O imbratisare pentru o viata intreaga

Se spune ca avem nevoie de 3 imbratisari pe zi ca sa supravietuim… ca sa ne simtim iubiti… si ca sa ne facem datoria, ar trebui ca macar sa dam cel putin 3 imbratisari pe zi.

Astazi am imbratisat-o pe mama. Cu lacrimile care mi se prelingeau pe obraji, sfarsita complet de putere… a fost ca o minune, indeplinirea tuturor rugamintilor mele din ultima perioada… cand am ajuns acasa si mi-a deschis usa inainte sa apuc sa pun mana pe clanta. Cu mancarea calda pe masa. Nu am chemat-o si nici nu stiam ca va veni. Pur si simplu era AICI. Mama.

Acum imi amintesc de toate momentele cand am simtit ca vreau sa imbratisez pe cineva si ca persoana respectiva are nevoie de asta, chiar daca incerca sa spuna exact contrariul. Momente in care, totusi, nu am facut-o. Ceva ma retinea. Acel ceva care te retine atunci cand esti speriat de lume si parca in sfarsit in fata ta sta salvarea, ancora ta… dar nu te agati de ea, pentru ca o data ce ai facut-o stii ca nu-i vei mai putea da drumul niciodata. Si astfel te vei priva de a afla cat de puternic esti cu adevarat. Tu, ca spirit.

Pentru ca libertatea (spiritului) este cel mai de pret lucru pe care il poti da persoanei pe care o iubesti. Dar nimeni nu e perfect… si-ti mai scapa o atingere, in momente de tensiune sau de vulnerabilitate. Sau o tinere de mana, de emotii… sau de aplauze. Sau un pupic pe obraz care seamana atat de mult cu toate sutele pe care doar le-ai visat. Toate, atingeri, care raman apoi atasate, in conexiuni perpetue… care se formeaza ca o plasa de siguranta. Ca o plasa de paianjen… care vibreaza in toate capetele, atunci cand unul este in pericol.

O buna bucata de vreme, de cand am citit Profetiile de la Celestine, acum vreo 4 ani, mi-am dorit din tot sufletul sa pot vedea campurile energetice ale oamenilor. Sa le pot vedea culorile, miscarile, legaturile etc. Acum le pot doar percepe intuitiv, cateodata…

Si totusi ma gandesc la acele imbratisari pe care am vrut sa le ofer de atatea ori si ceva ma retinea. Ma retinea doar fizic. Pentru ca, emotional, sufleteste, de fiecare data simteam ca se rupea cate ceva din mine. Si s-a rupt de atatea ori incat nici eu nu mai stiu sa fiu eu fara tine. Sau fara tine… Acum, tot intind, sper ca daca nu e azi, va fi maine. Sau va fi poimaine… poate va fi ceva care te va face sa apari mereu, in realitatea mea, mai mult sau mai putin zilnica.

Avem nevoie unii de altii. Acolo sus, aici jos, oriunde suntem, in vis sau in realitate. Toti avem nevoie unii de altii.

Advertisements

One thought on “O imbratisare pentru o viata intreaga

  1. Pingback: 2:53 « My ivory tower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s