Si vine un moment in viata fiecarei femei,

… cand se apuca sa citeasca “Micul Print”, inspirata de articolul de la pagina 88. Micul Print e o poveste care trebuie citita neaparat dupa seria completa de Harry Potter si Cronicile din Narnia…

Nu mai stiu daca l-am citit (sau mi-a fost citit) vreodata, cand eram mica, dar acum constat ca ma amuza tare mult si abia am ajuns la capitolul IV… si sunt XXVII! In alta ordine de idei, dar pe aceeasi frecventa de spirit, imi aduc eu aminte de momentul in care am pus un pliant triunghiular pe scaunul dintre mine si el. Acel obiect trebuia sa-l reprezinte pe copilul nostru si el a fost asa de crud cu el!!

Ba nu, glumesc. Interpretarea asta am nascocit-o abia acum… Pliantul acela l-am pus pentru ca simteam o incredibila dorinta de a ocupa eu scaunul, dar teama de a fi refuzata s-a dovedit a fi totusi mai mare. Si am ales varianta de compromis: am ocupat scaunul cu altceva. Apoi acel obiect s-a facut mare, apoi l-a luat el si l-a pus pe masa, dintr-un motiv pe care probabil nu-l voi afla niciodata, dar nici el nu s-a apropiat mai mult de mine.

In rest, nu-mi mai aduc aminte decat sucul acela, pe care nici n-am apucat bine sa i-l curat, ca l-a sorbit dintr-o rasuflare… de fapt nici nu stiu de ce am avut intentia sa fac asta, pentru ca el a fost (si probabil va si ramane) singura persoana care a reusit, chiar de mai multe ori, sa trezeasca spontan aceasta abilitate a mea.

Da, vorbesc despre Micul meu Print. Uff! sunt ciudati rau oamenii astia mari 😀

“Nu trebuie sa-ti pui niciodata mintea cu florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi.” (Cap VIII)

Oamenii mari mi-au distrus 27 de ani din viata, prin faptul ca nu m-au indrumat si pe mine mai devreme catre Micul Print. Astfel, nu mai ajungeam sa mai inventez povesti cu ingerasi si scenarii de telenovele teatrale in engleza.

“Caci el nu era numai un monarh absolut, era si un monarh universal.” (Cap X)

“501.622.731…. de stele. Eu sunt un om serios, un om precis.” (Cap XIII)

“Floarea mea e efemera – isi zise micul print – si nu are decat patru spini, ca sa se apere de lume! Iar eu am lasat-o singura acasa!” (Cap XV)

“Pamantul nu e o planeta oarecare! Poti numara pe el o suta unsprezece regi (fara a-i uita, bineinteles, pe regii negri), sapte mii de geografi, noua sute de mii de businessmani, sapte milioane si jumatate de betivi, trei sute unsprezece milioane de vanitosi, adica vreo doua miliarde de oameni mari.” (Cap XVI)

Cand am ajuns la capitolul XIX si mi-am dat seama ca am citit mai mult de jumatate, m-a cam intristat… deja incepe sa mi se faca dor de ceea ce va ramane pentru mult timp in memoria mea ca Micul Print…

La fel cum se petrec si intalnirile cu “Micul meu Print”: 18 capitole de asteptare, 1 capitol de recunoastere, 1 capitol de bucurie si deja in urmatoarele capitole, pe care le petrecem impreuna, incepe sa mi se faca dor de urmatoarea intalnire.

Avand in vedere ca cel mai lung capitol de bucurie a insumat pana acum 11 ore, pastrand proportiile de timp, ar trebui teoretic sa ne vedem macar o data la… 26*11 ore impartit la zile = 11,92 zile.

“Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!” (Cap XXI)

“Oamenii – zise micul print – se infunda in trenurile lor rapide, dar nu mai stiu nici ei ce cauta.” (Cap XXV)

Si atat. Nu mai vreau sa mai citesc! Imi distruge toate fanteziile Micul asta Print 😦

Advertisements

5 thoughts on “Si vine un moment in viata fiecarei femei,

  1. Cealaltă Ancuţă

    Eu l-am recitit pentru a 3-a oară în tren către Strasbourg, pusesem mâna pe o ediţie originală (reeditată desigur). E minunat, este, aş putea spune, cartea mea preferată.

    Reply
  2. Stefania Post author

    :)) Like, what are the odds? 😛
    Dar oricum nu mai vreau sa mai citesc in continuare, vreau sa vad daca i se face si lui dor de mine… poate dau iar peste carte peste vreo cativa ani…

    Reply
    1. Cealaltă Ancuţă

      Lui i se face mereu dor de tine, trebuie doar să priveşti stelele şi îţi vor zâmbi. Atunci ştii că el de fapt îţi zâmbeşte.

  3. Pingback: Despre responsabilitate « Exercising my Creativity

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s