Poveste de Paris – partea a III-a

Așa… și cred că am zis în părțile anterioare cam tot ce am făcut în prima zi, iar această (sper eu) ultimă parte, o încep tot cu foile de jurnal, apoi dezvolt, pe alocuri.

A, da, a propós de buget: am găsit niște bonuri prin buzunare și prin gentuță.

Ba nu, mint, le-am păstrat special ca să le pun pe blog, ca să arăt cât de scump e Parisul. Îl urăsc din acest punct de vedere…

… deși, dacă aș avea un job în Paris și un salariu corespunzător, ca să-mi permit măcar atât cât îmi permit în România, m-aș cam muta acolo pentru o perioadă!

Și cu siguranță va fi o perioadă mai lungă de 2 săptămâni, pentru că Londra (din punctul meu de vedere, în a aprecia lucrurile și viața, în general) nu-i ajunge Parisului nici până la genunchi :D.

A, și știi ce mai urăsc la Paris? Faptul că oricât m-am încăpățânat eu să fiu tare și să nu mă las emoționată și atrasă, respectiv, pierdută, parcă tot s-a sfâșiat ceva din mine când am ieșit din Notre Dame. Egoism. Egoism din partea Parisului, adică, pentru că nu m-a lăsat să mă întorc la fel precum plecasem…

Asta dacă vrei să vezi și cum arată un bilet de Louvre (da, în carnețel peste tot am scris Louvru în loc de Louvre… asta e, acum mi-am învățat lecția).

Poze cu tablouri nu am de gând să pun pe blog, trebuie mers și văzute acolo (și mirosite și pipăite), mai ales cel cu Mona Lisa 😀

Ba nu, am să pun câteva poze de tablouri, care au trezit câte ceva în mine și m-au făcut să zăbovesc un pic mai mult în fața lor și să meditez.

Menționez că după această vizită, pentru prima oară în viața mea, am realizat cât de mult îmi place bărbatul, și mă refer aici la forma lui nudă anatomică, așa cum era redată la acea vreme:

Mai voiam să pun o poză cu cei care mi-au fost prieteni de nădejde și ajutoare de drum în tot acest timp, pentru că m-au lăsat să mă simt în siguranță doar spijinindu-mă pe capetele lor. Stâlpișorii de pe alei… dar era prea multă lume (cu fața) în poză… Cei cu măciuliile albe îmi plăceau mai mult, dar am uitat sa-i pozez și pe ei.

Așa… și după ce am obosit plimbându-mă, după ce era să-mi rup gâtul pentru că m-am împiedicat de pragul de la porțile de la intrarea în grădina Arhivelor Naționale, am decis să mă întorc “în cămin” să-mi dau un refresh.

Am făcut un duș, am mâncat restul de piersici, branza și alte două felii de pâine, care-mi rămăseseră de la cina din ziua anterioară și am ieșit din nou la plimbat.. cu părul ud :(. De data asta am luat-o în jos pe stradă, pe Caulaincourt, am trecut de podul cu liniile ferate, m-am mirat cât de mici sunt trenurile la ei, și m-am oprit în fața unui cinematograf. Chiar aveam chef să mai învăț ceva franceză… și căutam un film. Imediat mă abordează o tanti, îmi intinde un cupon, și-mi spune că e nu știu ce promoție până pe 25 iunie, în care pot să cumpăr un bilet de film cu doar 5 euro.

Zis și făcut! Și văzut The Hangover 2, complet dublat în franceză (care, btw, la ei se numea Very Bad Trip 2). Și uite așa, pe la jumatea lui, mi-am amintit cât mi-e dor de cineva de acasă, care mi se părea mie că seamănă cu personajul cu plete și ochi albastri. Nu e prima oară când realizez că mi-a picat cu tronc, dar e surprinzător cum de m-a (sus)ținut până în Paris. Pe lângă asta, toată seara mi-a rulat în cap numai “Il est mort”, din film adică 😀

După film, cam tremurând, căutam să-mi cumpăr ceva de îmbrăcat mai gros, că eu n-am plecat decât cu niște tricouri și un plovăraș la mine, cât a încăput în rucsac. Și uite așa am găsit un magazin numit Monoprix, în care am stat cel puțin 15 minute studiind dresuri, șosetuțe și papuci de casă catifelați. Chiar mi-au plăcut niște papucei albi, care costau 9,90 euro și o cutie de set de 2 dresuri, care erau și ei 2,49 euro… dar nu știu de ce nu m-am îndurat și nu mi le-am luat. M-am gândit că poate găsesc mai ieftini pe la noi, dar acum îmi dau seama că valoarea ar fi fost mai mult sentimentală 😦 Și cred că m-am mai gândit că dacă le cumpăr pe astea, se vor supăra celelalte obiecte de îmbrăcăminte și nu voi mai reuși să ies de acolo întreagă și cu bani în portofel…

Pe la 9 și ceva realizez că cel mai simplu ar fi să declar câștigător pentru cină, restaurantul cel mai aproape de cazare (căruia i-am acordat fix 17 euro, după ce l-am amețit de poze), gândindu-mă că dacă mai pierd din awareness pot să mă duc direct la somn. Era bun vinul, 25 cl, dar n-am avut curaj să-l beau pe tot, pentru că în timpul mesei îmi venise ideea să mă întorc la Eiffel pentru niște fotografii de noapte. Curajoasă idee!

Deci, o poză cu turnul, noaptea, pe 24 iunie 2011 (la 23:23 mai precis).
Menționez că pentru fiecare fotografie care mi s-a făcut, am făcut alta în schimb. Mai precis, așteptam să vină cineva să ma roage pe mine, ca apoi să zic că nu-i nicio problemă, dar vreau și eu. Mai puțin cea din fața catedralei Sacre Coeur, când l-am rugat eu pe un nene să-mi facă poză, doar pentru că mi-a plăcut de el și voiam să mă bag în seamă. Și atât. S-a terminat povestea!

Advertisements

3 thoughts on “Poveste de Paris – partea a III-a

  1. MeetTheSun

    Nu stiu de ce, dar chiar m-a emotionat ultima parte… de acolo de cand te-ai impiedicat incoace, initial am ras, apoi m-am induiosat si tot asa… Plimbarile, cautarile, tablourile alese de tine, initiativele ce au umplut timpul care mai de care mi-au dat totusi o stare pe care tocmai pentru ca o cunosc, nu vreau s-o descriu…

    p.s. mi-a facut placere sa-ti citesc jurnalul si sa te “cunosc” asa cum doar scrierile de tip jurnal ne dezvaluie…

    Reply
    1. Stefania Post author

      multumesc! am mai primit feedback si offline pe tema asta… … stilul depinde si de starea de spirit… si am observat ca in ultima perioada par cam insensibila (uneori chiar cinica).. de aceea am zis sa arat ca uneori imi place sa pierd timpul si la ciorapei si papucei 😀
      iar partea cu impiedicatul :))) e un fragment dintr-o alta poveste…

  2. Tudor Enea

    Am un prieten bun care a fost la Paris de curand. Si m-a “amenintat” ca e scumpa tare mancarea pe acolo. Acum nu stiu daca e pe lista destinatiilor mele viitoare, insa povestea calatoriei tale mi-a placut:)
    O zi senina sa ai si sa zambesti mereu asa cum iti sta bine!

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s