Author Archives: Stefania

True change, which way?

I’m mentally writing this blog post for 30 minutes now.

I changed the title and the topic several times, even in those 3 minutes when I was brushing my teeth.

After I finished washing myself for bed, I took the phone with the intention of writing just: “I wanted to write a blog post, but I couldn’t decide what to put in it and in the end it doesn’t even matter if I write it or not, it’s not like it’s going to change anything, so I’m going back to re-watching Anne with an E”. I absolutely loved this series!

But… as it turns out, I somehow like to write. So, I guess I’m writing this for me and for my daughter. If it will not be something of value for her, at least I hope she will be amused by her mom’s… creativity. Or lack of it.

One of the most important things that I don’t understand about myself is WHY this constant lack of satisfaction with my achievements. It’s like, from time to time, comes A WAVE that makes me shy out and cry of how inadequate I am and how inefficient I’m using my resources. And how, maybe, with just a little more encouragement from the outside world, I would’ve achieved much more. And how sometimes, I’m putting myself in the shoes of what was and I realize once again that I did my best at that time being.

Intelligence is by far not enough to succeed in life. I mean, is not like I’m over-estimating myself or bragging about it, I am in the top 2% of the population. At least this is according to the test I took for Mensa, 15 years ago.

But this isn’t what brought me “into the depths of despair”… What actually triggered me was when I discovered my life path number, about 13 years ago. Let’s put it this way: “there is WAY too much scope for the imagination”. Too many posibilities to procrastinate, instead of actually doing something.

Every single day I feel like I’m falling more and more behind from what I am supposed to be. Ok, ok. Drama alert.

Now, seriously, do you know what you’re supposed to be? I mean? Really know it? Not just something your parents directed you to be or some personality test you took when you were not even 18. Maybe something you dreamed when you were just a baby and then you forgot. Because I know I dreamed so many things, but slowly reality sat in.

But I do have stories. Deep stories. Some success ones and some “need improvement” ones. My mom used to call me “Prințesa Fandosica” when I was a toddler, because she said I was very much acting like one. I’m not sure how you could translate this in English. It’s trully scary how much influence the way we were treated in our first years of life has in our emotional being as an adult. I wonder when and how I managed to lose all that swag.

Is very hard to be a woman nowadays. At least we have proper feminine hygiene products and more or less free access to proper contraception, not like in the past century.

Anyhow… I’m looking forward for the next century, when babies will be conceived and born in an artificial womb, so that women will not have to stress ourselves for recovering our figure of “being pulled through a ring” and not having to endure babies biting our nipples. Things that men will never have the privilege to experience.

Spiritual, but not religious

I started watching the Netflix series “God” and I need to put this down, my conclusion from my life so far (very little from what I’ve seen so far in the first 2.5 episodes of this series, as most of the main stuff I already knew, from my travels and from my esoteric studies), before I get myself influenced by other ideas from this 3rd episode of Creation..

So who/what is God?

Well… the way I see it, we are. All of us. The last and the most evolved one from us. So far we consider ourselves the most evolved specie on Earth. Most probably there are more evolved species of us already living on other planets, but that’s not that relevant here.

For me, God is the ultimate genetic engineer, since He created all matter and all matter has a code. We, in the year 2020 A.D. are already capable of reading our genetic code, to manipulate this code in order to enhance some caracteristics or to eliminate others.

Ok, so far we did this over the genetic code of plants and maybe some small animals. We are able to see in the code taken from the amniotic fluid if the fetus has or not certain genes. We can read the genetic code of a virus… We are very close to create meat in a laboratory (if not done already).

All the discoveries that we made so far, maybe from the discovery of the fire, the relativity theory, organs transplants and in vitro fertilizations, they are not “playing God”, they are “training us to become God”. We are what we will have to become. There is free will, but in the same time everything is already written. We have the power to decide our future, but in the same time the future already exists, in the way we decided it. When we finally decided it.

Hence, if God already exists, how come we become God?

In order to understand this, we must transcend the 3rd dimension. We must see past, present and future all at once. All that was and all that will be, happens in the same time. Everything that we do, right or wrong, eventually leads us to perfection. And once perfection is achieved, in the infinite future, all backward dimensions are filled up automatically (=history) – and this is exactly what happened at Big Bang. The end finally met the beginning.

We just happened to be born in this time now, to be conscious mostly into the 3rd dimension, but all the other dimensions and all the other evolutionary steps are already there. They all exist and co-exist. We just can’t see them. Yet.

Imagine being on a small twig on a branch of a tree. We have to continue, in order to meet the nodes and align with what exists on the adiacent branches. Like a road that has two lanes in one way and then it will have just one, all cars are patiently getting together one by one like a zipper. Or some spring, going to become a river, then a sea and then an ocean.

Mathematical Dimensions and Heaven Dimensions they are all the same thing, just seen from different perspectives. We are not disjunctive entities, we are all conjunctive, but not anymore in this life (maybe due to past lifes traumas?). We are conjunctive at a spirit level, not at an ego level.

“We are human, but we come from apes”, is just as true as God created the Man. Because God “created” both the apes and The Man in the same time. Yes, both the egg and the chicken existed in the same time. Because time doesn’t even exist. Everything is just as real as it is just a figment of our imagination.

WE created our future selves and we keep re-doing it, thought by thought. It’s always the final thought that counts, the one that creates motion. I mean, you think, you think, you think, but then you just suddenly get up and do something. That’s creation. I knew this from more than a decade ago, but I didn’t know how to explain it. To myself.

Yesterday I almost burried my tablet

Remember my LG tablet? The one I bought in 2014 (or 2015?)? It is my main tool for Netflix and I was using it also with Youtube music when I was on the treadmill. Well… Sometime in October, when I was scheduled to have another running session and Leo didn’t come at the agreed time to stay with the baby, I got so furious that I hit with all my power the tablet on the hand support of the tradmill..

So the screen unglued itself in one corner, but it was still working fine. Well.. Yesterday I took it fast from under the bed and put it aside, for miminko to not find it and chew it, but it fell 😦 and it was not turning on anymore. I was a bit upset, but yeah.. I was planning its obituary in my mind and I left it on Leo’s desk. In the evening I went to take it back and it was still working!!!! Yeeey!!! I guess he worked some magic on it.

Now, about more serious stuff: I finished also “Anne with an E” and it got me sad because I enjoyed it so very much!

And finding myself in a “what to do next with my life” crysis, I ended up ordering another ACCA book, for the F8 paper, Audit and Assurance. Yeah, if I didn’t die while studying for F9, considering also the award that I received for it (highest marks in the Czech Republic in the March 2020 exams session, for this exam), I guess I am good at something.

Also, I am now significantly considering to buy a chair for baby for bike, I studied some models and I remained with Hamax Kiss for the time being. Will see from where I will buy it.

But I hate that it’s very cold outside. Summer is few days away but outside is November weather.. today at noon we had 11 degrees. We had some errands to run in the city and then we had lunch at Leo’s favourite vegan restaurant, this, after having ordered home two days ago, from the indian one. And yesterday I took baby for a small trip until Olesna, to see the bloomed chestnuts and to study if Tom’s is also open and we  “shared” one ice-cream in the way back, but it was a horrible wind.

Otherwise, I’m still playing that numbers game on the phone, my score now is 19.265.974 😃

Azi am scos bicicleta de la naftalină

Și prin naftalină a se înțelege enorme pânze de păianjen, frunze uscate de stejar, probabil atât recolta 2018 cât și 2019, polen, praf, găinaț de vrăbiuțe și posibil și excremente de rozătoare. Mda. Bicicleta mea a stat aproape doi ani de zile neatinsă, într-un… să-i zicem șopron, că garaj nu se poate numi 😀

Deci, după ce am spălat-o bine-bine și am dat la pompa de au curs transpirațiile pe mine, bebe începuse să se simtă ignorată în căruț, așa că am luat-o pe ea la plimbare.

Și pe bicicleta a luat-o Leo la plimbare mai spre seara, ca mijloc de transport către aventura lui de o oră la muls capre. Nu e niciun eufemism. Chiar a fost să mulgă capre. Am fost de față când a stabilit cu ciobanul ora și ziua întâlnirii, săptămâna trecută. Și a venit și cu lapte și brânză înapoi. Mda. Mda..

Tocmai am terminat de văzut mini-serialul You. Captivant. Dar cam predictibil către final. Și s-a terminat și Outlander..

Bebe a descoperit, în seara asta la băiță, cum e cu stropitul cu apă. Lipa-lipa cum se spune. Mi s-a umplut și mie inima de bucurie când am vazut cât s-a bucurat. Dar bucuria i-a fost cam scurtă, că nu am putut să o las să facă baltă de apă pe preș în baie. Abia aștept să se încălzească mai bine afară, că-i fac piscină. Are și costumaș de baie, pe care nu a apucat încă să-l îmbrace.

În altă ordine de idei, zilele mele sunt toate aproape la fel, îmi plănuiesc timpul în segmente, în funcție de termenul de expirare al alimentelor din frigider..

Am ajuns la scorul record de 16.228.724, la jocul ăla pe telefon, cu multiplii de 2, cred că am jucat de cel puțin 20 de ori, unele jocuri ținând zile întregi.

Da, am băgat și bani, poate mai mult decât ar fi meritat. Dar îmi vine să mă joc non-stop. Acum spre exemplu am ajuns într-un punct mort, mai am o singură mutare posibilă, și trebuie să aștept până mâine ca să mi se deblocheze monede și nu mai vreau să mai bag bani. Așa am ajuns de fapt în acel mic moment de luciditate, de m-am apucat să-mi curăț bicicleta de la hibernare.

Acum procrastinez de aproape o oră să mă duc să-mi usuc părul după duș, tocmai mi-a scris Leo ca bebe a adormit deja și e la ea în pătuț. Deci mai pot să procrastinez încă o oră, de data asta fără să mă simt vinovată că mă eschivez de la rolul de mamă. Acum, pe bune, o oră pe zi am și eu dreptul la timp pentru mine.

Ba am făcut chiar și o faptă bună, am aruncat păianjenul gigant afară, nu l-am omorât direct. Se plimba nestingherit pe culmea de deasupra căzii, l-am descoperit când mă îmbrăcam în pijama.. Dacă nu așteptam să adoarmă bebe cred că țipam la Leo să vină să-l ghideze către lumina… de afară.

So.. Baby is now 1

I don’t know what to write anymore, I found some games on my phone and I got very captivated (one in particular), which also gave me the opportunity to reflect about the past months… It’s been hard, with the exams, with baby’s new milestones, with the lockdown… I wrote some posts, then I deleted them.

I hope from now on things will start to turn a bit better, for the past days I found the courage to take the stroller for short walks around the house, hopefully we can continue. And we also bought baby a swing, so we will be spending more fun time outside, once it will get a bit better, it’s rainy for the past 2 days, max 14 degrees at midday, which for me is cold.

So yeah.. keeping up with the good work.

A înflorit liliacul…

Glumesc. Azi cică ninge iar. Grădina e plină de păpădii galbene, pomii sunt aproape toți înfloriți, dar cică ninge la prânz. După ce alaltăieri erau 20 de grade, am luat prânzul afară sub umbrela de soare. Ca toți vecinii din jurul nostru, de altfel.

Bebelina a evadat din pătuț aseară. O pusesem la somn, am crezut că a adormit și mă uitam la un film. Încă avea salteluța la treapta înaltă, pentru că atunci când am instalat-o în pătuț abia se ridica în picioare.

Nu știu cum a reușit, dar s-a ridicat pe vârfuri și s-a balansat pe burtică și am prins-o când mai avea un pic și atingea patul nostru cu capul în jos, noroc că eram acolo.

Așa că… acum bebe are o închisoare mai… adâncă. Nu a fost deloc încântată când am pus-o înauntru, dar după ce i-am mai dat să pape și am mai repetat figura de două ori, a capitulat și a adormit. Înghemuită într-un colț. Cred că era în jur de 20:30.

Pe la 3 și ceva s-a trezit iar și am luat-o la noi în pat, a dormit între noi până pe la 6 și ceva.

La 7:30 făceam clătite. Și ea păpa ultimul ou roșu. Mă rog, doar albușul, gălbenușul nu îi place la oul fiert. Adevărul e că nici mie nu îmi plăcea când eram ca ea, că e înecăcios, dar nu am curaj să-i dau ou fiert moale încă. Am făcut 3 pentru Paștele Catolic. Mai fac 3 pentru Paștele Ortodox…

După ce se trezește din somnul dintre micul dejun și prânz mergem la cumpărături. Trebuie să-i cumpăr pălăriuță de soare sau șapcă și ceva de încălțat, în anticiparea primilor pași. Deși nu stă încă în picioare nesusținută. Și vreau să-i cumpăr o mașinuță, că tot nu am reușit să-i luăm nimic de Iepuraș… în afară de un pui de pluș care piuia… până când a aruncat cu el de ciment pe terasă, “neinteresant”… a zâmbit prima oară când l-a văzut și gata. “Ce-mi dai mie chestia asta, asta nu se numește pui, puiul e carne, se mănâncă”. Dacă ar auzi-o taică-su 😀

Știe să facă “la revedere” cu mânuța, să bată din palme și să aprindă și să stingă becul jos în living, pentru că întrerupătorul e deasupra canapelei, ajunge la el dacă se ridică în picioare. Și știe majoritatea jucăriilor ei, dacă o întrebi “unde e cutare”, se duce și îți arată unde e. Cu puțină încurajare îți și aduce obiectul respectiv. Deci până acum l-a depășit pe Bonnie, la abilități. 😀 Eu tot încerc să o învăț culori, dar cred că e cam devreme.. Are 3 mingiuțe identice, roșie, galbenă și albastră. Știe că toate 3 sunt mingiuțe, dar nu face deosebirea între culori. Mai are o mingiuță cu țepi, care piuie când calci pe ea și face luminițe când o arunci de sol sau de pereți, pe asta o știe sub numele de “corona-virus”. 😂

A început să mănânce mai bine, ea singurică, rar mai acceptă să îi dau eu cu lingurița.. Dacă ai fi văzut-o cum băga în ea piept de pui bio sau somon la cuptor… Sau carne de vițel fiartă.. O lăsam pe ea să-și aleagă și lua cele mai mari bucățele. Dar e selectivă.. nu mănâncă mai deloc legume 😦 Ar mânca numai pâine toast cu unt, dacă s-ar putea. Într-o seară am rupt o felie și am înmuiat-o în iaurt, a mâncat-o pe toată, dar avea iaurt și în cap, mască de păr. 😀

În ceha “a face baie” și “a cumpăra” sunt foarte asemănătoare, koupat vs koupit. Uneori când termină cina parcă îți vine să “koupit novy miminko” în loc de “koupat miminko”. Noroc că e unicat.

S-a trezit. Bye, for now.

Azi a nins iar

Când ne-am trezit de dimineață, la 6 ora nouă.. deci 5… 😦 afară era alb. Și minus 3 grade.

Bonnie e mai bine, după două serii de perfuzii și mâncare de convalescență, de vreo 2 zile a început să mănânce iar mâncare normală și nu a mai vomitat deloc.

Ieri am fost la cumpărături, mai puțin drojdie, produse cu clor, săpunuri antibacteriene și geluri de mâini, se găseau de toate. Raftul la pâine ambalată toast era pe jumătate gol, dar am găsit ce am vrut să cumpăr. Inclusiv ce am cheltuit la farmacie, Camilia, Espumisan și Paralen supozitoare pentru bebelină, am spart 4000 de coroane…

Nu e deloc o idee bună să cumperi în carantină atunci când ți-e foame. Ok, în afara chestiilor super de bază: pâine, ouă, carne, legume, erau foarte multe reduceri pe care nu am putut să le ratez și dacă aveam pe listă 1 produs, așa am cumpărat 2.

Am cumpărat două blaturi de tort și încă unul la cutie… De săptâmâna asta mi-am propus să fac un tort pe săptămâna. Dacă nu o putem sărbători pe bebelină cum aveam în plan, pe terasă la Jugur, cu toate rubedeniile, o vom sărbători aici de 4 ori 😀 Bine, e și Paștele între timp, cel catolic peste 2 săptămâni, cel ortodox peste 3.

Gata, nu mai are răbdare, mergem să pregătim masa de prânz. Aveam în plan să fac teci cu smântână, dar cred că fac dovlecei cu soia..

2.859 cazuri declarate în Cehia și 1.815 în România..

Azi cică ninge..

Am ajuns la aproape 1000 de cazuri raportate în Cehia (995, după comunicatul de aseară de la orele 18). Niciun deces, poate datorită faptului că cei 65+ sunt doar 12% din cazuri.

N-am mai ieșit din curte de miercuri de la prânz. Cu eșarfă la bot, șapcă și mănuși în mâini. Când am ieșit cu mașina doar până la poștă și la Rossmann de lângă, Leo și bebe au rămas cuminți în mașină. Nu trebuia să ieșim nici miercuri, dar luni dimineață când a venit coletul la poartă, noi eram la pediatru, cu bebe la vaccin..

Bebe se ridică în picioare din ce în ce mai des, sprijinită de obiecte, ieri a stat chiar vreo 2 secunde în picioare în pătuț, fără să se țină de nimic. Poate să urce treptele canapelei de-a bușilea, escaladează tot ce prinde.

Azi ne-a trezit la 5.30, ca toată săptă-luna. Înainte măcar mai moțăia lângă mine liniștită, dar de vreo câteva zile cum se crapă de ziuă cum începe să ne escaladeze.. Bineînțeles, era cu noi în pat de la 4:30, de când s-a trezit prima oară. De fapt prima oară s-a trezit pe la 1 și ceva, a păpat și am basculat-o la loc în pătuț.

Mda… nu știu dacă e astenia de primăvară, mămicia, în general sau coronavirusul, dar pe la opt pic lată. 3 nopți la rând m-am culcat de la 20:30 și tot aș mai fi dormit încă vreo 3 ore.

Și cam atât… ne calculăm meniul și rația de mâncare să vedem cam când ar trebui să mai mergem la cumpărături.. încă mai avem vreo 5 kg de cartofi, 6 pachete de unt în congelator (mâncăm unul pe săptămână), vreo 7-8 pungi de paste, 4 cutii de lapte, brânză de vaci în saramură, mălai, 3 sosuri de roșii, două pizze, 4 pungi de legume congelate, 3 cutii de ton, 8 cutii de fasole cu sos… dar ăsta e cam stocul nostru obișnuit. De fiecare dată când ni se face poftă de ceva scriem pe listă: spanac, dovlecei, ceapă verde, sfeclă roșie, brânzică pentru bebe… somon, ouă, roșii… etc.

… Dezavantajul faptului că locuim pe deal în afara orașului la aproape 2 km de primul hypermarket, deci oricum mergeam la cumpărături o dată pe săptămână, dar avantaj că avem curte și grădină. Îmi pare așa de rău de cei care stau acum închiși în casă în orașe, în blocuri de 10-15 etaje…

Ieri Bonnie a făcut un accident vascular 😦 Sau cel puțin noi asta credem, după cum s-a comportat, săracul, ieșise în hol la noi și nu se mai putea ține pe picioare pe partea dreaptă și stătea și cu capul aplecat într-o parte și cu limba pe jumătate scoasă.. L-a scos repede la aer, a vegetat vreo câteva ore la el sub birou, dar și-a revenit. Azi dimineață era la fel de vioi ca înainte, doar că nu a mâncat nimic de ieri dimineață, în afară de ce a aspirat de la bebe de sub scaun. Văd că a aspirat și azi-dimineață, deci e cât se poate de sănătos, dar face 15 ani peste vreo 2 săptămâni… Leo s-a speriat rău și chiar începuse să plângă… unde să te duci cu el zilele astea dacă pățește ceva? 😦

Mi-e un somn… :căscat:

Sunt -3 grade acum afară, dar e soare. Din ăla, cu colți de lup.

 

Cu iz de carantină

În acest moment sunt 64 de cazuri declarate în Cehia și 29 de cazuri declarate în România… S-au închis toate școlile și liceele și aici (mai puțin grădinițele, din câte am înțeles) și toate adunările publice de mai mult de 100 de oameni sunt interzise, până la noi ordine…

Săptămâna trecută am simțit-o ca pe un coșmar, din care tot speram să ies după ce dau examenul și că mă pot bucura în sfârșit de realizările mele. Nu m-am putut bucura. De la examen am ieșit val-vârtej, am plecat către autobuz, abia am avut timp să mă opresc câteva minute să-i iau o jucărioară bebelinei și să-mi iau un sendviș de la automat din autogară, pe care l-am mâncat în autobuz, cu miros de dezinfectant de mâini.

Bebelinei i-am luat o mașinuță betonieră, care învârte cuva cu niște biluțe, în același timp cu roțile. Nu e foarte încântată de ea, dar îi dau timp. 299 de coroane…

Mă deprimă visceral, sincer, când văd cât de scumpe sunt jucăriile pentru copii. Da, are deja mult mai multe jucării, decât aveam eu la vârsta ei, dar abia o țin ocupată toată ziua.

Visam să scap de examen ca să vină primăvara și să am mai mult timp și chef să ies cu ea afară în parc, la copii, la locul de joacă. Nu vine nici primăvara, iar cu virusul ăsta, mai are cineva curaj să iasă din casă?

Mai mult de atât, la cât stres mi-a cauzat acel examen, se pare că ce nu te omoară, te întărește… și printr-o succesiune de evenimente acauzale, neașteptate, am ajuns să comand și materialul de studiu pentru F6 – Taxation (varianta pe Cehia). Vreau pe Cehia pentru că rezonez cu asta și mi-ar oferi mai multe oportunități de muncă (în caz de nevoie), decât dacă aș merge pe varianta cea mai comună, UK.

Deci da… acum mi s-a făcut poftă să dau Taxation în Iunie. Manualele costă o enormitate, ~3600 de coroane și nici măcar nu știu cum arată, le-am comandat prin email, de la cineva de la PwC, mi s-a răspuns că vor ajunge la începutul săptămânii viitoare.

Cât despre F9 – Financial Management, eu zic că am făcut chiar mai bine decât la F7 – Financial Reporting, dar aștept rezultatul oficial. Știu că la secțiunea A întrebările au fost chiar decente, eu zic că le-am făcut bine pe toate, la secțiunea B au fost mai grele, am avut aici una unde trebuia să calculez Market Value pentru niște convertible loan notes, care m-a cam scos din sărite, că nu îmi dădea niciuna din variante, procesul de calcul e mai complex, dar e standard, nu e interpretabil; o întrebare întreagă de la B am sărit-o, enunțul era prea lung și n-am avut atunci energie să-l citesc.

Apoi am trecut la secțiunea C, unde am rezolvat întâi subiectele de elaborat, am avut pentru 5 puncte “explain the comparative merits of CAPM and DGM in the calculation of the cost of equity”, apoi, pentru 8 puncte “discuss the comparative benefits of ROCE and IRR in the appraisal of a financial investment” și pentru 4 puncte “creditor hierarchy in relation to the cost of capital for a company”.

Una din întrebările pe Excel era de calculat WACC after-tax.. și aici am greșit, de oboseală cred, am dedus taxa, la convertible loan notes, din IRR, nu din coupon interest rate :(… deci vreo 2-3 puncte pierdute. Întrebarea a doua era cu o investiție, unde prețul de vânzare și costul variabil erau supuse inflației, deci discountul se făcea la costul nominal de capital; plus încă un subpunct unde se cumpăra produsul direct, de la o altă firmă, în loc să fie produs de companie, deci nu mai era investiția inițială în cumpărarea mașinii, iar costul variabil în acest caz devenea cost fix.

Eu zic că am făcut totul corect aici, deși m-a cam iritat versiunea de Excel din examen, pentru că nu era exact la fel ca cea din “training”, adică, atunci când apăsai pe celulă să vezi formula, nu îți arăta celulele la care făcea referință și a trebuit să verific totul manual…

Apoi, când am terminat, am mai avut doar 1 minut la dispoziție pentru întrebarea de la B, pe care o sărisem complet, așa că am pus efectiv la nimereală. Ca total, aș zice că am pierdut maxim 20 puncte, dacă nu am nimerit nimic de la întrebarea aia.. dar estimez un rezultat de ~90%, scad câteva puncte la subiectele de elaborat, în caz că nu am scris exact tot ce voia corectorul să vadă. Abia pe 13 aprilie aflu rezultatul, iar înscrierea pentru sesiunea din Iunie se poate face până la sfârșitul lui Aprilie.

Deci da, păstrăm calmul și ne dezinfectăm temeinic mâinile, când ieșim afară din casă. Presimt că nici în vara asta nu vom mai ajunge în România. 😦

Am uitat să menționez, sâmbătă ne-am cumpărat un aspirator cu apă, Thomas aqua+ pet&family, pe care nici nu am apucat să îl scoatem din cutie, doar ce am răsfoit ieri manualul.

Baby can crawl!!!

After two weeks of practicing sitting and rolling front-back-front-infinity, all over the bed, today baby finally decided it’s time to start crawling in 4 on daddy’s yoga mat!! I’m so proud of her! I’m looking at some “old” pictures and videos, when we just brought her home.. So cute!! It makes me cry!

Just about 20 min ago she did her first proper crawling steps and now she doesn’t stop! At least she understands the concept of “No”. “No pulling cables, no touching mommy’s laptop.” Ocasionally she can eat mommy’s Financial Management books. If mommy didn’t throw up from studying them, she’s safe if she eats a page or two. Joking. Ok, maybe a small corner. That corner on which she spilled my coffee on my birthday.

Oh my God! Baby is crawling!! I have to vacuum and wash the floors with Sanytol. She was just about to eat a dead ladybug.