Poveste de Paris – partea a II-a – despre transport

După cum v-am spus mai devreme (sau am scris pe blog, pe facebook etc.) n-am stat decât 2 zile: am plecat joi dimineața și m-am întors sâmbătă dimineața, în primul rând datorită disponibilității (și prețurilor) biletelor de avion, iar în al doilea rând datorită faptului că mă plictisesc repede departe de prietenii mei (români). Am vrut să văd Parisul, dar o călătorie care să nu dureze mai mult decât un vis 🙂

Pentru cine e interesat, referitor la Shuttle-urile Beauvais – Paris – Beauvais: costa 15 euro călătoria, indiferent dacă îl iei one-way sau dus-întors (adică 30 în total) și pleacă unul după altul, când se umplu, ceea ce nu prea se sincronizează cu orarul publicat de ei, dar, aeroportul fiind destul de mic, e timp suficient: plecare de la 8 din Porte Maillot pentru cursa BlueAir – București de la 11.

Cred că ar fi util să mai dau niște detalii, legate de mijloacele de transport, pentru cei care n-au fost niciodată aici, pentru că eu, în scurta mea călătorie, n-am experimentat prea multe lucruri noi. Modul de funcționare al metroului (și al accesului pe bază de bilet) este aproape identic cu al celui din Madrid: te postezi în fața aparatului, introduci cartonașul cu dunga în jos (în orice direcție) și aștepți să țâșnească marcat, la un cot mai departe, în față, exact când se deschid și portițele de acces. Mai era un lucru bun, pe care l-am mai întâlnit și în Londra, în unele stații (magistrale) accesul (accidental) pe șine era oprit printr-un gărduleț din plastic transparent, prevăzut cu uși, care se suprapuneau și se deschideau automat, cu cele de la metrou.

Biletele se iau, în mare parte, în mod automat, de la aparate. Pentru că era foarte coadă în stație când am ajuns, din variantele pe care mi le-a arătat aparatul mi-am ales “biletul de 10 călătorii de 12 euro”. Sau poate era vorba de 10 bilete de câte o călătorie… oricum, n-am folosit decât 8 din ele, 2 le dau cadou, cui are nevoie primul de ele. Biletele folosite sunt marcate printr-o ștampiluță, cu niște cifre, pe spate.

Biletele trebuie păstrate până după ce ieși din stație, pentru că există controale! Chiar în acest scurt timp am asistat la 2 astfel de scene, fiecare cu câte o fată, care plângea și implora, înconjurată de o armată de controlori, care din care mai fioroși :D. Îi mulțumesc cu această ocazie Iuliei, pentru acest sfat.

Autobuzul sau alte mijloace nu am apucat să testez, am mers enorm de mult pe jos, iar, în rest, metroul mi s-a părut cel mai convenabil, pentru că venea la 2-3 minute, între stații nu face decât 1-1,5 minute, și, cel mai mișto, circulă chiar până pe la 1 noaptea.

Aș avea totuși ceva de sfătuit: încercați să evitați stația de metrou Champ de Mars / Tour Eiffel pentru că este o magistrală de tren suprapus, care vine la 20 de minute (sau cel puțin, eu în ultima seară atât am așteptat pt el) și apoi am mers enorm de mult pe jos, pe la 00:30, pentru a schimba, la Invalides, pentru magistrala 8, cazarea mea fiind la Lamark Caulaincourt.

Ce mi-a mai placut.. Parisul pare incredibil de romantic și de liniștit. Chiar și autobuzele sau metrourile au un sonor romantic în claxoane. 🙂

A, da, am observat că pe lângă sumedenia de motociclete (cred că numărul lor depășește numărul de mașini în unele zone), există o sumedenie de biciclete. Au, se pare, un sistem de închiriere de biciclete, n-am înțeles prea bine modul de funcționare, dar cred că există mai multe “stații” de unde poți să-ți iei una și poți să o lași în oricare altă stație. Sunt tare curioasă dacă ar rezista un astfel de sistem și la noi.

Advertisements

3 thoughts on “Poveste de Paris – partea a II-a – despre transport

  1. MeetTheSun

    In cativa ani sunt sigura ca n-o sa mai fie asa un ozn treaba cu bicicletele mioritice 🙂 Acum 2-3 ani abia daca vedeai cate una prin oras, iar acum s-a umplut. Binee, mai e o gramada de loc, dar si pistele mai au multe de “invatat” si nici educatia nu se face peste noapte. Generatiile tinere insa au prins gustul si asta e cel mai important.

    Reply
    1. Stefania Post author

      cred ca am mai scris pe undeva pe blog, dar prin 2007, cand ma duceam la serviciu si la master cu bicicleta eram o ciudatenie… acum ca s-au facut piste si se plimba toti peste tot nu-mi mai place mie, plang dupa masina…sau poate imi iau un scuter 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s