Libertatea de a motiva

… si de a te lasa motivat (a) 🙂

Ha… azi (pana la ora asta) nu am decat 4 vizualizari pe blog. Sa ma ingrijorez? 😀

Dar daca tot e vorba de ingrijorat, as putea sa ma ingrijorez pentru faptul ca sunt racita si ca tusesc in continuu de 2 zile…. si am marit numarul de cani zilnice de ceai de la 2 la 4-5 😀

Ma gandeam si eu, ipotetic vorbind, daca ar fi sa fie vreun rol care sa ma fi motivat pentru admitere, ar fi rolul Dnei Higgins, pentru ca la asta chiar am simtit rolul cu toata fiinta mea, pentru ca a trebuit sa-l pregatesc in mai putin de o saptamana. Asta a fost rolul optim pentru mine… exceptand mica eroare de timing de la sfarsit 😀

In alta ordine de idei, ma intreb cum de reusesc sa tot ajung in situatii / circumstante / conjuncturi, in care sa fiu nevoita sa-mi tocesc creierii, pentru a gasi varianta optima de a le comunica altora erorile pe care le observ, astfel incat sa le priceapa si sa nu le repete, dar fara sa pierd eu energie in acest proces. (=adica fara sa ma injure :D)

Mi-e dor de Porto… si de Lisabona. Dar mai ales de Porto. Si de terasa aia din Matosinhos unde am iesit cu prietenii lui… despre care, daca ma chinui putin, sunt sigura ca-mi amintesc tot ce s-a intamplat si ce a comandat fiecare… de statia de autobuz de unde mi-am luat la revedere si nu stiam ce se intampla cu mine de nu-mi vine deloc sa plec… si de sms-ul pe care i l-am trimis din aeroport cand trecusera deja 2 ore de cand Ryanair-ul meu spre Madrid trebuia sa decoleze…

Mi-e dor de Granada si de plimbarile prin pietele respective… mi-e dor de Alhambra si de drumul inapoi in Cartagena cand a condus el… mi-e dor de convorbirile telefonice pe care le-am avut in incercarea de a ne sincroniza in Porto… dupa 1 an si ceva de mailuri sporadice si de conversatii pe Skype, in care niciunul nu a incercat sa-si explice sentimentele… mi-e dor de faptul ca l-am intrebat de ce primul lucru pe care il fac barbatii cand se aseaza la o terasa e sa-si scoata portofelele pe masa… mi-e dor de faptul ca am facut misto de el pe tema designului arhitectural al metroului din Porto… mi-e dor de placa de surf pe care o avea in masina si din cauza careia nu a putut sa ma duca la hotel…

Mi-e incredibil de dor de faptul ca nu am fost in stare sa realizez la timp cata atractie era intre noi… mi-e dor sa-mi amintesc si sunt sigura ca nu as fi putut sa o fac singura. Mi-e dor de sticluta de vin de Porto (10 cl) pe care am baut-o singura in camera de hotel cand m-am intors din Matosinhos… Mi-e dor de agatele din Pedra da Lua pe care mi le-am cumparat de pe faleza din Cascais…

Mi-e dor de a-mi organiza singura calatoriile

Si o sa-mi fie dor din nou, probabil, peste cativa ani, de ceea ce simt acum. Dar doar atat. Mi-e dor doar de acele momente pe care si le aminteste si el. Mi-e dor de Soarele in conjunctie cu Pluto in harta compusa (in masura in care astrologia conteaza). Mi-e dor de mine cand eram cu tine… ma enervai, ma provocai, ma iritai, dar nu mi-ai fost niciodata indiferent. Ba chiar, imi era frica sa simt ceea ce ar fi putut sa fie…

Mi-e dor de mine, mi-e dor de noi… mi-e dor de portugheza in care iti imi vorbeam vorbeai… :)) Mi-e dor de rabdarea pe care o aveai cu mine… mi-e incredibil de dor de iluzia asta 🙂 Sunt curioasa sa vad cat de mult o mai pot tine, de dragul Martelui tau in Scorpion conjunct cu ascendentul meu.

As in, finally! 😉 Asta da motivatie 😀

Advertisements

2 thoughts on “Libertatea de a motiva

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s