Pierdut(a) complet in Sine

Cred ca numai cineva care s-a aflat cel putin o data pe o scena, intr-un personaj, va putea cu adevarat sa inteleaga ce am scris eu aici.

Este a 4a oara (saptamana asta) cand visez (ma rog, am cosmaruri) ca sunt prinsa intr-un spatiu non-… existent, din care vreau cu disperare sa ma trezesc, sa pot sa tip, sa pot sa ma simt vie. Nu e un vis/cosmar nou, doar ca, de cand ma stiu, visul asta imi aparea doar atunci cand eram prea obosita si adormeam in timpul zilei… era nevoie de un zgomot destul de puternic din realitate ca sa ma trezeasca: soneria, telefonul, vreo bormasina de pe la vecini etc.

Ei bine, in noaptea de Sf Nicolae, mi s-a intamplat sa ma visez prinsa/imobilizata de o “diversa entitate”, in propriul pat, de doua ori chiar… iar, pe masura ce ma zbateam, am reusit sa-mi si aud vocea in timp ce tipam (o premiera in acest tip de vise!! faptul ca am reusit sa sparg o parte din blocaj, tipand). Intr-un final, dupa ce am experimentat si senzatia ca, pe masura ce reusesc sa tip, se inchide/sfasie pieptul in mine, zgomotul provocat de tusea lui fratimio m-a trezit. Un zgomot care in realitate ma enerveaza la culme… iar in realitate, de fapt, nu s-a auzit absolut nimic din tipatul meu de disperare…

Bun, in noaptea asta, “am reusit” sa scap de acele entitati, continuandu-mi cosmarul, aveam chiar si spatiu de miscare, in propria casa, dar tot … moarta eram. Sau, ma rog, prinsa in acel spatiu non-existent. Actiune petrecuta in maxim 30 de minute reale: intre 00:30 si 1:00.

Prima oara am reusit sa ajung, prin tipetele si bajbaielile mele, la o fata. O colega de munca. Am ajuns la ea si am intrebat-o daca m-a auzit cat am tipat, daca ma vede ca sunt vie… m-am uitat intr-o oglinda, m-am vazut pe mine, dar aratam aproape monstruos, m-am luat de par de disperare… si se pare ca “am cazut” iar. In visare.

A doua oara, tot la fel, prin tipete si balbaieli, complet oarba, cu parul pe fata, am reusit sa strabat holul si sa ajung in camera la fratimio. Incercam sa-i explic cum sa faca sa ma trezeasca, in cazul in care mi se va mai intampla asta. Pe birou avea o oglinda, am luat-o si mi-am atins buzele de ea. I-am zis ca voi avea nevoie de ceva rece, ca sa pot sa ma trezesc.

Apoi m-am trezit de tot. Nu mai stiu de ce… Si eu si fratimio tusim in cor si nimeni nu pare sa fie in stare “sa ne salveze”. Pare o gluma… dar pt noi nu e. Maine ma duc la medic sa-mi dea ceva pt tuse, iar, tot de maine, pana la Craciun, incep sa mananc cu post! Sau pana cand realitatea in care ma desfasor (si chiar si eu de altfel) reuseste sa ma vada cu adevarat. Sau poate ca am nevoie de un plan serios de actiune pe viitor, personal-profesional, pe care sa-l urmez, independent/indiferent de oricine altcineva.

Disclaimer/concluzie la sfarsitul postului: Pierdut in Sine… (definitie proprie) = incredere absoluta in fortele proprii, capacitatea de a atrage (extrage) doar ceea ce e pozitiv din mediu, de a retine doar ceea ce e nevoie pentru a continua… opusul autismului… opusul nebuniei… actor desavarsit?! 😀

Update: am gasit o scriere care mi se pare interesanta, atat prin modul in care a fost scrisa, cat si prin ceea ce incearca sa exprime. http://www.interpretareaviselor.com/despre-vise.php

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s