Inca o zi. Una singura

.. imi zic, in fiecare zi, in ultima luna. Dar azi n-am mai reusit sa fiu puternica.. si parca si universul a facut tot posibilul sa-mi testeze limitele. Azi am experimentat atacul de panica la un nou nivel!

Da, ce credeam eu ca am experimentat pana acum era mic copil al anxietatii. Si parca si azi am simtit ca mai e nivel de panica, pe care inca nu l-am atins. Deci, atacul de panica adevarat e atunci cand tremuri in continuu, respiri rapid si cu zgomot si ti se impleticeste limba in gura cand incerci sa vorbesti, pe langa faptul ca nici nu-ti mai gasesti cuvintele. Dar undeva in adancul mintii esti constient, esti calm, stii ca nu exista niciun pericol real, totul fiind doar o reactie emotional-periferica, dar pe care speri ca nu o vei mai experimenta niciodata.

Inca o zi si intru in vacanta. Da, anul asta am avut 5 luni de concediu medical si apoi cate o saptamana vacanta, la fiecare doua luni de munca. Si n-a fost suficient. Nu e niciodata suficient, daca atunci cand iei vacanta nu poti de fapt sa iei vacanta, pentru ca nu reusesti sa te detasezi si sa te relaxezi.

Abia astept sa spun tot ce am pe suflet. Tot,  tot. Sper doar, ca va fi peste cativa ani, intr-o carte autobiografica, si nu sub tratament, in cabinetul de psihiatrie.

Inca o zi. Inca o zi in care sa ma trezesc singura dimineata (si nu sa traga prietenul de mine), voioasa si apta pentru a trece cu brio peste toate provocarile zilei. Inca o zi in care sa constientizez ca nu sunt sclavul psihologic al nimanui si nimeni nu e stapanul meu.

Inca o zi in care sa-mi pot demonstra si exercita dreptul de a-mi controla propria viata si ceea ce fac in ea. In fiecare cele 16 ore dintr-o zi. (da, inca n-am ajuns la starea de dezvoltare spirituala in care sa-mi controlez constient ceea ce visez si ceea ce se intampla in jurul meu cand dorm).

Inca o zi in care sa dramatizez, in propria-mi lume imaginara, avand in vedere ca nu am nici copii, nici credite la banci, nici rude bolnave de care sa am grija…am toate oasele – mai mult sau mai putin intregi -, toate membrele si nicio durere fizica, deci inca o zi in care nimeni nu va intelege ce simt.

Inca o zi in care sa realizez ca modul dramatic in care am ajuns sa gandesc in ultima perioda nu-mi face bine pe termen lung.

Inca o zi in care sa-mi spun: Da, a trecut si ziua asta cu bine. Pana voi ajunge la restul vietii mele, cand voi spune: Da, a trecut si viata asta cu bine. Next!!

(cel putin, acum ma simt mai bine, poate fi si datorita pizzei (singura masa normala pe care am reusit sa o iau azi) si paharului de vin, pe care le-am decimat in mai putin de 10 minute).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s