Author Archives: Stefania

Azi a nins iar

Când ne-am trezit de dimineață, la 6 ora nouă.. deci 5… 😦 afară era alb. Și minus 3 grade.

Bonnie e mai bine, după două serii de perfuzii și mâncare de convalescență, de vreo 2 zile a început să mănânce iar mâncare normală și nu a mai vomitat deloc.

Ieri am fost la cumpărături, mai puțin drojdie, produse cu clor, săpunuri antibacteriene și geluri de mâini, se găseau de toate. Raftul la pâine ambalată toast era pe jumătate gol, dar am găsit ce am vrut să cumpăr. Inclusiv ce am cheltuit la farmacie, Camilia, Espumisan și Paralen supozitoare pentru bebelină, am spart 4000 de coroane…

Nu e deloc o idee bună să cumperi în carantină atunci când ți-e foame. Ok, în afara chestiilor super de bază: pâine, ouă, carne, legume, erau foarte multe reduceri pe care nu am putut să le ratez și dacă aveam pe listă 1 produs, așa am cumpărat 2.

Am cumpărat două blaturi de tort și încă unul la cutie… De săptâmâna asta mi-am propus să fac un tort pe săptămâna. Dacă nu o putem sărbători pe bebelină cum aveam în plan, pe terasă la Jugur, cu toate rubedeniile, o vom sărbători aici de 4 ori 😀 Bine, e și Paștele între timp, cel catolic peste 2 săptămâni, cel ortodox peste 3.

Gata, nu mai are răbdare, mergem să pregătim masa de prânz. Aveam în plan să fac teci cu smântână, dar cred că fac dovlecei cu soia..

3.859 cazuri declarate în Cehia și 1.815 în România..

Azi cică ninge..

Am ajuns la aproape 1000 de cazuri raportate în Cehia (995, după comunicatul de aseară de la orele 18). Niciun deces, poate datorită faptului că cei 65+ sunt doar 12% din cazuri.

N-am mai ieșit din curte de miercuri de la prânz. Cu eșarfă la bot, șapcă și mănuși în mâini. Când am ieșit cu mașina doar până la poștă și la Rossmann de lângă, Leo și bebe au rămas cuminți în mașină. Nu trebuia să ieșim nici miercuri, dar luni dimineață când a venit coletul la poartă, noi eram la pediatru, cu bebe la vaccin..

Bebe se ridică în picioare din ce în ce mai des, sprijinită de obiecte, ieri a stat chiar vreo 2 secunde în picioare în pătuț, fără să se țină de nimic. Poate să urce treptele canapelei de-a bușilea, escaladează tot ce prinde.

Azi ne-a trezit la 5.30, ca toată săptă-luna. Înainte măcar mai moțăia lângă mine liniștită, dar de vreo câteva zile cum se crapă de ziuă cum începe să ne escaladeze.. Bineînțeles, era cu noi în pat de la 4:30, de când s-a trezit prima oară. De fapt prima oară s-a trezit pe la 1 și ceva, a păpat și am basculat-o la loc în pătuț.

Mda… nu știu dacă e astenia de primăvară, mămicia, în general sau coronavirusul, dar pe la opt pic lată. 3 nopți la rând m-am culcat de la 20:30 și tot aș mai fi dormit încă vreo 3 ore.

Și cam atât… ne calculăm meniul și rația de mâncare să vedem cam când ar trebui să mai mergem la cumpărături.. încă mai avem vreo 5 kg de cartofi, 6 pachete de unt în congelator (mâncăm unul pe săptămână), vreo 7-8 pungi de paste, 4 cutii de lapte, brânză de vaci în saramură, mălai, 3 sosuri de roșii, două pizze, 4 pungi de legume congelate, 3 cutii de ton, 8 cutii de fasole cu sos… dar ăsta e cam stocul nostru obișnuit. De fiecare dată când ni se face poftă de ceva scriem pe listă: spanac, dovlecei, ceapă verde, sfeclă roșie, brânzică pentru bebe… somon, ouă, roșii… etc.

… Dezavantajul faptului că locuim pe deal în afara orașului la aproape 2 km de primul hypermarket, deci oricum mergeam la cumpărături o dată pe săptămână, dar avantaj că avem curte și grădină. Îmi pare așa de rău de cei care stau acum închiși în casă în orașe, în blocuri de 10-15 etaje…

Ieri Bonnie a făcut un accident vascular 😦 Sau cel puțin noi asta credem, după cum s-a comportat, săracul, ieșise în hol la noi și nu se mai putea ține pe picioare pe partea dreaptă și stătea și cu capul aplecat într-o parte și cu limba pe jumătate scoasă.. L-a scos repede la aer, a vegetat vreo câteva ore la el sub birou, dar și-a revenit. Azi dimineață era la fel de vioi ca înainte, doar că nu a mâncat nimic de ieri dimineață, în afară de ce a aspirat de la bebe de sub scaun. Văd că a aspirat și azi-dimineață, deci e cât se poate de sănătos, dar face 15 ani peste vreo 2 săptămâni… Leo s-a speriat rău și chiar începuse să plângă… unde să te duci cu el zilele astea dacă pățește ceva? 😦

Mi-e un somn… :căscat:

Sunt -3 grade acum afară, dar e soare. Din ăla, cu colți de lup.

 

Cu iz de carantină

În acest moment sunt 64 de cazuri declarate în Cehia și 29 de cazuri declarate în România… S-au închis toate școlile și liceele și aici (mai puțin grădinițele, din câte am înțeles) și toate adunările publice de mai mult de 100 de oameni sunt interzise, până la noi ordine…

Săptămâna trecută am simțit-o ca pe un coșmar, din care tot speram să ies după ce dau examenul și că mă pot bucura în sfârșit de realizările mele. Nu m-am putut bucura. De la examen am ieșit val-vârtej, am plecat către autobuz, abia am avut timp să mă opresc câteva minute să-i iau o jucărioară bebelinei și să-mi iau un sendviș de la automat din autogară, pe care l-am mâncat în autobuz, cu miros de dezinfectant de mâini.

Bebelinei i-am luat o mașinuță betonieră, care învârte cuva cu niște biluțe, în același timp cu roțile. Nu e foarte încântată de ea, dar îi dau timp. 299 de coroane…

Mă deprimă visceral, sincer, când văd cât de scumpe sunt jucăriile pentru copii. Da, are deja mult mai multe jucării, decât aveam eu la vârsta ei, dar abia o țin ocupată toată ziua.

Visam să scap de examen ca să vină primăvara și să am mai mult timp și chef să ies cu ea afară în parc, la copii, la locul de joacă. Nu vine nici primăvara, iar cu virusul ăsta, mai are cineva curaj să iasă din casă?

Mai mult de atât, la cât stres mi-a cauzat acel examen, se pare că ce nu te omoară, te întărește… și printr-o succesiune de evenimente acauzale, neașteptate, am ajuns să comand și materialul de studiu pentru F6 – Taxation (varianta pe Cehia). Vreau pe Cehia pentru că rezonez cu asta și mi-ar oferi mai multe oportunități de muncă (în caz de nevoie), decât dacă aș merge pe varianta cea mai comună, UK.

Deci da… acum mi s-a făcut poftă să dau Taxation în Iunie. Manualele costă o enormitate, ~3600 de coroane și nici măcar nu știu cum arată, le-am comandat prin email, de la cineva de la PwC, mi s-a răspuns că vor ajunge la începutul săptămânii viitoare.

Cât despre F9 – Financial Management, eu zic că am făcut chiar mai bine decât la F7 – Financial Reporting, dar aștept rezultatul oficial. Știu că la secțiunea A întrebările au fost chiar decente, eu zic că le-am făcut bine pe toate, la secțiunea B au fost mai grele, am avut aici una unde trebuia să calculez Market Value pentru niște convertible loan notes, care m-a cam scos din sărite, că nu îmi dădea niciuna din variante, procesul de calcul e mai complex, dar e standard, nu e interpretabil; o întrebare întreagă de la B am sărit-o, enunțul era prea lung și n-am avut atunci energie să-l citesc.

Apoi am trecut la secțiunea C, unde am rezolvat întâi subiectele de elaborat, am avut pentru 5 puncte “explain the comparative merits of CAPM and DGM in the calculation of the cost of equity”, apoi, pentru 8 puncte “discuss the comparative benefits of ROCE and IRR in the appraisal of a financial investment” și pentru 4 puncte “creditor hierarchy in relation to the cost of capital for a company”.

Una din întrebările pe Excel era de calculat WACC after-tax.. și aici am greșit, de oboseală cred, am dedus taxa, la convertible loan notes, din IRR, nu din coupon interest rate :(… deci vreo 2-3 puncte pierdute. Întrebarea a doua era cu o investiție, unde prețul de vânzare și costul variabil erau supuse inflației, deci discountul se făcea la costul nominal de capital; plus încă un subpunct unde se cumpăra produsul direct, de la o altă firmă, în loc să fie produs de companie, deci nu mai era investiția inițială în cumpărarea mașinii, iar costul variabil în acest caz devenea cost fix.

Eu zic că am făcut totul corect aici, deși m-a cam iritat versiunea de Excel din examen, pentru că nu era exact la fel ca cea din “training”, adică, atunci când apăsai pe celulă să vezi formula, nu îți arăta celulele la care făcea referință și a trebuit să verific totul manual…

Apoi, când am terminat, am mai avut doar 1 minut la dispoziție pentru întrebarea de la B, pe care o sărisem complet, așa că am pus efectiv la nimereală. Ca total, aș zice că am pierdut maxim 20 puncte, dacă nu am nimerit nimic de la întrebarea aia.. dar estimez un rezultat de ~90%, scad câteva puncte la subiectele de elaborat, în caz că nu am scris exact tot ce voia corectorul să vadă. Abia pe 13 aprilie aflu rezultatul, iar înscrierea pentru sesiunea din Iunie se poate face până la sfârșitul lui Aprilie.

Deci da, păstrăm calmul și ne dezinfectăm temeinic mâinile, când ieșim afară din casă. Presimt că nici în vara asta nu vom mai ajunge în România. 😦

Am uitat să menționez, sâmbătă ne-am cumpărat un aspirator cu apă, Thomas aqua+ pet&family, pe care nici nu am apucat să îl scoatem din cutie, doar ce am răsfoit ieri manualul.

Baby can crawl!!!

After two weeks of practicing sitting and rolling front-back-front-infinity, all over the bed, today baby finally decided it’s time to start crawling in 4 on daddy’s yoga mat!! I’m so proud of her! I’m looking at some “old” pictures and videos, when we just brought her home.. So cute!! It makes me cry!

Just about 20 min ago she did her first proper crawling steps and now she doesn’t stop! At least she understands the concept of “No”. “No pulling cables, no touching mommy’s laptop.” Ocasionally she can eat mommy’s Financial Management books. If mommy didn’t throw up from studying them, she’s safe if she eats a page or two. Joking. Ok, maybe a small corner. That corner on which she spilled my coffee on my birthday.

Oh my God! Baby is crawling!! I have to vacuum and wash the floors with Sanytol. She was just about to eat a dead ladybug.

Din ciclul “se poate și așa”, până când nu se mai poate

Azi dimineață, când îi dădeam bebelinei micul dejun cu lingurița, iar ea se uita cu jind la farfuria mea cu doi hot-dogi cu muștar, ketch-up și maioneză, și la cutia cu biscuiți de ciocolată, de lângă, i-am zis să nu se supere, că mâncarea ei e mult mai sănătoasă.

Și atunci m-a lovit. Revelația. Și îmi sună în cap o expresie dintr-un articol al Dianei: “dar, ce înseamnă cu adevărat să fii sănătos, domnule doctor?”

Și mă întreb eu acum, adică sunt oameni care nu au dureri de cap? Sunt oameni care nu au avut niciodată problema kilogramelor în plus? Sunt femei care nu au avut niciodată grețuri în sarcină, piele lăsată și vergeturi, după? Care nu au simțit în niciun moment că nu mai pot?

Eu cred că noi românii mai avem o problemă. Pe lângă “cultura violului”, lipsa educaței financiare, vezi “cultura creditului la bancă”, lipsa educației sexuale (numărul 1 în Europa, la mame minore), mai avem și lipsa educaței pentru sănătate. Atât educația pentru sănătate fizică, dar mai ales educația pentru sănătate mintală. În unele zone, chiar destul de urbane, Yoga încă înseamnă “terapie prin urină”, “sex cu minore” și alte prostii, depresia și anxietatea sunt “mofturi” sau “lene”, “alergiile alimentare” sunt “ai mâncat prea mult/repede/te-a deochiat cineva”, iar dacă ai peste 50-60 de ani și ai fost vreodată diagnosticat cu ceva mai serios, ești “scăpat de la Spitalu’ 9” și sigur ai primit și tratamente cu electro-șocuri.

Dar ce m-a șocat pe mine de dimineață e că nu mai pot. Pur și simplu nu mai pot să am grijă de mine să mănânc sănătos. Bag în mine numai prostii. Nu mai pot nici să mai învăț, de vreo 2 săptămâni simt că am intrat într-o spirală negativă, uit mai repede decât rețin. Iar cu ajutorul acestui examen, am aflat cu adevărat ce înseamnă să ai o obsesie.

Oh, da! Asta a ajuns la stadiul obsesivo-compulsiv. Deja nu mai e ambiție. E prostie, ad-literam. Iar ce am experimentat eu pentru diverși, în tinerețea mea naivă, erau adicții, nu obsesii. Adicția, prin expunere, te face să te simți bine, de-aia o repeți. Obsesia te face să te simți rău și tot o faci. Iar prostia înseamnă să-ți faci rău și ție și altora, complet degeaba. Singura soluție, pe care o văd în momentul de față, e să pun pur și simplu cărțile pe foc și să mă uit la ele, cu plăcere, cum ard.

Dar despre sănătate voiam să scriu mai mult. Despre faptul ca noi, românii, și poate și alte nații, nu știm să ne simțim bine stând degeaba. Mai bine muncim degeaba. Sau poate sunt doar mamele secolului nostru în categoria asta. Mamele, care muncesc și în casă și în afara ei. Mamele, care consideră că nu mai merită să se îngrijească de sănătatea lor, adică, să se hrănească sănătos și conștient; de aspectul lor fizic, adică să considere că merită să se ducă regulat la masaj, la coafor și la mani-pedi. Sau poate sunt doar eu așa. De la o vreme. Nu că înainte mă duceam la masaj, la coafor și la mani-pedi, dar măcar aveam liberă opțiunea asta. Mă rog, atunci când nu locuiam într-o țară în care un tuns costă 800 de coroane.

Nu mi-am imaginat că poate fi așa greu. Pe zi ce trece e și mai greu, pentru că greul se acumulează. Am crezut că pot să învăț și pentru examene, am vrut să demonstrez că nu sunt doar “în concediu” de maternitate și de creștere copil. Asta pentru că am subestimat grosolan efortul de a crește un copil. Singură. Într-o țară străină. Nu e vorba numai că o țin pe ea curată, sătulă și fericită, trebuie să mă asigur că mă țin și pe mine la fel. Și chiar dacă nu sunt single, sunt singură cu ea, în marea majoritate a timpului. Sunt zile în care taică-su nici nu o vede trează.

Uneori dorința de minimalism duce la deprivări grave, pentru că din ce în ce mai multe lucruri ți se par inutile. Nu cumpăr asta, că nu am nevoie de ea. Pentru ce să-mi umplu casa de tot felul de acareturi, oricum nu iau nimic cu mine în mormânt. Nu investesc în sănătatea mea, că merge și așa. Asta e viața, de la o vreme organismul începe să scârțâie pe la colțuri.

Merge până când nu o să mai meargă. Adevărul e că nu am mai plâns de cam mult, au trecut 9 luni și jumătate de atunci. Uneori e ok și să spui că nu mai poți. Nu mai pot acum. Să și invăț. Dar m-am lungit deja prea mult, am deja peste 5 ani de când m-am apucat de asta și abia am 6 examene luate. Degeaba iau și examenul ăsta, dacă atunci când mă voi întoarce la serviciu nu voi mai avea neuroni, cu care să pun în practică ce am învățat și mă voi simți și vinovată că au trecut 2 ani și nu am petrecut cât mai mult timp posibil cu copilul meu.

Mă duc să mănânc un măr și să-mi imaginez cum pun, la baza crucii de foc, din noul episod de Outlander, manualele mele în Engleză, de Financial Management.

Am menționat că am fost să cumpăr costume de baie, pentru mine și pentru bebe, și pentru mine mi-am luat unul pre-natal? Pentru că nimic altceva nu mă încăpea. Și tot degeaba, că nu ne-a trecut prin cap să ne informăm în prealabil, nu acceptă bebeluși sub 1 an. Păcat de costumașul ei, e așa drăguț.. Toată săptămâna i-am spus entuziasmată, că o să mergem să înotăm, într-o cadă mare-mare. Mare-mare o să fie șocul ei, peste 25 de ani când o să ajungă la terapie și o să descopere care a fost prima minciună pe care i-a zis-o maică-sa.

Sau mai bine mă duc la culcare. Mâine e o nouă zi.

Baby has teeth!!

I noticed, a couple of days ago, the bottom right one was visible through the gum and now it’s completely out, I can feel it with my finger, and the left one is also visible!! Yeey!! Mom asked if she cried when they got out… Not that I know of… She was sometimes waking up screaming, in the past nights, but I thought she was having nightmares or she hurt herself on the crib margins.

On the other hand, I have a tooth ache. I went at the regular check in November and they told me barely in March they have free spots. It was hurting me for a while in summer, then it stopped, but few days ago it started again. I don’t know what to do.. wait until my appointment or go to the emergency room.. I haven’t had a tooth ache in almost 10 years and when I got here I had almost all my previous fillings re-done. I guess this is one of the remaining ones, that got demineralised during pregnancy and breastfeeding.

Another milestone of baby’s independence: today she discovered she can sit by herself! I was watching her, how she was struggling, but she had determination, she knew what she wanted and she didn’t give up! I am decided to not help her unless she ends up in a weird position that causes her pain. I was offering her my hand but she wouldn’t grab it. I never saw her so focused before, in her movements, it was scary! As if she just had another major software update. It took her few minutes the first time. She did “a demonstration” also for daddy, some minutes later. Now she can do it in 5 seconds. She is amazing!!

She just banged her head on one of the crib’s walls and she didn’t even notice.. I picked her up immediately expecting 5 min of crying! Nothing. Zero. Zilch. That’s my brave girl! Mommy’s little gymnast.

My baby is gone… Now I have a very independent, brave little girl. It makes me cry! I think this stage between 9 and 12 months is the most interesting, she is learning so many things, so fast!!

And I have to study for my ACCA exam… And UK left the EU and I’m still studying for my exam. Sometimes I think I’m crazy, I feel so tired, the lack of proper sleep in the past months is starting to leave marks. Not only on my tummy and hips. Sometimes I feel I want to throw those books into the fire-stove and pretend I never started them. I feel guilty that I’m not giving 100% of my time and energy to baby. Why have I started them in the first place!? I have paid for the exam already, so I have to go now..

Did I mention on Friday evening she fell from the couch’s bed down-stairs? I left her sitting, playing, in the bed, went for a glass of water, we had just turned back from groceries shopping. I forgot she is like running Mercury now. She cried a bit but didn’t have any signs on her head or arms.. So maybe she fell feet first. I don’t know. I was not naive, I knew that no matter how much attention you give them, they will eventually end up falling from the bed. It’s part of their learning curve. So we celebrate it!! 😀

About a week ago, she was leaning on the side of the bed, observing what is down. I showed her that she can fall and I hurt my knee in the process, I have a big bruise. Several times I demonstrated her what happens when the bed ends.

The left-over hair, from the one she was born with, it took the form of bangs and it’s now getting into her eyes. I’ve been catching them in a tiny ponytail with a tiny rubber band, but it’s added stress, I’m afraid she will pull it out one day and eat it. Or find it in the crib during the night and eat it. Or find God knows what wherever and eat it.

Hmm..  this blog post made me hungry. Or her latching for almost 1h now and not wanting to fall asleep. I thought that after such sitting-pulling-rolling marathon demonstration she would fall asleep instantly…

So yeah. I’m going out to celebrate tonight. Shopping spree in Lidl 😀 9 months inside + 9 months outside!! Yeaaay!!!

Baby has earrings!!!

She was very brave!! She cried, for like 1 minute, with big salted tears, I haven’t seen her cry like this before. It broke my heart. It was less cry than at vaccine, but it felt more intense, you could see on her face, about 10 min later, she was still sad.

But then, when I saw her with them, smiling, I fell inlove with her. I literally fell inlove with her! She hasn’t made me feel so much for her until now. She is so sweet and cute and precious and radiant… You got the point.

Mom and Dan came to visit, they were here all week, they will leave tomorrow morning. Mom worked like crazy, she spent 50% of her time cooking and the other 50% playing with baby.

After “the earrings mission”, we went to Fryda and we bought her some toys and she had a bottle of milk and she slept for 1&1/2 hours, while we did mostly window-shopping and we ate at the food court.

And at home we still had our Christmas tree, barely now they are putting in down.

After she will fall asleep, now, I’m going to study, as I have every evening for the past 2 weeks. I hope she will sleep, because, since we put her into the bigger baby bed, she keeps rolling herself on her belly, she is sleeping like this also, but we have to watch her closely to make sure she knows how to put her head to breathe properly, sometimes she just stays like that, on her belly, with the head up, gazing in the dark 😀

So yeah, that’s about it for now.

Noutăți bebelușești

S-a terminat cu joaca de-a mămicia, gata: bebe nu mai stă acolo unde o pun! O așez pe spate în vârful patului, mă duc să-mi iau un pahar cu apă și, până mă întorc, deja degustă marginea cuverturii de pe pat, pe burtică, într-un colț.

Mi-am dat eu seama la un momentdat când abia împlinise opt lunițe, că parcă, totuși, ar trebui să se rostogolească și din proprie inițiativă. Și am început training-ul. Am întărâtat-o cu o jucărie, apoi am așezat jucăria pe pat, un pic mai departe decât ar fi putut să o atingă doar întinzând mânuța în lateral. Și i-am arătat că dacă se rostogolește pe burtică, ajunge la ea imediat. Doar de atât a avut nevoie, parcă undeva în căpșorul ei doar avea nevoie de aprobare.

La două zile după, ne-am dus și i-am cumpărat pătuț nou, de la Ikea, pentru că se învățase să mai doarmă și pe o parte, iar de acum înainte se rostogolea pe burtică și dădea de pereții pătuțului de bebeluș mic-mic. Acum are loc și să se învârtă în cerc dacă are chef.

Următorul pas e să îi dau încrederea că poate să se așeze singură și în funduleț. Am ajuns la stadiul în care nu mai are nevoie decât de o mână cu care să se sprijine de mâna mea, cu cealaltă se împinge singură de jos.

Am ajuns la 3 mese pe zi:

– piure de cereale cu fructe la micul dejun sau mix de piure de fructe, în jur de 7:30-8:30, depinde la ce oră ne trezim de tot și de câte ori a păpat lăptic pe timpul nopții. Avem un mix de trei tipuri de cereale bio neprocesate, pentru bebeluși, fără zahăr, de la D&M, la care adaug o jumătate de banana pasată cu furculița, o linguriță de mascarpone și câțiva fulgi de cocos, îi place foarte mult combinația asta. Uneori mai pun și pară sau măr ras pe răzătoarea mică.

– la prânz, în jur de 11:30-12, îi dau ce fac pentru mine, dacă gătesc de la început și nu mănânc ceva semi-preparat. I-am dat supă cremă de linte cu usturoi, supă cremă de dovlecel cu ulei de dovlec, pilaf cu legume și pui, săptămâna trecută am făcut o minunăție de somon cu bulgur și dovlecei, am pus în blender și i-am dat și ei, înainte să îi pun sare și piper. Dacă nu mă simt în stare să gătesc pentru mine, îi dau mâncărică de bebeluși la borcănel, legume cu cărniță, am trecut la cele 8+, care conțin și paste sau orez și nu mai sunt așa fin blend-uite ca cele pentru “începători”. Protesta un pic la început, dar s-a obișnuit puțin câte puțin, cum să le mestece, cu cei zero dințișori pe care îi are. 😀

– la cină, în jur de 17-17:30, îi dau ce ne rămâne de la prânz sau îi mai fac mămăliguță cu iaurt sau cu brânzică. Dacă ai vedea ce față face când îi dau iaurt!! 😀

Și pe lângă astea, mai papă de vreo 4-6 ori lăptic, direct de la sursă, înainte de somnul de la 10, cel de la 13-14, culcarea se seară de după băiță și cele 2-3 ori cât se mai trezește până a doua zi la micul dejun. Azi-noapte a dormit buștean micuța de la 19 până la 5 dimineața. Poate o ține așa mai mult, că mai am și eu niște somn de recuperat, aseara la 21 dormeam și eu buștean.

Ce mai e nou? A, ieri am fost la pediatră și m-am cam “certat” cu ea, că i-am zis că bebe e cam micuță, că mi se pare mie că ar trebui să aibă cu vreo jumătate de kg mai mult și ea tot susținea că pe grafic e perfect, dar nu vedea că nu erau trecute în calculator numerele de ieri.. 😀 Tanti, la grafice cu mine nu te pui :D. Anyway, e în percentila 10 la greutate și în percentila 25 la lungime, dar e ok, să zicem, că s-a născut la percentila 25, ca lungime. Așa e ea, mai atletică. Mânca-i-aș pipinka ei de gimnastă mică în devenire 😀 😀

Am fost și am făcut programare și pentru cerceluși, cică la bebeluși așa mici nu se face deloc anestezie când se dau găurile în urechi. Cică sunt niște kit-uri, prin care se introduc direct cerceluși medicinali. Say what?! O dau eu cu Romla înainte.. mă doare sufletul să mi-o găurească pe viu.

Ce altceva… Azi dimineață i-am pus muzică clasică și se uita înspre obiectul acela magic multi-funcțional, se uita la mine, se uita iar la smart-phone (care era cu fața în jos, că na, fără ecrane pâna la doi ani) și făcea niste mutrițe de parcă ar fi fost pe deplin conștientă de cum i se modifică frecvența undelor cerebrale, mai avea un pic și chiar dansa pe ritm de vioară de Vivaldi.

De fapt am pus pentru mine, ca să mă trezesc și să mă pot concentra să înțeleg ceva din “deprecierea deductibilă pentru taxa pe profit” și din “indicele de inflație general vs specific”. Printre altele. Dar tot la Olivia și la Peter îmi era gândul. Cum, care Peter?! Mda, ăla pe care l-au scos din serial la începutul sezonului 4.

Și da. 8 lunițe și 2 săptămâni de când a văzut lumina zilei și numărăm în continuare! Sâmbătă vin în vizită mama și frati-miu, îți dai seama că noi încă avem bradul de Crăciun împodobit, poate a mai lăsat Moș Crăciun cadouri pentru bebe (și pentru mine) și la ei. 😀

Ok, ok, ACCA Financial Management Exam Kit, nu te supăra, te bag și pe tine în seamă. Am ajuns la exercițiul cu numărul 100, sunt 186 de tip A, 33 de tip B și 68 (așa multe?!) de tip C.. sper să apuc să trec prin toate până la începutul lui Martie, când e examenul. De data asta nu mă mai ambiționez așa rău, ca la F7 când am luat 83%, dacă trec F9 în Martie, chiar și cu 50% fix, sunt cea mai mulțumită. Oricum mai am și F6 și F8, pe care le-am sărit, că nu au rezonat cu mine încă.

Și s-a trezit bebe. Oops. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea… (mai cum era?)

Parfois les petites choses peuvent devenir grandes, si tu continues à les éviter

Je ne connais pas Le Français autant que j’aimerais le savoir, parce que ça n’a jamais été une priorité pour moi..

Et je suis désolé pour ça, parce que j’aurais pu gagner beaucoup plus de choses dans la vie avec Le Français, indirectement.

Mais aujourd’hui, je n’ai même pas besoin de le savoir, car google translate peut faire tout le travail à ma place.

Je me demande si je ressentirai jamais la même chose à propos de La Tchèque, qu’est-ce que je perds maintenant en ne le sachant pas correctement?

Dois-je vraiment me bourrer d’exercices de gestion financière?! Continuer à pousser sur mes points forts et ignorer les points faibles?

Y a-t-il quelqu’un qui calcule encore la moyenne de la connaissance de tous les sujets que je possède?

Dimensions.. here we go again

If I remember correctly, some time in the autumn of 2006, I had a temporary obsession of cracking the mathematical code for winning the Romanian lottery: “6 out of 49”, by playing in Excel, with the archives of the numbers that have been extracted prior that date.

I knew that, the only thing I would need to solve it, is a graphical representation of “a 6 variables equation system“. And I also knew that, for that, I would need to understand the 6th Dimension. Have I wrote about it before? Nevermind.. And I also knew that the archive available is significantly small, compared to what I might need to make an accurate code out of it.

And then I forgot. About one year later I came across a Youtube video that was explaining what the 6th Dimension might look like.. and the 7th, 8th etc etc. And my brain stopped responding, somewhere along 😀

Then, I came to Czech Republic and then Interstellar happened and I got obsessed again. Here, the most common lotto system is “6 out of 40”, but you win something also with guessing just 3 of them and they do it two times a week and two extractions each time. I don’t know if they have archives available with the winning numbers, nor I care. Here is 20 czk to play a variant/section, which I think it’s cheaper than what it was in RO, when I left.

So, for a while, I was playing by putting all numbers from 1 to 40, split as 6 in 10 sections. (So, some would come 2 times). I won few times, by guessing the minimum 3, but the amount was just about enough to cover the cost of that ticket with 10 variants. Until I had a dream that I should not put that many lotto tickets because I’m losing my Angels. 😀 Yeah.. anyway…

Few days ago, actually in the exact day when my former colleague from the call-center died (RIP, I hope he is happy and peaceful, where he is now), I saw on his Facebook profile that he follows Fringe, so I wanted to watch the series again, now I’m about to finish Season 2.

Parallel to that, about a week ago, when I discovered on Youtube “the mandala” of the Orbit pattern between Earth and Venus, Leo showed me that joke-video when a client is asking a firm to “draw 7 red lines, from which 3 are with green ink, all perpendicular on each other. and one of them to be also in form of a kitten”. But I didn’t catch the joke. That’s because I knew, somehow in my mind, that I know how to do it…

So I started to draw it. And then I said what if I try to make a physical model, and I made a cube out of toothpicks and ginger root corners, when I was like “Oh, wait, I forgot I’m still in 3D.. ”

And then, because of an episode of Fringe, I wanted to see how a graph of a 9th degree equation might look like… Search Google “graph x^9″… now I wonder for what kids still go to school,  guess mine will have high chances to be self-schooled, as absolutely everything they would teach in school is on the Internet. And the things really worth knowing, will never be taught, right? 😀

And now I just discovered that from 20.01.2016, 18:18, my consciousness is living into the 5th Dimension, so it might not be that complicated anymore to visualise myself in the 6D. The funny part is that, now, I don’t want to win the lottery anymore (I got the paper that my parental leave allowance has been officially increased to 300k czk, so I’m fine 😀 ), now I’m just obsessed with the Math behind it.

And Quantum Physics… Even if I don’t really understand anything from it, because I never studied it.

But yeah.. Looking at this little creature next to me in bed, asking for my attention, I guess somehow, I did understand just enough, I understood the Divinity behind it. Some time, things happen, no matter how much we calculate or we don’t calculate it.