Vechiul Bastion

… din ciclul “Team Building – Romanian Adventure”.

După cum spuneam, de fapt, nu știu dacă am “zis” asta până acum pe blog, dar, în acest weekend, am fost în primul meu Team-Building oficial. Și, punând așa, cap la cap, toate stările prin care am trecut în timpul lui, pot spune că m-am simțit ca în liceu, doar că de data asta, chiar am câștigat! 😀 Mă rog, echipa mea a ieșit câștigătoare. Adică cea din care făceam parte și eu, avându-l pe F colegul-șef de la plăți, drept căpitan de echipă.

După o dimineață de întreceri asidue, între cei 13 + 13 membri care reprezentau cele două echipe (cu niște nume… unul mai original decât celălalt), ajunsesem la scorul magnific de 3 la 3. Apoi, după prânz, m-am simțit ca făcând parte, pentru prima oară în viața mea, dintr-o cursă gen The Amazing Race! 🙂

Ne-a lăsat autocarul pe niște coline de munte, cu poteci pietruite, pârâuri și fân proaspăt cosit, cu… doar câte o hartă creionată, din care trebuia să înțelegem unde să găsim cele 10 indicii. Fiecare indiciu era făcut dintr-un catren, destul de ciudat de înțeles, dar care avea și câte o literă (sau chiar două) subliniate și marcate dedesubt cu câte un număr…

Și, uite așa, câutând indicii, care mai de care mai greu de găsit, am reușit să descoperim că indiciul final, care ar fi trebuit să ne ducă la destinația unde era comoara, era format astfel: V _ C _ I _ _ B A S T _ _ N. Când, din gura mea aurită (:D) s-a rostit “Bastion”!

Apoi, căpitanul echipei a continuat adăugând “Vechiul”! Iar dintr-un brainstorming tensionant, care a durat doar câteva secunde, punând cap la cap toate evenimentele ciudate întâmplate în acea zi, eu am venit prima cu soluția finală, zicând că “Vechiul Bastion se referă la acele ruine, de pe colină, din fața pensiunii în care suntem cazați!

Și așa am pornit într-o fugă nebună, care mai de care, ca să fim prima echipă care ajunge la ruine. Dar nu, cineva și-a băgat coada și de această dată, foarte subtil, ce-i drept… probabil, destinul însuși… pentru că am mai rătăcit un pic în sens opus într-o companie plăcută duși de niște valuri ale unei vieți anterioare :D, până când ne-am hotărât că e momentul să ne întoarcem la realitate.

Și așa am alergat eu în aceea care a devenit cea mai importantă cursă din viața mea, cam de două ori mai lungă decât proba de rezistență de la Bac, când, surprinsă fiind, am zărit poarta pensiunii și o parte din echipă, terminată de oboseală, dar fericită că a găsit comoara, care ne-a declarat echipa câștigătoare. Acum, cu informații de ultimă oră, pot spune că au avut și ceilalți comoara lor, ce-i drept, un pic mai mică, dar cu același tip de conținut.

A, da, cu această ocazie am ajuns la concluzia, în serendipitate, că doi Marte în Balanță, în conjuncție, într-adevăr se completează reciproc… la orice conține litere, cifre și potențial de câștig. Asta probabil și datorită lui Venus în Săgetător în harta compusă.

Tot în serendipitate sau datorită Soarelui în careu cu Pluto, până la descoperirea indiciului următor, din cursa care alcătuiește noua mea viață, mai bat un pic câmpii, pe lângă:

– am omorât o furnică pe care am prins-o traversând rama ochelarilor mei în timp ce scriam aceste rânduri în carnețel;

– un fluture intrat incognito în autocar mi-a distras atenția și n-am putut aprecia corect distanța de la locul de plecare, până în locul unde era comoara, iar în timpul alergării am trecut prin multe procese “testamentare” de conștiință; 

– noroc că mi-a venit ideea să-mi iau SunScreen, pentru că m-a ferit de roșeață pe față și pe mâini, în timpul în care am alergat pe drumul cu bolovani de la țară, din mijlocul munților;

– am învățat că un mesaj de S O S, în cazul în care ne aflăm printre supraviețuitorii unui avion prăbușit pe o insulă pustie, se scrie în contrast și nu cu bolovani albi, peste pietriș alb 😀

– am o febră musculară inimaginabil de dureroasă, de simt că mi-am rupt mușchii în două… inclusiv grupe de muschi pe care nici nu știam că îi am;

– o rază de soare va rămâne în continuare o rază de soare, indiferent câți nori o acoperă și indiferent cât de strălucitor e curcubeul format în partea opusă 😉

Advertisements

4 thoughts on “Vechiul Bastion

  1. MeetTheSun

    M-a amuzat un pic momentul alergarii “nebune”, il cunosc 😀
    Ar trebui sa mai incerci. Alergarea e unul dintre cele mai bune lucruri care i se pot intampla omului. Iar febra va trece; ca toate febrele…

    Reply
    1. Stefania Post author

      alergarea, da, cand e facuta intr-o companie placuta. in rest prefer bicicleta. cat despre febra, nici acum nu mi-am recapatat mobilitatea complet 😀

  2. Pingback: Talentul de a procrastina « Exercising my Creativity

  3. Pingback: What’s wrong with the buses? | My ivory tower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s