Dream until you live…

Intr-unul din momentele alea in care nimic nu pare sa-ti iasa asa cum vrei tu si mai stai si in pat bolnav de gripa, cel mai bun mod de a te umple de energie e sa visezi. Eliberat complet de constrangeri si detasat de probleme, mergi in acea lume de fantezie, pe care ti-ai creat-o, acolo unde toate lucrurile merg perfect. Si te gandesti ca e doar o plimbare temporara si.. cine stie! Poate chiar te intorci cu ceva folositor de acolo.

Ajungand asa la nucleul fiintei mele concluzionez ca nu pot sa urasc pe nimeni, chiar daca mi-a facut rau din nestiinta sau intentionat. Intotdeauna am incercat sa gasesc o explicatie si mi-am consumat cantitati considerabile de timp si de energie ca sa inteleg ce a provocat reactia respectiva. Sunt de parere ca la baza conflictelor, in majoritatea cazurilor, sta o diferenta de perceptie a lumii inconjuratoare (aka, realitatea obiectiva). Iar aceasta diferenta de perceptie aduce dupa sine o diferenta in dorinte si nevoi.

Am gasit prima oara expresia asta in profilul de facebook al unei persoane care ma inspira incredibil de mult, in majoritatea cazurilor de acolo, de pe taramul visarii, si asta consider ca ma ajuta sa-mi fac realitate propriile vise. Probabil e mai mult o chestie de receptivitate. Visam, traim, incercam sa ne urmarim visele si murim de o gramada de ori in timpul unei singure vieti. Iar expresia asta imi induce forta necesara ca atunci cand visez ceva si incep sa pun in aplicare, sa nu ma opresc niciodata pana nu ajung la capat, indiferent de cate obstacole imi apar in drum.

Am facut si eu tampeniile mele, chestii care pe moment m-au facut sa ma simt mai bine, dar pe termen lung au ramas ca o pata neagra in sufletul meu si cred ca imi va mai lua mult timp de acum inainte pentru a le depasi complet. Am inceput intr-un punct in care consideram ca imi lipseste un singur lucru pentru a fi fericita pe deplin si am terminat pierzandu-le pe toate celelalte in lupta de a-l obtine. Si asta pentru ca eu nu urmaream si nu luptam pentru un alt LUCRU, ci pentru a obtine un OM… cu dorintele si nevoile lui.

Mai mult de atat, se pare ca acum asociez involuntar fiecare esec pe seama acelor prostii, pe care la timpul lor le-am considerat vise si chiar eram convinsa ca nu le visez singura. Uitand-ma inapoi, parca eram manata de o amenintare cu viata ca sa le dau forma in realitate, si pana la urma tot am murit… si de mai multe ori… Cred ca cel mai simplu mod de a ucide un om este sa-i distrugi visele. Unul cate unul… Si exact asta a fost greseala mea cea mai mare: l-am perceput ca pe un lucru din primul moment din care mi l-am dorit.

Cateodata imi doresc sa am asa o protectie spirituala si/sau legala, ca sa pot sa ma gandesc la cine vreau eu si sa visez orice vreau eu fara sa afectez cu absolut nimic persoana in cauza, respectiv, visele ei, si fara sa schimb nimic in realitatea obiectiva. Iar cand ti se intampla o data, de doua ori, de cateva ori bune, sa vezi ca ceea ce visezi se completeaza cu ceea ce traiesti, parca atunci cand nu mai stii ce ai visat ai pierdut o bucata din realitate.

Asa ca, nu-mi ramane decat happy-end-ul: Live as you dream and dream as you live. Dreams have nothing to do with dying.

Advertisements

6 thoughts on “Dream until you live…

    1. Stefania Post author

      Daca as trai de una singura da, dar nu sunt o pustnica. Imi plac oamenii si imi place sa stiu cand sunt apreciata printre ei. 🙂

  1. Pingback: And let there be light! « Molecule din praf stelar

  2. Pingback: Lost between senses… | My ivory tower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s