just turned back from groceries shopping. I forgot she is like running Mercury now. She cried a bit but didn’t have any signs on her head or arms.. So maybe she fell feet first. I don’t know. I was not naive, I knew that no matter how much attention you give them, they will eventually end up falling from the bed. It’s part of their learning curve. So we celebrate it!! 😀

About a week ago, she was leaning on the side of the bed, observing what is down. I showed her that she can fall and I hurt my knee in the process, I have a big bruise. Several times I demonstrated her what happens when the bed ends.

The left-over hair, from the one she was born with, it took the form of bangs and it’s now getting into her eyes. I’ve been catching them in a tiny ponytail with a tiny rubber band, but it’s added stress, I’m afraid she will pull it out one day and eat it. Or find it in the crib during the night and eat it. Or find God knows what wherever and eat it.

Hmm..  this blog post made me hungry. Or her latching for almost 1h now and not wanting to fall asleep. I thought that after such sitting-pulling-rolling marathon demonstration she would fall asleep instantly…

So yeah. I’m going out to celebrate tonight. Shopping spree in Lidl 😀 9 months inside + 9 months outside!! Yeaaay!!!

Baby has earrings!!!

She was very brave!! She cried, for like 1 minute, with big salted tears, I haven’t seen her cry like this before. It broke my heart. It was less cry than at vaccine, but it felt more intense, you could see on her face, about 10 min later, she was still sad.

But then, when I saw her with them, smiling, I fell inlove with her. I literally fell inlove with her! She hasn’t made me feel so much for her until now. She is so sweet and cute and precious and radiant… You got the point.

Mom and Dan came to visit, they were here all week, they will leave tomorrow morning. Mom worked like crazy, she spent 50% of her time cooking and the other 50% playing with baby.

After “the earrings mission”, we went to Fryda and we bought her some toys and she had a bottle of milk and she slept for 1&1/2 hours, while we did mostly window-shopping and we ate at the food court.

And at home we still had our Christmas tree, barely now they are putting in down.

After she will fall asleep, now, I’m going to study, as I have every evening for the past 2 weeks. I hope she will sleep, because, since we put her into the bigger baby bed, she keeps rolling herself on her belly, she is sleeping like this also, but we have to watch her closely to make sure she knows how to put her head to breathe properly, sometimes she just stays like that, on her belly, with the head up, gazing in the dark 😀

So yeah, that’s about it for now.