Intensitate in dorinte si nevoi

Am citit intr-un articol al Dianei o expresie care mi-a placut tare mult si m-a pus pe ganduri: “Mi-e rusine sa cred in nefericire”. Sper ca nu incalc vreun drept de autor prin faptul ca am adoptat-o la mine pe blog pentru a o analiza, prin prisma personalitatii mele. E un fel de: “Consider ca sunt datoare, ca om pe acest Pamant, ca cel putin sa incerc sa caut fericirea. Si consider ca dispun de resurse intelectuale, spirituale si materiale pentru a o si gasi.”

Incep cu o fotografie: 

El e Stefanut Alexandru si azi a implinit 1 an.

Nanu, cum ii spune surioara lui mai mare, e al doilea copil spiritual al meu, pentru care am simtit un atasament din prima secunda din care l-am luat in brate. Ba cred ca de mai devreme, din momentul in care am aflat cum se va numi. Nanu e un mesager al sperantei si sunt foarte mandra ca m-a ales pe mine ca nasica si ca a acceptat sa poarte tocmai acest nume.

Chiar ma gandeam astazi la un moment dat unde e limita dintre iubire, ura si ignorare. Mi-e foarte frica sa ma consider o persoana care isi atrage faima sau diverse alte beneficii pe seama muncii altora. Sunt o persoana care isi propune sa invete si sa analizeze in continuu rezultatul propriilor decizii, propriilor ganduri emise si dorinte implinite. Accepta atunci cand are nevoie de ajutor, dar mai mult de atat, accepta notiunea de “echilibru” intre a da si a primi. Adica nimic nu e gratis si totul e cuantificabil. Si nimic nu se pierde, ci se transforma.

Mi-am gasit o mare parte din raspunsurile la intrebarile vietii in astrologie, pe care o analizez de mai mult de trei ani, cu acelasi scepticism cu care isi accepta o pisicuta mancarea. Traiesc dupa niste legi morale, care imi permit din ce in ce mai putine greseli in gandire, in fapte si in dorinte. Prin anumite discutii de natura spiritual-cauzala cu fosti colegi de la actorie (unii din ei, cred eu, din aceeasi familie spirituala), am descoperit ca, in mare parte din cazuri, nu primesti din acelasi loc in care dai. Iar daca exista locuri, in care, constrans de anumite circumstante, oferi mai mult decat iti permite limita demnitatii, intotdeauna apare ceva care echilibreaza balanta si care demonstreaza ca limitele sunt doar un mod de percepere si definire a propriei realitati.

Ma gandeam la notiunea de “familie spirituala” si scriind acest post am reusit sa-i gasesc si o definire. O definire care include si acele relatii mai greu de definit si de catalogat prin termenii societatii in care traim. O familie spirituala vine cu anumite sarcini de indeplinit si, in unele cazuri, cu o mostenire. La fel ca intr-o familie normala, aceste sarcini ale familiei spirituale pot fi indeplinite de oricare din membri, cumulandu-se la un moment dat. Dar ce e mai interesant de dezbatut e ca, pentru mostenirea asta spirituala, se duc anumite lupte de putere, pentru a se desemna cel demn de a o administra in continuare, exact la fel cum s-au dus ele si la nivel arhetipal. De fiecare data cand intru in contact fizic cu aceste persoane din familia mea spirituala, sau virtual, prin intermediul blogurilor sau a altor site-uri in care isi expun creatiile, ies transformata.

Sunt o persoana intensa si am avut si eu momentele mele de ratacire si de testare a limitelor acestei realitati, iar undeva intr-o dimensiune alternativa celei in care am trait primii 22-23 de ani, am gasit o alta parte a spiritului meu care nu accepta niciodata sa se considere infranta. Si astfel viata imi demonstreaza ca sunt si o persoana puternica. Si, chiar daca imi mai permit din cand in cand luxul de a spune “Nu” cuiva, nu inseamna ca relatia mea de natura “karmica” s-a si incheiat prin asta, oricat de mult si-ar dori una din parti. Ba dimpotriva. Asa cum un “Nu” adresat mie imi acorda dreptul asupra tuturor resurselor intelectuale, spirituale si materiale care au generat acest Nu, facandu-ma automat mai puternica decat celalalt. Un fel de: “Nu! – dupa modul cum te percep eu, deja ai mai mult/mai multe decat mine”. Precum in Ceruri, asa si pe Pamant. 🙂

Advertisements

One thought on “Intensitate in dorinte si nevoi

  1. Pingback: Iubirea vieţii mele :) « Exercising my Creativity

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s