Visez ca zbor

Impresionant cat de multe rezultate sunt pe google pe tema asta. Si totusi, nu inteleg, de ce. De ce atat de multi oameni viseaza ca zboara, pot sa descrie senzatiile si trairile cu lux de amanunte si totusi nu au trait niciodata actiunea.

Azi dupa-amiaza mi-a venit sa plang. Doar din cauza ca nu pot sa zbor si in realitate, la fel cum o fac in vis. Din cauza ca nu pot sa ii am in realitate, la fel de aproape, pe oamenii pe care ii am in vise. Si totusi am incercat: aveam atat de multe lucruri de facut, dar nu mai puteam sa-mi stapanesc somnul – adica anemia cerebrala post-prandiala :D. Si mi-am amintit cum intind bratele in lateral (cam la 30 de grade fata de trunchi) ca sa ma inalt, la fel cum o fac in vise.

Cu palmele complet deschise, orientate in jos, ca si cum as atrage toata energia care exista in jurul meu. Ca si cum palmele ar fi motoarele de propulsie. In mai putin de 10 secunde am simtit cum mi se intensifica respiratia, iar ridicolul pozitiei adoptate m-a facut sa rad. Mi-era teama sa nu ametesc si sa-mi pierd echilibrul, asa ca m-am oprit.

Am mai scris mai devreme, ca, de cand sunt in Praga, am invatat sa-mi controlez zborul in vise. Am invatat sa cobor controlat. Am invatat cand si unde este necesar sa nu pierd contactul cu pamantul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s