Anyway… ce-mi trecea prin cap in timp ce am luat cina:
“Dragi erori de release,
Ne-am adunat aici t, pentru a uni in sfanta matchuire pe acest PO cu aceasta Invoice.
Pentru aceasta, este mai intai necesar ca acest PO sa mearga la tatal lui, ca sa i se inchida toate conturile, pentru a fi vizibila toata zestrea acumulata.
Apoi:
– Draga PO, juri sa-ti pastrezi toata zestrea pentru aceasta Invoice, ca sa nu mai aiba la ce sa spere si alte Invoices?
– Jur.
– Draga Invoice, juri ca in sufletul tau exista un PO si doar un singur PO si oricat te vom intoarce in sus si in jos nu vom mai gasi alt PO?
– Jur.
Pai atunci, in acest moment daca mai exista vreo alta Invoice care sa fi sperat la zestrea acestui PO sa apara acum sau va fi denigrata pentru vecie cand va fi declarata… nonPO 😀 “
You’re too funny 🙂
Pacat ca multa lume nu intelege substratul 🙂 e musai sa fii in domeniu.
Cred ca putem scrie o poveste (carte) intreaga despre lucrurile astea, ce zici ?
POOP
Mai, eu as scrie, daca F’ si F” nu au nimic impotriva ;))
Hai sa scriem Stef 🙂 sa ramana pentru posteritate… sa vada si copiii nostri ce faceau parintii lor pe vremea outsoucing-ului 🙂
Pingback: Mi-e dor de Bucuresti… dar | My ivory tower