Din diverse divergențe și divagații pe diverse teme, mai în glumă, mai în confuzie, mai în serios, am ajuns să dau de interpretarea asta:

E interpretarea “Sonetului 43”, al lui Shakespeare, de la primul spectacol de poezii. De fapt căutam o înregistrare cu “Toamna în odaie”, dar nici nu cred că am… chiar mi se pare că am zis-o o singură dată, la spectacolul în aer liber de la Kiseleff, pentru că atunci se potrivea cu atmosfera de afară.

Revenind la Shakespeare, deși a trecut mai puțin de un an de la interpretarea de mai sus, am fost surprinsă de faptul că mi s-a părut și mie o interpretare nouă… ba chiar mi s-a părut că sunt dulce așa cum o ziceam eu :)) Mi-amintesc că am zis că n-o să uit niciodată poeziile astea, dar se pare că a trebuit să le înlocuiesc cu alte date 🙂

Mai pusesem la un moment dat înregistrarea de la monolog, dar nu mai știu de ce m-am mai supărat și am șters-o. Acum mi-e lene să mai procesez iar video-ul și sa-l tai.

Anyway, let the blogonovela continue! 😀