Muncim ca sa avem ce manca

… incerca sa ma consoleze mama aseara la telefon. Iar eu refuz sa cred asta! In afara faptului ca muncesc “ca sa am ce manca” trebuie sa-mi platesc si facturile de internet/telefon/curent/gaze… intretinere si ratele pt laptop. Asta excluzand chiria, pe care din diverse motive, momentan nu o platesc eu.

Ideea e in felul urmator: aseara am ratacit putin prin mall si mi-au cazut ochii pe niste pantofi gen office care costau in jur de 250 de lei si pe o geanta de vreo 150. Rar mi se intampla sa-mi placa ceva foarte tare si sa-mi dau seama ca nu pot sa mi-l cumpar pe loc. Adica rar se intampla sa-mi placa un obiect de vestimentatie atat de tare incat sa vreau sa-l iau acasa cu mine. Mi s-a mai intamplat o data, din cate imi amintesc, in primavara trecuta, cand am cheltuit vreo 400 de lei dintr-o data la C&A-ul din Sun Plaza…

Revenind. Totusi, cateodata am impresia ca in lumea office a femeilor este o jungla mai mare decat jungla. Daca azi ai venit cu acelasi plovar ca si ieri, doar pt ca te-ai indragostit de aceea culoare de plovar… pai.. ai cam incurcat-o! In plus, daca de 1 martie, fiind ziua femeii, nu defilezi pe tocuri cui cu o fustita mini… privirile barbatilor incep sa te ocoleasca, iar energia ta de a munci s-a cam dus…

Imi amintesc o faza interesanta. Singura data cand am fost observata si salutata (din proprie initiativa) de catre acel coleg pe care il simpatizam, a fost in prima zi in care m-am dus la munca imbracata intr-o rochie lunga si incaltata cu sandalute. Au mai fost apoi si alte zile in care m-am imbracat in rochie sau cu sandalute… dar degeaba!

Sau poate ca pun eu problema in mod gresit. Poate ca atitudinea mea se schimbase si emiteam niste aere “mai superioare” decat imi permitea pozitia pe care lucram… poate ca nu era vorba decat de o echilibrare de forte. Am citit undeva ca tocurile au fost inventate de catre femei pentru a substitui faptul ca nu au si ele… penis. Iar barbatilor le-a placut ideea, pentru ca astfel alergau mai greu si erau mai usor de prins :)) Mie una, sincer, cateodata mi se pare o jignire pe care o femeie o poate aduce unui barbat atunci cand se etaleaza pe niste tocuri cui, doar din placerea de a-i “manca seminte-n cap”. 😀

In alta ordine de idei, eu, pe mama, nu am vazut-o in viata mea ducandu-se la munca purtand altceva decat o fusta pana la o palma mai jos de genunchi sau incaltata in altceva decat pantofi cu toc… dar ea e ceva mai scunda decat mine… Si, in plus, a fost educata cu alta mentalitate, in care colegii se salutau intre ei folosind apelative de genul “dra Arsene”, respectiv “dna Arsene”… nu: ” ‘Neata, Stef”

As mai continua, dar din bun simt, deocamdata ma opresc aici… Rog a se percepe ca sunt doar ofticata pentru ca nu am putut sa-mi cumpar acea pereche de incaltaminte si ca cele 3 perechi de “tocuri” pe care le am in dulap au vazut “lumina zilei” doar la nunti si botezuri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s