De amorul altei arte

Acum ceva vreme, intr-un comentariu pe un blog, am facut referire la scrierea lui Cioran, “Pe culmile disperarii”. Ma apucasem acum cateva luni sa o citesc, dupa ce am citit “Mansarda [..]” lui Visniec, care mi-a creat o rezonanta cu acest Cioran, cu care nu indraznisem, pana atunci, sa iau contact, prin creatia sa. Cartea asta cu disperarea, el a scris-o cand avea 22 de ani, dupa cum mentioneaza si el, surprins, la un moment dat.. Eu la varsta aia nu intelegeam sensul nici macar a jumatate din cuvintele pe care el le foloseste in carte, cu atata usurinta. Recunosc, nu am citit decat primele 10 pagini, plus ceva paragrafe razlete in timp ce rasfoiam prin ea, pentru ca este atat de concentrata incat ti-ar trebui cativa ani ca sa suporti, macar, sa o citesti pe toata. Plus alte cateva decenii ca sa o intelegi cu adevarat.

Azi-noapte i-am visat pe Damon si pe Stefan.. ma rog, pe Ian si Pawel… eu eram cu Damon. Locuiam toti plus inca alti cativa, intr-o casa cu multe camere. La un momentdat ne pregateam sa mergem la o petrecere si Damon ma ajuta sa-mi gasesc hainele potrivite. Imi amintesc ca nu-mi venea sa cred ca ei sunt acolo, cu mine, si locuim impreuna. I-am intrebat daca pot sa fac o poza cu ei sa o pun pe facebook, sa ma laud. Au parut foarte incantati, de parca singurul lor scop in viata era sa stea in preajma mea.. Damon tot incerca sa ma convinga sa ma imbrac si sa ma aranjez pentru club, zicand ca e destul timp si ca ei oricum nu vor pleca nicaieri, avem o eternitate la dispozitie. Eu stiam inauntrul meu, ca ceea ce traiesc nu e real si voiam sa pun cat mai repede mana pe aparat si sa iau o amintire. Pana la urma m-am lasat convinsa, am zis ca vom face poze de facebook cand vom fi deja in club. Problema e ca intre timp m-am trezit.. :((

Dar nu inainte sa-mi pun deoparte hainele pe care le voi purta. Imi place ca aveam atat de multe haine in acel sifonier, in care credeam ca sunt doar hainele pe care le detin, in mod real, dar oricare lucru, pe care puneam mana, ca sa-l despachetez, la lumina, se dovedea a fi unul pe care nu-l mai vazusem niciodata in viata mea. Am ales o pereche de pantaloni raiati, de un verde puternic, nuanta ierbii proaspat tunse, si o camasuta alba, puternic decoltata, cu umerii aproape goi, cu tiv cu elastic, sus si la talie. Camasuta avea un motiv floral, abstract, in culori pastel, galben, roz, albastru deschis si verde crud. In picioare ar fi trebuit sa port niste pantofiori negri, cu toc potrivit. Acum ca ma gandesc, nu par a fi neaparat haine de club, dar ma rog..

Imi vreau noaptea inapoi, sa fac visul cum vreau eu si cu cine vreau eu, nu cum vrea el. La naiba cu acest Venus in Scorpion.. A, oare am mentionat pana acum, ca Ian e Sagetator, cu Venus in Scorpion? Si acum concluzia. Si legatura dintre aceste doua povesti: eu cred ca, de fapt, acest Cioran, era vampir, care s-a nascut cu cateva secole bune in urma, timp in care a avut sansa sa experimenteze tot ceea ce propavaduieste in acea carticica.. si s-a trezit in ultima instanta, iminenta mortii, datorita unei muscaturi de varcolac, sa-si scrie si el memoriile. Motiv pentru care, a indesat in circa 130 de pagini, ceea ce s-ar fi cuvenit, de fapt, sa ocupe cel putin 10 volume, de cate peste 600 de pagini si a constrans un biet copist, sa scrie o prefata, in care sa declare ca s-a nascut abia cu 22 de ani in urma. 😀

In alta ordine de idei (asta nu pentru ca am foarte multa ordine in idei, ci chiar dimpotriva), crezi ca faptul ca am citit aproape 500 de pagini din volumul 6 din Jurnalele Vampirilor, in abia o saptamana (desi paginile sunt foarte mici, ce-i drept, si le citesc in limba romana, contemporana), m-a afectat un pic psihico-emotional, de am ajuns sa-i visez, in asemenea ipostaze? E cu totul alt univers in acele carti, fata de ceea ce incearca sa exprime serialul. Nu pot sa spun, cu mana pe inima, ca sunt cele mai frumoase sau captivante carti pe care le-am citit vreodata, dar pot sa spun ca rezonez cu ele chiar mai puternic decat m-as fi asteptat. Si mai pot sa spun ca am atata pofta sa scriu, se pare, in ultimele 24 de ore, pe oriunde apuc, incat nu-mi vine nici mie sa cred.. poate ar trebui sa o las mai moale, cu cititul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s