In asteptarea urmatorului tren

Oare am mai scris ca iubesc trenurile?

In afara Sagetilor Albastre cu care imi placea sa merg acasa (in timpul saptamanii, pentru ca era mai liber si ma puteam lafai in voie), imi amintesc de trenurile cu care m-am plimbat prin Spania si prin Portugalia… dintre care, castiga detasat calatoria de la Lisabona la Porto, din primavara lui 2007. Mi-au placut, totusi, si micile drumuri de la Greenhithe la Londra, de acum doi ani, dar pe-atunci starea mea emotionala nu era asa compatibila aventurilor turistice…

Azi mi-am propus o zi internet free. Sau laptop free cel putin… Sunt putin racita si ma cam dor ochii de la calculator. Nu stiu cat o sa reusesc fara, dar macar cat sa-mi reincarc bateriile, chiar daca intentia cu care compun textul asta este de a-l publica ulterior pe blog…

Dupa ce am luat micul dejun si am incarcat masina cu hainele pe care mi le-a lasat fratimio cu dedicatie, complet buimaca si fara un plan de bataie, am zarit lantisorul meu de argint cu cele 7 stelute, care zacea pe noptiera. Mentionez ca nu am multe bijuterii, pentru ca nu m-au pasionat niciodata, in mod deosebit, aceste gadget-uri, dar cele pe care le am au o semnificatie speciala. Anyway, am pierdut 10 minute din viata in incercarea de a-mi lega lantisorul sub forma de bratara, dar cred ca a meritat efortul.

Dupa asta, oare ce sa urmeze?! Mi-am intins privirea mai departe, am rasfoit teancul de scenarii de piese de teatru si m-am oprit in mini-colectia mea de reviste Cosmopolitan si Forbes. Am dat iar peste articolele Dianei din Cosmopolitan si iar m-a lovit inspiratia 🙂 Si am ajuns asa, sa realizez, ca ar fi cazul sa dau drumul tuturor trenurilor pe care le-am tinut atata timp blocate in inima mea, pentru analizari si re-analizari de marfa, ca sa ajung la concluzia ca nu am nevoie de niciunul din ele.

Asa deci si prin urmare, drum bun trenurilor! Porniti toate si duceti-va, cu viziunea deschisa, incotro va vor purta macazurile! Eu raman aici in gara mea, de unde va fac cu mana cu bratarica asta de 7 stele, asteptandu-l cuminte pe urmatorul, care o sa aiba vagon restaurant, draperii de satin si canapele din catifea…

Ma duc sa citesc Forbes, acum 😀

Advertisements

4 thoughts on “In asteptarea urmatorului tren

  1. Stefania Post author

    Cool 🙂 Eu n-am avut ocazia sa ajung prin Franta sau pe unde circula TGV-ul 😀 (am cautat si eu pe google ca habar n-aveam ce e)… stiu ca au si spaniolii o varianta asemanatoare, dar cu ala nu mi-am permis sa merg.
    Dar zi-mi, intre ce localitati mergeai tu? 😀

    Reply
  2. Cealaltă Ancuţă

    Mă ierţi te rog că nu am dat mai multe detalii.
    Între Paris şi Reims mergeam în 45 minute, între Reims şi Strasbourg (cam 300 km) – ore, Reims-Luxembourg – 1 ora 45 min. Am stat în Reims 3 luni şi de acolo îmi făceam călătoriile.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s