Mi-e dor de Bucuresti… dar

Nu ma intelege gresit, nu regret ca sunt aici, imi pare doar rau de vremea asta nasoala… de o saptamana ploua non-stop. Cel mai probabil, Bacovia de-aici s-a inspirat in Lacustra lui…

Mi-e dor de noptile din Mojo si din Oscars, din acele zile toride de vara, mi-e dor de spectacolele de teatru de la CCNB si de la Deko… ma rog, si de cele din La Scena. Dar de cele din Tabiet mi-e cel mai dor. Din lipsa repetitiilor nu prea sufar, ce-i drept, am si aici in fiecare luni seara, cate 2.5 ore de curs… iar de saptamana viitoare o sa am si canto :))) which should really be fun.

Mi-e dor de parcul de la Westgate, de fantanile arteziene… de rulota cu inghetata nu mi-e dor, avea un cantec de filme horror. Aici abia avem niste bancute, dar, ca sa stai afara, ori e prea frig, ori ploua. Si nici nu am timp de stat ce-i drept. N-as avea nici cu cine oricum… o singura data am luat pranzul pe iarba din spatele cladirii, cu Oana, Ale si cu avioanele, acum vreo 2 saptamani.. a fost frumos 🙂 Mi-e dor de pufoseniile din sala de relaxare. De fapt, mi-e dor de sala de relaxare cu totul, dar avand in vedere ca in 90% din timp, in zona de productie e la fel de liniste ca in sala de relaxare, nu am de ce sa ma plang.

Mi-e dor de fratello, de salatele comandate de la jerry’s, de bicicleta, de cafeaua la filtru servita pe stomacul gol 😀 Mi-e dor de orga la care am invatat sa cant primele note. Mi-e dor de muzica vecinului de deasupra. De cainele altui vecin, care latra non-stop cand era uitat singur acasa nu mi-e dor. De gandacii de pe scara, de molii, de mirosul constant de sarmale sau de mujdei de usturoi nu mi-e dor.

Mi-e dor de lac… de apusurile splendide la care am fost martora. Mi-e dor de curcubeele pe care le vedeam de pe geam. De metrou, de tramvaiele si de autobuzele din Bucuresti nu mi-e dor. Mi-e dor sa aud in jurul meu vorbindu-se in limba romana, ca sa inteleg ce se spune, dar dupa maxim doua minute deja ma simt sufocata si hartuita, pentru ca aud 99% numai ineptii 😀 Deci nu mi-e dor.

De ce mai mi-e dor? Sau de cine?… hmm… as putea spune ca mai mi-e dor si de Cotroceni Mall. Putin asa… adica mi-e dor de filmele de la cinematrograf, mai precis, de subtitrarile lor, in limba romana. Dar nu pot sa ma plang, mi-am incarcat bateriile cu vezi seriale online punct ro. 😀 Cred ca de-acum inainte o sa cam sufar, pentru ca au intrat toate in vacanta.

Daca m-as intoarce… desi, nici pe un salariu dublu fata de cum aveam inainte nu m-as intoarce, ce viitor as mai avea acolo? Mi-as cauta un apartament intr-o zona mai placuta, desi, nu stiu, nu-mi pot imagina ca pot gasi in Bucuresti, ceva de inchiriat la conditii mai bune, raport calitate-pret-distanta, decat am aici. N-as renunta la prieten, a trecut aproape jumatate de an, m-a ajutat foarte mult, nu pot ignora atasamentul. Dar in concediu la Nisa o sa merg singura… ma rog, cu Honziku junior :))

Mi-e dor de bookuit facturi cu greseli si de primit cate 5-6 mailuri la rand in zilele de payment ca sa le corectez. Glumesc. Nu mi-e dor. Ba chiar, ma uit in urma, si, tinand cont de procesele complicate pe care le fac acum, fara greseli, fiind capabila sa invat procese noi luna de luna, aducand imbunatatiri macro-urilor din excel, nu pot sa inteleg de ce nu mi-am dat mai multa silinta inainte. Sau poate ca am facut tot ce-am putut mai bine, atunci, cu resursele pe care le aveam, incercand sa ignor toate lucrurile de care nu mi-e dor.

Poate si de aceea sunt aici acum.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s