Anul in care castanii n-au mai inflorit

Stii cat de ciudat e universul asta? Ca atunci cand iti vine in cap o idee poetica, dar cand o pui in scris iti dai seama ca de fapt e trista, cu accente apocaliptice. Si te opresti brusc din a naviga pe aceea idee, ca nu cumva chiar sa devina realitate.

Cand am iesit din camera am vazut in antreu o vaza cu flori de liliac. Imbietor parfum. Si m-am gandit sa rulez pana in locul in care stiam eu, de saptamana trecuta, ca e o tulpina de liliac, il recunoscusem dupa frunze. Nu inflorise. Si nici castanii nu inflorisera. Inca.

Natura asta, previzibila si monotona. Indiferent cum te simti tu, pomii tot vor inflori la un moment dat.

In timp ce ma indreptam pe coridor, catre nicaieri, am zarit intr-un colt, o orga. M-am apropiat de ea si mi-a venit ideea sa apas si eu macar o tasta. Ideea asta m-a facut sa zambesc instant si parca dintr-o data s-a aprins semineul sufletului meu. Starea mea a trecut intr-o octava superioara. Era instalata si pornita, dar nu era nimeni acolo sa cante la ea.. n-am indraznit sa o ating, dar am stiut apoi imediat unde vreau sa ajung.

Florile de castan mi se par cele mai frumoase flori, pe care clima din zona noastra le poate crea. Castanii infloriti imi aduc instant aminte de copilarie. La Jugur, pe ulita in sus, la cot acolo, cei 3 castani impunatori din gradina cu fantana, in stanga, au fost primii castani pe care i-am constientizat in viata mea. Ma uitam la ei in sus si parca ajungeau pana la cer. Epici. Florile mai mari decat o palma de-a mea. Inflorescentele adica. Iar florile ei parca fiecare dintr-o culoare diferita.

De ce oamenii vorbesc? De ce nu pot sa comunice prin telepatie, pe anumite canale de frecventa, numai de ei stiute? Iar tu sa poti sa te loghezi la ce conversatie ti se pare mai intersanta, dar sa nu fie nevoie sa suferi continuu zgomotul tuturor. Spre exemplu, acum 10 minute cand am intrat in cafeneaua-restaurant nu era absolut nimeni inauntru. Acum e plin. Ceea ce afecteaza semnificativ abilitatea mea de a urmari muzica de la televizor… Prea multe zgomote, din directii diferite, ma irita.

Pare ca am capatat un obicei dubios: mestecatul radacinii de ghimbir. E a treia zi la rand cand imi comand ceai de ghimbir si mananc toate bucatelele din ceai. O stii subconstientul meu de ce am nevoie de atat ghimbir.

Ohhh… Magic FM Romania, pe tableta, in timp ce inchid postul asta, din pat din camera. “No need to run and hide / It’s a wonderful, wonderful life”. Daca zic ei 😀 Apoi “Vine o zi, vine o zi, cand se va sfarsi”… Daca zic ei 😦 Hai 2 din 3, sa vedem care va fi urmatoarea: “Here I am, will you send me an angel?”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s