Cine mai trece pe ulita

… ar fi trebuit sa se numeasca spectacolul.

Am revazut filmarea, de la reprezentatia din Cafe Tabiet, din August 2011. Dupa aproape 6 luni de locuit in Praga, a venit incet-incet si momentul oportun. Revazandu-ma si amintindu-mi momente din repetitii, din invatatul poeziilor, in metrou, dimineata in drum spre munca… mi s-a taiat respiratia si mi-au dat brusc lacrimile la sfarsit.

Mi-ai surprins fiecare privire, fiecare zambet, fiecare gest, inspirat de reprezentatia celorlalti colegi de scena… doar eu. Asa cum poate nu o sa mai fiu niciodata. Chiar nu-mi mai amintesc nimic din poeziile respective… iar acum imi dau seama cata munca am depus ca sa iasa asa cum a iesit. Ca sa ies si eu asa cum am iesit. O consider o capodopera – apogeul carierei mele de actor de teatru amator. Cu toate ca imi doresc sa fie altfel…

” I-am spus alui meu: Astupa ma rostu’! ”

In definitiv niciodata nu incetam sa repetam. Indiferent pentru ce sau pe ce scena.

Advertisements

One thought on “Cine mai trece pe ulita

  1. Pingback: In memoria unui Terra | My ivory tower

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s