Omleta din prafuri…

din ciclul “Pheobe and Daniel”

Pheobe and Daniel, part IV

– O cafea, jumatate lapte si un varf de lingurita de zahar, pune-mi si mie, te rog!
– Cine-l duce pe Mircea la gradinita azi? (zise Daniel)
– Tu, ca oricum te duci si la curatatorie sa-mi iei rochia.
– Care rochie?
– Rochia pe care ai dus-o ieri… am nevoie de ea diseara.
– Pai parca diseara jucai rol de barbat, cat m-am mai distrat cu tine sa repet replicile facand pe femeia…
– Da… numai ca se pare ca va trebui sa mai inlocuiesc pe cineva. Nu are prea mute replici, intra o singura data in scena, iar rochia asta mi se pare cea mai potrivita…

(intra pustiul, ciufulit si frecandu-se la ochi)
– Ce e mamica, te-ai trezit? Sau te-a trezit iar Silvia cu zorzoanele ei?
A, apropo Dane, trebuie s-o ducem pe Silvia la dentist sa-i verifice aparatul…

(intra si Silvia si fuge la Daniel in brate)
– Silvia, buna dimineata, tata! Iar ti-ai umplut capul de codite?

(Eu catre Silvia)
– Silvia, lui Mircea i-am pus cereale, tu ce vrei sa mananci? Ai fugit repede la taica’tu in brate… hai ca iti face el omleta, ma duc sa-i pregatesc hainutele lui Mircea.

– Tati, dar nu-mi faci omleta tot din prafuri… vreau din oua adevarate. (se plange fetita)
– Silvia, te rog sa nu incepem iar. Ma mir ca-ti mai amintesti cum arata un ou… stii foarte bine ca acum 6 ani s-a interzis consumul de oua din cauza acelui virus.

(Eu strigand catre Daniel din hol)
– Dane, stii ce ma gandeam? Ma gandeam sa folosesc alt nume pentru teatru, Pheobe nu mi se pare un nume de scena interesant…
– Ma mir ca ti-a trecut prin cap tocmai azi, cand se implinesc 10 ani de cand ai jucat prima oara…
– Da? Azi? 10 ani? Nici nu-mi vine sa cred… Da, pe vremea aia copii stateau acasa vara, nu-i chema la scoala tot timpul.

(Suna la usa, deschid si intra Marius, colegul Silviei)
– Silvia, vezi ca te cauta Marius!… zice ca n-a mai apucat sa invete la istorie, te intreaba daca tu ai invatat.

– (Silvia, pentru ea) Cred ca iar s-a virusat saracul… (tare) Marius, n-am iesit noi aseara si am facut filmul cu curcubeele din curte si ti-am zis sa nu mai inveti, ca sunt sigura ca nu mai dam test?

(Daniel, pupandu-l pe frunte pe Mircea, se pregateste sa iasa)
– Da… uite draga Pheobe… te plangeai ca de ce se duc copiii la scoala tot timpul. De cand cu declararea abilitatilor psihice de a vedea viitorul, ei sunt intr-o continua vacanta…

Advertisements

One thought on “Omleta din prafuri…

  1. Pingback: The theatre beats the real life « My ivory tower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s