Povestea stilourilor albe in tara capcaunilor cu 9 degete

Avertisment: datorita continutului oarecum indecent, pe alocuri, este recomandata citirea doar de catre persoane peste 16 ani.

Era o punga ce continea mai multe instrumente de scris si dintre ele am ales stilourile care pareau functionale, iar vreo 7-8 din vreo 10 cate pare sa fi fost, erau albe. Eu nu-mi amintesc sa fi cumparat niciodata un stilou alb, iar cel pe care il folosesc in prezent e galben. Dupa ce am sortat stilourile si le-am aruncat pe cele care curgeau si murdareau, am realizat ca in punga mai ramasesera doar pixuri, fiecare de cate o culoare si erau tare frumoase.

Apropo, cand visezi mai multe vise intr-o noapte, cu actiuni diferite si personaje diferite, iti amintesti care a fost primul? Sau e posibil sa le fi trait chiar in acelasi timp?!

Era un coridor mare si erau multe personaje din liceu. Era ziua in care trebuia sa ne destainuim unii altora sentimentele adevarate si eu am primit 2 biletele.. oarecum declarative. Unul, cel mai lung, era de la Bogdan, fecioara… ceea ce incepe sa ma sperie pentru ca devine obsedant sa-mi amintesc de toti Bogdanii, mai mult sau mai putin fecioare, care au trecut prin viata mea. Am citit o parte din el, dar nu-mi mai aduc aminte toate “criticile constructive” care mi se adresasera.

Apoi am inceput sa ma inchid intr-o camera si sa inchid geamurile, pentru ca “petitorii” sa nu mai intre inauntru. Si eram undeva langa un pat si incercam sa deschid laptopul ca sa ma uit la un film. Numai ca laptopul asta avea capacul cam… flasc :)) adica nu statea deloc in picioare, avea balamalele stricate. Intre timp am descoperit ca langa mine… in pat.. era o prezenta masculina… care avea la capatul celalalt un gardian: pe mama! In fine.. pentru a nu-mi trezi gardianul m-am apropiat incet si am ajuns sa ne luam de mana. Si in momentul asta s-a intamplat ceva tare ciudat, un flux de energie pe care n-am mai trait-o pana acum in vise, mi-a inundat constientul, de pot sa jur ca zambeam si in realitate. Si tot asa, putin cate putin, un gest eu, un gest el… pana ce a disparut gardianul… si oarecum ingrijorata ca nu fac fata standardelor impuse de actiunea respectiva, m-am dezlipit si am plecat in cautare de… suc. Sa ne mai udam putin gatlejurile si buzele.

Si am ajuns, in costumul pe care l-am primit la nastere, in tara capcaunilor. Aici, aveau o traditie, un fel de ritual de initiere, ca toti capcaunii sa aiba doar 9 degete la picioare. Pe langa faptul ca aratau monstruos, cu o piele solzoasa, maslinie si cicatrizata, seful de trib incepuse procesul de initiere. Mi s-a parut totusi interesant ca nu parea ca sufera niciunul in urma acestui ritual monstrus si cred ca era vorba de degetul aratator de la piciorul stang.

Buuun… si oarecum se pare ca prin stilul meu observator am reusit sa atrag atentia capcaunului principal care a venit si la mine cu clestele magnific. Si uite asa am inceput sa duc eu o politica de convingere, explicandu-i ca in religia mea este un pacat sa faci asemenea ritual si ca eu am un corp cu piele alba, fina, de zeita. Si incolacindu-se in jurul picioarelor mele si pipaindu-mi abdomenul plat, am scapat intr-un final cu o muscatura de.. .fund.

Apoi mi s-a deschis in fata o scara, cu trepte pe care le saream din ce in ce mai zburdalnic, goala, catre taramul de deasupra, fiind urmarita de un personaj din realitatea mea al carui nume nu l-as da, care parea mai mult ca un instructor, un fel de antrenor de drum. Si ajungand sus, simtindu-ma oarecum eliberata, am trecut pe langa un cuier cu mai multe rochii si mi-am ales una cu albastru, alb si roz. Am gasit si o oglinda si uitandu-ma in ea am vazut o zeita: parul prins intr-un coc facut din mai multe suvite impletite, cu floricele, un fard de ploape roz-argintiu si o dantura alba perfecta.

Si am ajuns in curte. In curtea cu caldaram de la tara… acolo unde am trait o mare parte din statutul meu de bebelus si unde se petrec majoritatea ritualurilor de “petit” pe care le visez.

Acum voiam sa zbor si reusisem sa fac oarece miscari de a ma detasa de gravitatie, reusisem sa fac cercuri, in aer. E simplu: iti alegi un punct de sprijin pe unul din brate si incepi sa misti din picioare in aer pana te deplasezi inainte si faci cercuri in jurul axului. Imi place foarte mult sa fac asta in apa, la mare.

Numai ca de data asta nu m-am multumit doar cu atat, acum voiam sa fiu si filmata facand asta. Si am plecat in cautarea aparatului meu, pe care din pacate nu l-am gasit pana la sfarsitul visului…

PS. In timp ce am scris asta mi-au ramas ochii blocati la 11:22, 11:33, 11:44, 11:55… mi s-a luat de ele! Cred ca iar imi dezactivez ceasurile care ma inconjoara.

Update: Am gasit niste surse interesante din care sa-mi descifrez subconstientul… sau sa-l incifrez si mai tare: http://www.scritube.com/medicina/MEMBRELE-INFERIOARE54834.phphttp://www.unica.ro/horoscop/dictionar-de-vise/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s