Dupa o lunga perioada de zbucium interior, in aceasta mini-vacanta de Pasti, mi-am regasit linistea. O liniste pe care n-am mai simtit-o de acum 3-4 ani… ba chiar, mai mult de atat…. de pe vremea vacantelor din liceu. Era linistea din acele zile de vara, cand ma intorceam alergand pe poteci, de la Muscel, de la fan, ca sa prind telenovela de la 8 seara.
O liniste intrerupta doar de mireasma pomilor infloriti, presarati printre firele de iarba proaspata… de ciripitul pasarelelor si de zumzetul albinelor…
Aseaza-te in iarba langa mine. Si simte. Simte energia pura care iti inunda tot corpul.
Indrazneste, priveste in jurul tau si atinge… atinge florile albastre, joaca-te de-a “ma iubeste – nu ma iubeste” cu o floare de Papadie. Inspira adanc, apoi indreapta-te incetisor inspre mine.
Privirea iti ramane blocata pentru un moment asupra alunitei de pe soldul meu, dar cu siguranta te poti desparti de ea macar pentru un minut. Urca incet cu privirea si mangaie-mi parul scaldat de razele Soarelui, care se reflecta in cristalele din cercelul de la urechea ce inca mai poarta vibratia soaptelor tale.
Buzele… sunt atat de perfecte pe cat le poti percepe prin ochii sufletului. Te privesc… te asteapta.
Lol :D. Esti sigur ca vrei sa merg mai departe?
Foarte frumoasa senzatia asta. Asa, si continuarea?? 🙂
uff… intai voiam sa vad cine rezoneaza cu textul si sincer, nu vad nicio surpriza 😀
ba mai mult, daca ma uit in jur pe blogul MEU observ ca incep sa fiu o entitate disjuncta cu el (mai ales in privinta cromaticii noii teme alese, culoarea avatarului tau si culoarea avatarului meu) pentru ca in ultima perioada a dezvoltat o latura de-a mea de care nu eram pe deplin constienta (sau am fost odata de mult si m-am pierdut pe drumuri gresite)…
… deci sunt si eu la fel de curioasa in ce directie va merge in continuare si unde va ajunge. ramai pe aproape!
ma bucur sa te stiu mai linistita 🙂
zambete si voie buna iti doresc!
Multumesc, la fel!