Day -6

Tanti de 81 de ani a fost transferata in alt departament si momentan in camera suntem doar eu si cealalta Stefania. Cea despre care am scris mai devreme (si apoi am sters, pentru ca situatia ei era orice altceva numai fun, nu). Tuseste ingrozitor de vreo doua zile si de duminica s-au interzis vizitele, pe motiv de epidemie de raceala. 😦 Cel putin ne dau plasele aduse de prieteni/copii/soti.

Ma ustura si pe mine pe gat, in sus spre nas, si simt nevoia sa tusesc din cand in cand, dar doctorul zice sunt ok, mi-au dat un Olynth ieri dimineata… si sper ca Novalginul pe care il iau oricum pentru durere, de 3 ori pe zi, va putea sa sperie raceala, doar nu o sa ma imbolnavesc chiar acum in ultima saptamana! Go away raceala, go away, nothing to see here! Ma duc la recuperare apoi si nu am loc sa te iau cu mine in bagaj. Stii cand o sa am timp de tine? Abia dupa ce ma intorc din Spania in aprilie, daca ma primesc cu carje in avion. 😀 Totusi eu sper sa ma fac suficient de bine incat sa nu mai am nevoie deloc de ele pana atunci… ca sa ma gandesc ca nu ma pot duce deloc si pierd biletul de avion, e foarte trist.

Miercuri am radiografia finala, asa ca dragele mele oscioare ischiatice sper sa fiti lipite bine acolo, la poza. Abia astept sa-mi vad dosarul la externare, ca pana acum nici macar o radiografie nu mi-au aratat, dar m-am prins cam pe unde sunt fracturile, dupa durerea la atingere.

Apoi, primul lucru pe care o sa-l fac cand o sa stau in picioare: ma sui pe cantar. I-am intrebat daca n-au cumva un cantar din ala pentru vite, ca sa incap in el stand pe spate :))) Dupa cum ma vad eu, din cat pierdusem in primele 3 saptamani am pus la loc jumatate in urmatoarele 2, cand m-am prins ca daca nu mananc ca lumea nu au cu ce sa mi se vindece fracturile.

Am descoperit ca pot sa ma intorc pe burta, prin rostogolire pe dreapta si pot sa tin piciorul stang ridicat, indoit de la genunchi, deci muschii si nervii si-au mai revenit! 🙂 Am primit o mingiuta noua, cu picioruse multe, pentru masaj, e foarte fun, cred ca imi iau una si pentru acasa.

Sunt curioasa cum o sa o cheme pe viitoarea a treia colega, am intrat intr-un val de coincidente de cateva zile, universul incearca sa-mi spuna ceva, dar nu prea inteleg ce. Ha, tocmai a venit, o cheama Viera, 89 de ani! Si merge singura, fara carje, fara baston! A adormit pe scaun, in timp ce sanitizau patul dupa colega anterioara. 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s