Pentru aripi

Sunt ferm convinsa ca oamenii se imbolnavesc din cauza blocajelor emotionale… din cauza lucrurilor naspa pe care le vad sau la care sunt supusi si nu stiu cum sa iasa singuri din situatia respectiva. Am o saptamana de cand sunt racita, de cand ma doare capul, mi-e greata si nu pot sta mai mult de jumatate de ora in picioare pentru ca ametesc si ma enervez. Analizele mi-au iesit perfect, deci e clar ca e vorba de o situatie emotionala. Mai oftez o data…

Ma gandeam la iubirile mele… sau la acele persoane pe care credeam ca le iubesc… adica la iluziile pe care le intretineam sperand ca sentimentul si atentia sunt reciproce. Am dus mult iluzia asta, in mai mai multe cazuri, pana cand n-a mai fost deloc rentabila sau mi-au aparut alte persoane (mai interesante) in fata. Recunosc si ca mi-e foarte greu sa ma deschid cuiva… mi-e foarte greu sa ma deschid si mie, in multe cazuri.

M-am saturat de rautate, de minciuna, de ipocrizie, de frica, de infumurare si de pretentii inchipuite…. e chiar asa de greu sa fim liberi? Simpli? Sa simtim ce spunem si sa spunem ce simtim? Nu ce gandim. Pentru ca gandirea poate fi modificata… prea multa gandire naste monstri, in unele cazuri.

Ma intrebam daca voi mai putea iubi vreodata, atat cat sa ajung la ce simteam acum 3 ani pe vremea asta… atunci simteam cel mai eliberator sentiment posibil, dar s-a dus si ala… mai “apelez” din cand in cand la el, cand mai uit cum era, dar nu mai e la fel. Nu e usor sa-i spui cuiva “te iubesc” si sa vezi ca nu te crede sau ca nu are nevoie de iubirea ta.

A venit, apoi, vara lui 2009, mai spre toamna asa, cand am trait niste sentimente invaluite intr-o doza de intensitate pe care nimeni nu le-ar putea duce pana la capat. A fost tot o trezire si asta, dar intr-o alta directie.

Acum nu stiu care din ele a fost mai reala… Sunt iubiri, sunt iluzii, sunt dureri, sunt drame… poate nu la fel de insemnate ca ale altora, dar sunt ale mele. Sunt unele iubiri care ridica si care elibereaza… iubirea fara o doza de iluzie nu e la fel. Ma intreb daca iluzia fara o doza de iubire e ceva…

Nu mai esti. Mi-a ramas doar muzica.

Advertisements

7 thoughts on “Pentru aripi

  1. Cealaltă Ancuţă

    Fiecare se manifesta diferit atunci cand sufleteste nu le e bine. Eu nu prea pot manca in asfel de cazuri, beau multa cafea ceea ce-mi accentueaza starea de tremur continuu (de la nemancat ajung sa tremur, sau de la ambele, eu stiu)…

    Reply
    1. Stefania Post author

      Uite, eu de cand am racit nu mai pot sa beau cafea. Nu-i mai suport gustul, indiferent de marca sau felul in care e preparata. Si daca nu mai beau cafea simt ca nu ma mai pot trezi si mi-e greata mai mereu… nu pot sa stau decat intinsa in pat cu laptopul in brate.

    2. Cealaltă Ancuţă

      Eh cand sunt racita eu nu beau decat ceaiuri, imi sta si mie cafeaua-n gat! Aaa si consum supe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s