Despre disciplina

Meditez si eu, la nemurirea sufletului… Adica sunt constienta ca neavand copii (inca) nu pot decat sa visez asupra subiectului de crescut si educat copiii. Dar, datorita faptului ca si eu am fost odata copil, la randul meu, cred ca am anumite cunostinte cu care sa jonglez..

Am mai scris undeva (sau am incercat sa scriu) ca urasc disciplina. Atat cuvantul cat si actul in sine. O sa incerc sa explic de ce, dar si alternative pe care imi doresc sa le aplic eu in educatia viitorilor mei copii.

Ca o mica paranteza, mie intotdeauna mi s-a spus ca traiesc cu capul in nori sau ca nu sunt ancorata in realitate. De catre parinti, de catre colegi, de catre bullies, de catre primii angajatori… Si o mare parte din viata mea chiar am crezut asta. Chiar am crezut ca traiam cu capul in nori. De ce traiam cu capul in nori? Pai datorita mai multor cauze. Dar nu intru in detaliile educatiei mele si in problemele ei, ca nu mai ies nici dupa 100 de posturi de blog, ci doar voi incerca sa explic cum imi doresc sa procedez eu cu copilul/copiii mei.

  • nu-l voi pedepsi niciodata doar de dragul de a-l pedepsi. de fapt, nu o sa-l pedepsesc niciodata. punct.

Nu-l voi pedepsi niciodata lasandu-l singur “sa mediteze asupra faptului” sau restrictionandu-i accesul la activitatile preferate, care faceau parte din rutina lui. Nu-l vor disciplina, in cel mai rau caz il vor face bipolar. Nu glumesc. Nici macar nu voi mentiona cuvantul pedeapsa de fata cu el. Dar il voi indruma, il voi invata la fiecare pas si ii voi explica posibilele consecinte, mentinandu-l in acelasi timp ancorat in realitate.

Il voi invata responsabilitatea si organizarea timpului si a activitatilor. Il voi invata ambitia de a se auto-depasi, dar nu-l voi pedepsi niciodata pentru greseli. Da stiu, nu se va intampla din momentul in care va veni acasa de la maternitate, dar voi incerca pe cat posibil sa-i introduc o rutina zilnica, o structura a activitatilor.

  • nu-i voi desconsidera niciodata creatiile

Il voi incuraja intotdeauna sa progreseze, il voi invata atat cat stiu eu si il voi indruma sa caute invatator in continuare, daca pe mine va ajunge sa ma depaseasca subiectul.

Eu consider ca din momentul in care copilul vorbeste in propozitii intelege absolut tot ce-i spui, atat timp cat nu iesi din mediul lui familiar. Sunt 100% convinsa ca unui copil nu trebuie sa-i repeti de 10 ori acelasi lucru. (Asta presupunand ca nici tu si nici el nu sunteti sever incapacitati mintal).

Copilul e mult mai prezent decat adultul, traieste mult mai ancorat in realitate decat adultul, chiar daca pare ciudat (iti explic daca vrei, in privat, cum am ajuns la concluzia asta), iar daca el nu schiteaza un gest ca ar fi inteles din prima, nu trebuie sa-i repeti.

Treci mai departe. Ii vei explica acelasi lucru in 10 moduri diferite, pana rezoneaza cu explicatia si cu motivatia, dar pe principiul azi o data – ii explici intr-un fel, maine sau poimaine – a doua oara, ii explici in alt fel etc. Cam ca la diversificare asa.

Dar nu uita ca el va absorbi inclusiv cum ii explici, ce gesturi faci, ce tonalitate a vocii folosesti, ce se aude in fundal, cum miroase in jur, cu ce esti imbracat, ce alunita ai pe mana dreapta, ce cicatrice ai pe mana stanga etc.

Si da, il voi lasa intotdeauna sa faca ce vrea el, pentru ca nu-mi va fi niciodata frica de posibilele actiuni ale lui. Voi avea grija sa-i ofer suficiente metode de stimulare mentala si emotionala incat sa nu fie nevoie sa-si doreasca sa faca lucruri imorale, ilegale sau care vor cauza suferinta lui sau a altor oameni/vietati.

Si da, il voi lasa sa invete si singur din propriile lui actiuni, dar ma voi asigura in primul rand ca se simte iubit, inteles si in siguranta cu mine si nu va cauta asta in locurile nepotrivite.

  • voi fi cat mai deschisa emotional posibil catre el

Inteligenta emotionala este un subiect de care m-am interesat de cand m-am intersectat prima oara cu notiunea de “alexitimie”. Am ajuns la concluzia sumbra ca generatia mea si a parintilor mei are o inteligenta emotionala care tine spre 0(zero). Ca idee: daca nu stii sa explici (nici macar tie insuti) de ce faci un anumit lucru, care te face sa te simti incomfortabil, inseamna ca esti manipulat.

Apoi, datorita astrologiei, am ajuns sa studiez suficient de multe circumstante, posibile si imposibile, mai mult sau mai putin metaforice, de a intelege ceea ce simt ceilalti, in raport cu tine, iar premiza de la care am plecat, de fiecare data, e ca absolut fiecare om e diferit, fiecare psihic e diferit si fiecare situatie e diferita.

Fiecare moment e unic si absolut fiecare moment creaza.

  • voi incerca pe cat posibil sa nu-l mint sau sa-l induc in eroare, pe motiv ca e prea mic sa inteleaga sau “ca sa nu se streseze prea tare, sa-si traiasca copilaria”

Il voi invata valoarea banilor pe masura capabilitatii lui de a intelege. Si zic pe masura capabilitatii, nu pe masura capacitatii. Daca observ ca are atractie, o sa-l invat finante si contabilitate primara chiar dinainte sa inceapa gradinita.

Sau orice altceva, daca o sa aiba atractie. Spre exemplu limbi straine. Sau desen. Sau muzica. Sau orice altceva, o sa invatam impreuna, dar doar daca o sa faca acea activitate din pasiune. O sa-i ofer pe cat posibil sansa sa invete ce vrea si o sa incerc pe cat posibil sa-l indrum corect, recunoscandu-i si limitele mele.

Consider ca atunci cand un copil pune o intrebare isi doreste si un raspuns. Si nu neaparat un raspuns chiar la acea intrebare. O sa puna aceeasi intrebare de mai multe ori si la mai multe persoane ori pentru ca a uitat ori ca sa testeze consecventa ori ca sa descopere ceva nou despre acel subiect.

Eu abia astept sa-i povestesc si sa-i citesc copilului meu cate in luna si in stele (poate si la propriu, daca il vad interesat de subiect), in orice tara voi fi si in orice limba voi ajunge sa-i citesc. Dar da, nu pot sa stiu cum va arata sistemul educational peste 5, 10, 15 ani, pot doar sa-mi imaginez.

Il voi lasa intotdeauna sa faca independent activitatile pe care poate sa le faca singur, oricat de mult timp o sa-i ia sa faca asta, de cand o sa-l vad ca poate: mancat, baut, imbracat, legat la sireturi, etc.

  • voi controla, pe cat posibil, exteriorul in care se desfasoara copilul, cat mai baby-proof posibil, si nu voi sta numai cu gura pe el sa nu faca aia sau cealalta

E simplu de inteles.

  • nu-l voi face niciodata sa planga din cauza mea (adica sa ma rastesc la el sau sa-l bruschez etc); nu-i voi spune niciodata sa taca (cu atat mai mult din plans); nu-i voi spune niciodata sa faca aia sau aialalta “pentru ca asa am zis eu”, “ca sunt parintele tau si trebuie sa ma asculti” – O, nu, fac urticarie numai cand aud asta!!

Mi-e rusine sincer. Imi vine sa ma bag sub pamant la ideea ca as face un copil sa planga, ca rezultat al actiunilor mele necugetate. Sau ca as creste un robot docil, sec sufleteste, usor de manipulat de oricine. M-as simti ca si cum as fi trait absolut degeaba atatia ani pe acest Pamant.

As fi dispusa sa negociez cu el pana in panzele albe, daca as avea (neaparat) nevoie ca el sa faca ceva pentru mine, dar nu-l voi obliga niciodatata sa faca ceva ce nu-i face placere sau nu se simte comfortabil sa faca (la momentul respectiv).

Si da, n-o sa-l cresc singura. Deci ii voi inmana (si traduce, dupa caz) si partenerului (sau partenerei) textul de mai sus si vom bifa impreuna fiecare punct, din timp. Si vom adauga multe altele. 🙂

PS. Peste 2 luni fac 5 ani de cand am emigrat. Incepe sa-mi fie greu sa leg propozitii coerente in limba romana. 😀

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s