Back to thinking

16 Iulie – 8 Aug, Mercur in sens aparent retrograd in casa a 9-a. Stii proverbul ala… am ajuns incat sa-mi cumpar singura lamaile.

Incep sa cred ca e adevarat ca realitatea imi este creata de propriile ganduri. Dar cateodata se intampla ca realitatea sa para chiar ceva mai buna decat sunt eu capabila sa gandesc pozitiv. Adica adun tot ce stiu ca am facut in viata asta, judec dupa mai multe tipuri de norme si patternuri mentale acumulate pana acum, iar concluzia (temporara) e ca nu merit tot ceea ce primesc, pozitiv vorbind. Adica lucrurile par prea frumoase ca sa fie adevarate. Si incep sa caut nod in papura.

Si, pe masura ce gasesc nodurile in papura, la o privire mai atenta, descopar ca de fapt nici nu sunt noduri, ci sunt doar niste post-it-uri lipite pe papura, pe care scrie “atentie, aici, nod”. Vreau sa-l dau la o parte, dar intai ma gandesc care a fost scopul pentru care a fost pus acolo.

Acum vad lucrurile ca si cum ar fi pista de aterizare a unui avion. Noaptea. Cu toate ca platforma de asfalt este cat cuprinzi cu ochii, locul de aterizare este marcat cu luminite colorate. De ce? Pai ca sa nu se ciocneasca de alt avion, care se trezeste sa aterizeze si el exact in acelasi timp si in acelasi loc.

Mintile noastre atrag lucrurile la nivel material ca si cum ar fi niste magneti. Daca toti am gandi inspre indeplinirea aceluiasi lucru, acum, pana am reusi sa-l obtinem, am ajunge sa ne ciocnim unii de altii ca niste muste fara cap. Si ma gandesc eu ca de asta au fost inventate nodurile in papura, ca sa putem sa ne gasim fiecare calea lui. Sau, ba nu, sa putem sa orbecaim mai mult prin viata pana reusim sa ne indeplinim cu adevarat misiunea spirituala.

Se zice ca un elefant, adult fiind, nu mai incearca sa ma rupa tarusul de care a fost legat cand a fost mic, pentru ca a invatat ca nu se poate clinti din loc. Dar elefantul nu realizeaza ca el a crescut si acum are mai multa putere, iar tarusul este doar o floare la ureche. Adica poate cadea la orice miscare.

De la o vreme nu mai reusesc sa gandesc liniar. Ci complet haotic. Adica trec din A in C apoi in E si cand ajung la Z imi dau seama cat de aproape era de A. Trebuia doar sa privesc un pas inapoi, nu sa derulez tot alfabetul inainte. Doar ca sunt unele momente in viata in care nu putem privi inapoi, ori pentru ca s-a inchis complet usa in spatele nostru, ori pentru ca suntem limitati de sistemul pe care il folosim, ori pentru ca pur si simplu nu ne-am dat seama ca se poate.

Sau poate pentru ca nu putem niciodata sa ridicam pe cineva dintr-o prapastie, atat timp cat si noi suntem in ea.

Advertisements

3 thoughts on “Back to thinking

  1. tase

    uneori e mai bine sa faci pluta si sa te lasi dusa de curent. te bucuri cit poti de free ride si astepti sa ajungi in golful viselor tale; acolo unde te asteapta nisip fin pentru castele si suficient papuris pentru analizat…

    Reply
    1. Stefania Post author

      pluta este stilul meu preferat de inot =))) pe spate, chiar.
      suficient papuris de analizat =))
      multumesc pentru comentariu.

  2. Pingback: To be or not to be | My ivory tower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s