Undeva.. la mijloc

Acum vreo doua zile am visat ca mi s-a spus, cu o voce tare zambitoare si cu sclipiri in ochi: “ai inceput sa fii mult mai frumoasa, in ultimul timp!”. Am crezut-o. Adevarul e ca in ultima perioada am inceput sa am si eu sentimentul asta cand ma uit in oglinda seara in timp ce-mi pun crema de noapte. Parca fata mea e ceva mai luminoasa. O fi de la noile creme de la Vichy, pe care mi le-am facut cadou de 1 Martie. 😀 Sau o fi schimbat prietenul si becul din baia mea, ca prea le-a schimbat prin toata casa.

Sau de la faptul ca parul mi s-a mai deschis un pic la culoare si mi-a crescut bretonul suficient incat sa pot sa-l prind in coc si sa nu-mi mai vina in ochi.

Carla’s Dreams asta, a inceput sa-mi placa. De fapt imi plac toate melodiile romanesti care ajung sa fie cantate de copilasi la Next Star, ca in rest, n-am unde sa le descopar.

Venus e in miscare aparent retrograda. Sa fie sanatos. N-am mai plans de mai mult de doua luni, cred ca de atunci de cand am visat ca mancam inghetata si plangeam. Si chiar ma simteam trista, incredibil, ca si cum as fi pierdut pe cineva cu adevarat. M-am surprins, pentru ca n-am mai simtit niciodata asa ceva. Adica era mai mult un sentiment de acceptare.

Cateva ore si se termina si Martie. Dar abia de acum inainte urmeaza partea frumoasa.

Cica Soarele in conjunctie cu Venus, in harta compusa, simbolizeaza faptul ca persoanele respective chiar se iubesc sincer si neconditionat. Poate. Au uitat sa mentioneze si in ce dimensiune, de spatiu si timp, se si sincronizeaza cu adevarat, pentru asta.

Sunt tare curioasa ce o sa descopar despre lume si despre mine in acele 12 zile. Un zbor de 12 ore chiar in noaptea de Pasti, ar trebui sa fie un zbor tare iluminator, cu toate ca aceea va fi cea mai lunga noapte din viata mea, de pana acum.

Abia astept sa ajung pe partea cealalta a globului, la peste 10.000 km distanta. Abia astept sa-mi inmoi degetele in oceanul Pacific. Ar trebui sa le multumesc celor de la firma la care am fost in interviuri, pentru idee. Si pentru ca dupa al treilea interviu am realizat ca posibilitatea de a calatori in Mexic ar fi fost singurul motiv realist pentru care as fi acceptat, ceea ce m-a trezit un pic la realitate.

Apoi ar trebui sa-i multumesc si lui Juno, pentru faptul ca m-a intrebat, sincer si dezinteresat, aproximativ in aceleasi zile, ce-mi doresc de la viata si unde as mai vrea sa calatoresc (sa locuiesc): “pai as vrea sa ajung, pana la urma, pe toate continentele”, am raspuns. Si atunci parca am gasit si cantitatea imensa de energie necesara pentru a face primul pas in directia asta.

Juno. Da, sa-i spunem totusi Juno, desi parca e mai mult Venus. Sau poate ca adevarul e undeva la mijloc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s