Sports and music will make you happy

Here we go, as much as I can still remember: Azi m-am simtit foarte rau toata ziua… m-am trezit cu migrena de dimineata, din cauza frigului din casa… si m-am tratat de la prima ora cu un algocalmin.

Ma rog, substituent de algocalmin. Apoi un sandvish cu snitel de la metrou… asta pentru ca am ajuns mai tarziu decat de obicei si nu mai avea preferatul meu, cu pui si ardei copt. Dupa o cana de cafea dubla si o conversatie motivanta care a inceput cu “ce roza esti azi”, m-am apucat de munca. Apoi, pe la pranz, a inceput sa mi se faca rau si sa ametesc, doar stand jos… as fi dat un regat pentru o doza de calciu/magneziu/fier etc si o ora de stat in pat, in liniste… anyway, tot procesand, mi-am revenit pana la urma, dupa ce mi-a dat Schmetterlingchenul o pastila «cu minerale»… A, da, si am avut inspiratie buna aseara cu statusul de FB… chiar mi s-a indeplinit dorinta cu meniul cu piept de pui cu piure… si cu salata si cu clatite, la doar 15 lei. Si servit in bucataria din garsoniera :D. Macar atat…

Apoi, mai spre amiaza, m-a apucat o depresie crunta si o durere insuportabila in capul pieptului… mailul nu-mi mai mergea, de pe telefon, ca nu mai aveam credit suficient. Dar m-am mai revigorat un pic, mai spre seara, datorita unei perechi de ochi caprui, care-mi zambeau spontan. Cel putin au constientizat ca mai exist si eu pe acolo 😀

Si uite asa, am ajuns in Cotroceni Mall cu intentia de a-mi lua mult doritul smartphone. Ma chinui de o saptamana, ce-i drept. M-am invartit prin mall, l-am luat de la un cap la altul, am gasit magazinul Orange, si cand am aflat ca m-ar costa in jur de 450 lei, telefonul, cu abonament de 18 euro, mi-a pierit complet cheful. In cazul asta ma duc la emag si mi-l iau cu 560, la liber. Samsung Galaxy Ace, adica. Care, btw, dupa ce l-am manevrat azi putin a inceput sa nu-mi mai placa. Ba, mai mult, se pare ca nu-mi mai place absolut niciunul din cele care exista pe piata… anyway

Si se facuse 8 si ceva, cand mi-a venit asa o oarecare idee sa ma duc sa vad un film. “Care-i numarul tau” deja incepuse, iar “Oare cum o reusi” incepea pe la 9 jumate… asa ca mi-a pierit cheful si de film. Mi-era cam foame, dar nu aveam pofta sa mananc nimic. Am mai facut o tura de mall si pana la urma m-am oprit in fata patinoarului. Tot nimic. Depresie in linie continua… am mai facut o tura de mall.

Imi venise ideea sa ma asez comod, la Starbucks, sa-mi iau un cappuccino, ceva, si sa ma apuc sa mai meditez asupra faptelor petrecute saptamana asta… cand am ajuns in fata la Starbucks si mi-am scanat un pic corpul emotional, m-a apucat depresia si mai tare. Asta pentru ca mi-am dat seama ca nu mai era absolut nimic care sa ma atraga/captiveze pe-acolo. Si scanand si tot scanand, in jur, m-am oprit in fata patinoarului. In lumea mea, inca avand o distanta destul de mare, din punct de vedere emotional, intre mine si restul oamenilor.

Am remarcat un tip care patina dragut, dar il simteam la ani lumina distanta… pana la urma, putin cate putin, tot observandu-l, a inceput sa-mi placa. 😀 Ba chiar m-am simtit inspirata de miscarile lui de pe patinoar. Un tip de vre-o 1.80, cu un plovar rosu si jeansi gri inchis, cu lantisor de aur la gat, care de aproape, chiar arata atractiv. Prin patinajul lui artistic si pe ritm de muzica, m-a convins sa ma asez la o masa, in fata patinoarului si sa-l urmaresc numai pe el… cand a cazut prima oara parca am simtit nevoia sa-l ajut sa se ridice…

I-am urmarit miscarile, gesturile si expresia fetei. A cazut si s-a ridicat cu demnitate! Am apreciat. Cred ca se facuse 9.30 cand s-a terminat tura lui si, dupa ce a mai cazut o data si aproape ca m-a pufnit rasul, a parasit ringul de patinaj. Multumesc, domnule tip cu plovar rosu! M-ai facut sa-mi dau seama ca mai exista farama de bucurie in inimoara mea, ba mai mult, dupa ce a iesit din ring, brusc am simtit o pofta nebuna sa ma duc si eu.

Si m-am dus. Si am patinat de la 10 pana la 11.30 aproape in continuu, pe ritm… zic eu, de muzica 😀 Aveam patinoarul numai al meu. Si al altor cativa 3-4. A fost super fun, mi-am varsat oful, am obosit, pentru un moment chiar am simtit ca intru in starea aia atemporala, care-mi place asa de mult, in care sunt in comuniune perfecta cu mine si cu muzica. Dar nici asta nu m-a tinut mult… se pare ca supararea mea e chiar mai profunda decat aveam impresia. Imparatia astralului inca imi este inaccesibila. Dar macar pot spune zambind, ca mi-am taiat de pe orarul de maine “vazut filme lacrimogene si plans cat ma tine” 😀

Zambind.

Advertisements

2 thoughts on “Sports and music will make you happy

  1. Pingback: Eu si… restul lumii « Molecule din praf stelar

  2. Pingback: Way to the warrior peacemaker « Molecule din praf stelar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s