Category Archives: În limba română

Azi am scos bicicleta de la naftalină

Și prin naftalină a se înțelege enorme pânze de păianjen, frunze uscate de stejar, probabil atât recolta 2018 cât și 2019, polen, praf, găinaț de vrăbiuțe și posibil și excremente de rozătoare. Mda. Bicicleta mea a stat aproape doi ani de zile neatinsă, într-un… să-i zicem șopron, că garaj nu se poate numi 😀

Deci, după ce am spălat-o bine-bine și am dat la pompa de au curs transpirațiile pe mine, bebe începuse să se simtă ignorată în căruț, așa că am luat-o pe ea la plimbare.

Și pe bicicleta a luat-o Leo la plimbare mai spre seara, ca mijloc de transport către aventura lui de o oră la muls capre. Nu e niciun eufemism. Chiar a fost să mulgă capre. Am fost de față când a stabilit cu ciobanul ora și ziua întâlnirii, săptămâna trecută. Și a venit și cu lapte și brânză înapoi. Mda. Mda..

Tocmai am terminat de văzut mini-serialul You. Captivant. Dar cam predictibil către final. Și s-a terminat și Outlander..

Bebe a descoperit, în seara asta la băiță, cum e cu stropitul cu apă. Lipa-lipa cum se spune. Mi s-a umplut și mie inima de bucurie când am vazut cât s-a bucurat. Dar bucuria i-a fost cam scurtă, că nu am putut să o las să facă baltă de apă pe preș în baie. Abia aștept să se încălzească mai bine afară, că-i fac piscină. Are și costumaș de baie, pe care nu a apucat încă să-l îmbrace.

În altă ordine de idei, zilele mele sunt toate aproape la fel, îmi plănuiesc timpul în segmente, în funcție de termenul de expirare al alimentelor din frigider..

Am ajuns la scorul record de 16.228.724, la jocul ăla pe telefon, cu multiplii de 2, cred că am jucat de cel puțin 20 de ori, unele jocuri ținând zile întregi. Aici un print screen din timpul acelui joc:Screenshot_20200513-140031

Da, am băgat și bani, poate mai mult decât ar fi meritat. Dar îmi vine să mă joc non-stop. Acum spre exemplu am ajuns într-un punct mort, mai am o singură mutare posibilă, și trebuie să aștept până mâine ca să mi se deblocheze monede și nu mai vreau să mai bag bani. Așa am ajuns de fapt în acel mic moment de luciditate, de m-am apucat să-mi curăț bicicleta de la hibernare.

Acum procrastinez de aproape o oră să mă duc să-mi usuc părul după duș, tocmai mi-a scris Leo ca bebe a adormit deja și e la ea în pătuț. Deci mai pot să procrastinez încă o oră, de data asta fără să mă simt vinovată că mă eschivez de la rolul de mamă. Acum, pe bune, o oră pe zi am și eu dreptul la timp pentru mine.

Ba am făcut chiar și o faptă bună, am aruncat păianjenul gigant afară, nu l-am omorât direct. Se plimba nestingherit pe culmea de deasupra căzii, l-am descoperit când mă îmbrăcam în pijama.. Dacă nu așteptam să adoarmă bebe cred că țipam la Leo să vină să-l ghideze către lumina… de afară.

A înflorit liliacul…

Glumesc. Azi cică ninge iar. Grădina e plină de păpădii galbene, pomii sunt aproape toți înfloriți, dar cică ninge la prânz. După ce alaltăieri erau 20 de grade, am luat prânzul afară sub umbrela de soare. Ca toți vecinii din jurul nostru, de altfel.

Bebelina a evadat din pătuț aseară. O pusesem la somn, am crezut că a adormit și mă uitam la un film. Încă avea salteluța la treapta înaltă, pentru că atunci când am instalat-o în pătuț abia se ridica în picioare.

Nu știu cum a reușit, dar s-a ridicat pe vârfuri și s-a balansat pe burtică și am prins-o când mai avea un pic și atingea patul nostru cu capul în jos, noroc că eram acolo.

Așa că… acum bebe are o închisoare mai… adâncă. Nu a fost deloc încântată când am pus-o înauntru, dar după ce i-am mai dat să pape și am mai repetat figura de două ori, a capitulat și a adormit. Înghemuită într-un colț. Cred că era în jur de 20:30.

Pe la 3 și ceva s-a trezit iar și am luat-o la noi în pat, a dormit între noi până pe la 6 și ceva.

La 7:30 făceam clătite. Și ea păpa ultimul ou roșu. Mă rog, doar albușul, gălbenușul nu îi place la oul fiert. Adevărul e că nici mie nu îmi plăcea când eram ca ea, că e înecăcios, dar nu am curaj să-i dau ou fiert moale încă. Am făcut 3 pentru Paștele Catolic. Mai fac 3 pentru Paștele Ortodox…

După ce se trezește din somnul dintre micul dejun și prânz mergem la cumpărături. Trebuie să-i cumpăr pălăriuță de soare sau șapcă și ceva de încălțat, în anticiparea primilor pași. Deși nu stă încă în picioare nesusținută. Și vreau să-i cumpăr o mașinuță, că tot nu am reușit să-i luăm nimic de Iepuraș… în afară de un pui de pluș care piuia… până când a aruncat cu el de ciment pe terasă, “neinteresant”… a zâmbit prima oară când l-a văzut și gata. “Ce-mi dai mie chestia asta, asta nu se numește pui, puiul e carne, se mănâncă”. Dacă ar auzi-o taică-su 😀

Știe să facă “la revedere” cu mânuța, să bată din palme și să aprindă și să stingă becul jos în living, pentru că întrerupătorul e deasupra canapelei, ajunge la el dacă se ridică în picioare. Și știe majoritatea jucăriilor ei, dacă o întrebi “unde e cutare”, se duce și îți arată unde e. Cu puțină încurajare îți și aduce obiectul respectiv. Deci până acum l-a depășit pe Bonnie, la abilități. 😀 Eu tot încerc să o învăț culori, dar cred că e cam devreme.. Are 3 mingiuțe identice, roșie, galbenă și albastră. Știe că toate 3 sunt mingiuțe, dar nu face deosebirea între culori. Mai are o mingiuță cu țepi, care piuie când calci pe ea și face luminițe când o arunci de sol sau de pereți, pe asta o știe sub numele de “corona-virus”. 😂

A început să mănânce mai bine, ea singurică, rar mai acceptă să îi dau eu cu lingurița.. Dacă ai fi văzut-o cum băga în ea piept de pui bio sau somon la cuptor… Sau carne de vițel fiartă.. O lăsam pe ea să-și aleagă și lua cele mai mari bucățele. Dar e selectivă.. nu mănâncă mai deloc legume 😦 Ar mânca numai pâine toast cu unt, dacă s-ar putea. Într-o seară am rupt o felie și am înmuiat-o în iaurt, a mâncat-o pe toată, dar avea iaurt și în cap, mască de păr. 😀

În ceha “a face baie” și “a cumpăra” sunt foarte asemănătoare, koupat vs koupit. Uneori când termină cina parcă îți vine să “koupit novy miminko” în loc de “koupat miminko”. Noroc că e unicat.

S-a trezit. Bye, for now.

Azi a nins iar

Când ne-am trezit de dimineață, la 6 ora nouă.. deci 5… 😦 afară era alb. Și minus 3 grade.

Bonnie e mai bine, după două serii de perfuzii și mâncare de convalescență, de vreo 2 zile a început să mănânce iar mâncare normală și nu a mai vomitat deloc.

Ieri am fost la cumpărături, mai puțin drojdie, produse cu clor, săpunuri antibacteriene și geluri de mâini, se găseau de toate. Raftul la pâine ambalată toast era pe jumătate gol, dar am găsit ce am vrut să cumpăr. Inclusiv ce am cheltuit la farmacie, Camilia, Espumisan și Paralen supozitoare pentru bebelină, am spart 4000 de coroane…

Nu e deloc o idee bună să cumperi în carantină atunci când ți-e foame. Ok, în afara chestiilor super de bază: pâine, ouă, carne, legume, erau foarte multe reduceri pe care nu am putut să le ratez și dacă aveam pe listă 1 produs, așa am cumpărat 2.

Am cumpărat două blaturi de tort și încă unul la cutie… De săptâmâna asta mi-am propus să fac un tort pe săptămâna. Dacă nu o putem sărbători pe bebelină cum aveam în plan, pe terasă la Jugur, cu toate rubedeniile, o vom sărbători aici de 4 ori 😀 Bine, e și Paștele între timp, cel catolic peste 2 săptămâni, cel ortodox peste 3.

Gata, nu mai are răbdare, mergem să pregătim masa de prânz. Aveam în plan să fac teci cu smântână, dar cred că fac dovlecei cu soia..

2.859 cazuri declarate în Cehia și 1.815 în România..

Azi cică ninge..

Am ajuns la aproape 1000 de cazuri raportate în Cehia (995, după comunicatul de aseară de la orele 18). Niciun deces, poate datorită faptului că cei 65+ sunt doar 12% din cazuri.

N-am mai ieșit din curte de miercuri de la prânz. Cu eșarfă la bot, șapcă și mănuși în mâini. Când am ieșit cu mașina doar până la poștă și la Rossmann de lângă, Leo și bebe au rămas cuminți în mașină. Nu trebuia să ieșim nici miercuri, dar luni dimineață când a venit coletul la poartă, noi eram la pediatru, cu bebe la vaccin..

Bebe se ridică în picioare din ce în ce mai des, sprijinită de obiecte, ieri a stat chiar vreo 2 secunde în picioare în pătuț, fără să se țină de nimic. Poate să urce treptele canapelei de-a bușilea, escaladează tot ce prinde.

Azi ne-a trezit la 5.30, ca toată săptă-luna. Înainte măcar mai moțăia lângă mine liniștită, dar de vreo câteva zile cum se crapă de ziuă cum începe să ne escaladeze.. Bineînțeles, era cu noi în pat de la 4:30, de când s-a trezit prima oară. De fapt prima oară s-a trezit pe la 1 și ceva, a păpat și am basculat-o la loc în pătuț.

Mda… nu știu dacă e astenia de primăvară, mămicia, în general sau coronavirusul, dar pe la opt pic lată. 3 nopți la rând m-am culcat de la 20:30 și tot aș mai fi dormit încă vreo 3 ore.

Și cam atât… ne calculăm meniul și rația de mâncare să vedem cam când ar trebui să mai mergem la cumpărături.. încă mai avem vreo 5 kg de cartofi, 6 pachete de unt în congelator (mâncăm unul pe săptămână), vreo 7-8 pungi de paste, 4 cutii de lapte, brânză de vaci în saramură, mălai, 3 sosuri de roșii, două pizze, 4 pungi de legume congelate, 3 cutii de ton, 8 cutii de fasole cu sos… dar ăsta e cam stocul nostru obișnuit. De fiecare dată când ni se face poftă de ceva scriem pe listă: spanac, dovlecei, ceapă verde, sfeclă roșie, brânzică pentru bebe… somon, ouă, roșii… etc.

… Dezavantajul faptului că locuim pe deal în afara orașului la aproape 2 km de primul hypermarket, deci oricum mergeam la cumpărături o dată pe săptămână, dar avantaj că avem curte și grădină. Îmi pare așa de rău de cei care stau acum închiși în casă în orașe, în blocuri de 10-15 etaje…

Ieri Bonnie a făcut un accident vascular 😦 Sau cel puțin noi asta credem, după cum s-a comportat, săracul, ieșise în hol la noi și nu se mai putea ține pe picioare pe partea dreaptă și stătea și cu capul aplecat într-o parte și cu limba pe jumătate scoasă.. L-a scos repede la aer, a vegetat vreo câteva ore la el sub birou, dar și-a revenit. Azi dimineață era la fel de vioi ca înainte, doar că nu a mâncat nimic de ieri dimineață, în afară de ce a aspirat de la bebe de sub scaun. Văd că a aspirat și azi-dimineață, deci e cât se poate de sănătos, dar face 15 ani peste vreo 2 săptămâni… Leo s-a speriat rău și chiar începuse să plângă… unde să te duci cu el zilele astea dacă pățește ceva? 😦

Mi-e un somn… :căscat:

Sunt -3 grade acum afară, dar e soare. Din ăla, cu colți de lup.

 

Cu iz de carantină

În acest moment sunt 64 de cazuri declarate în Cehia și 29 de cazuri declarate în România… S-au închis toate școlile și liceele și aici (mai puțin grădinițele, din câte am înțeles) și toate adunările publice de mai mult de 100 de oameni sunt interzise, până la noi ordine…

Săptămâna trecută am simțit-o ca pe un coșmar, din care tot speram să ies după ce dau examenul și că mă pot bucura în sfârșit de realizările mele. Nu m-am putut bucura. De la examen am ieșit val-vârtej, am plecat către autobuz, abia am avut timp să mă opresc câteva minute să-i iau o jucărioară bebelinei și să-mi iau un sendviș de la automat din autogară, pe care l-am mâncat în autobuz, cu miros de dezinfectant de mâini.

Bebelinei i-am luat o mașinuță betonieră, care învârte cuva cu niște biluțe, în același timp cu roțile. Nu e foarte încântată de ea, dar îi dau timp. 299 de coroane…

Mă deprimă visceral, sincer, când văd cât de scumpe sunt jucăriile pentru copii. Da, are deja mult mai multe jucării, decât aveam eu la vârsta ei, dar abia o țin ocupată toată ziua.

Visam să scap de examen ca să vină primăvara și să am mai mult timp și chef să ies cu ea afară în parc, la copii, la locul de joacă. Nu vine nici primăvara, iar cu virusul ăsta, mai are cineva curaj să iasă din casă?

Mai mult de atât, la cât stres mi-a cauzat acel examen, se pare că ce nu te omoară, te întărește… și printr-o succesiune de evenimente acauzale, neașteptate, am ajuns să comand și materialul de studiu pentru F6 – Taxation (varianta pe Cehia). Vreau pe Cehia pentru că rezonez cu asta și mi-ar oferi mai multe oportunități de muncă (în caz de nevoie), decât dacă aș merge pe varianta cea mai comună, UK.

Deci da… acum mi s-a făcut poftă să dau Taxation în Iunie. Manualele costă o enormitate, ~3600 de coroane și nici măcar nu știu cum arată, le-am comandat prin email, de la cineva de la PwC, mi s-a răspuns că vor ajunge la începutul săptămânii viitoare.

Cât despre F9 – Financial Management, eu zic că am făcut chiar mai bine decât la F7 – Financial Reporting, dar aștept rezultatul oficial. Știu că la secțiunea A întrebările au fost chiar decente, eu zic că le-am făcut bine pe toate, la secțiunea B au fost mai grele, am avut aici una unde trebuia să calculez Market Value pentru niște convertible loan notes, care m-a cam scos din sărite, că nu îmi dădea niciuna din variante, procesul de calcul e mai complex, dar e standard, nu e interpretabil; o întrebare întreagă de la B am sărit-o, enunțul era prea lung și n-am avut atunci energie să-l citesc.

Apoi am trecut la secțiunea C, unde am rezolvat întâi subiectele de elaborat, am avut pentru 5 puncte “explain the comparative merits of CAPM and DGM in the calculation of the cost of equity”, apoi, pentru 8 puncte “discuss the comparative benefits of ROCE and IRR in the appraisal of a financial investment” și pentru 4 puncte “creditor hierarchy in relation to the cost of capital for a company”.

Una din întrebările pe Excel era de calculat WACC after-tax.. și aici am greșit, de oboseală cred, am dedus taxa, la convertible loan notes, din IRR, nu din coupon interest rate :(… deci vreo 2-3 puncte pierdute. Întrebarea a doua era cu o investiție, unde prețul de vânzare și costul variabil erau supuse inflației, deci discountul se făcea la costul nominal de capital; plus încă un subpunct unde se cumpăra produsul direct, de la o altă firmă, în loc să fie produs de companie, deci nu mai era investiția inițială în cumpărarea mașinii, iar costul variabil în acest caz devenea cost fix.

Eu zic că am făcut totul corect aici, deși m-a cam iritat versiunea de Excel din examen, pentru că nu era exact la fel ca cea din “training”, adică, atunci când apăsai pe celulă să vezi formula, nu îți arăta celulele la care făcea referință și a trebuit să verific totul manual…

Apoi, când am terminat, am mai avut doar 1 minut la dispoziție pentru întrebarea de la B, pe care o sărisem complet, așa că am pus efectiv la nimereală. Ca total, aș zice că am pierdut maxim 20 puncte, dacă nu am nimerit nimic de la întrebarea aia.. dar estimez un rezultat de ~90%, scad câteva puncte la subiectele de elaborat, în caz că nu am scris exact tot ce voia corectorul să vadă. Abia pe 13 aprilie aflu rezultatul, iar înscrierea pentru sesiunea din Iunie se poate face până la sfârșitul lui Aprilie.

Deci da, păstrăm calmul și ne dezinfectăm temeinic mâinile, când ieșim afară din casă. Presimt că nici în vara asta nu vom mai ajunge în România. 😦

Am uitat să menționez, sâmbătă ne-am cumpărat un aspirator cu apă, Thomas aqua+ pet&family, pe care nici nu am apucat să îl scoatem din cutie, doar ce am răsfoit ieri manualul.

Din ciclul “se poate și așa”, până când nu se mai poate

Azi dimineață, când îi dădeam bebelinei micul dejun cu lingurița, iar ea se uita cu jind la farfuria mea cu doi hot-dogi cu muștar, ketch-up și maioneză, și la cutia cu biscuiți de ciocolată, de lângă, i-am zis să nu se supere, că mâncarea ei e mult mai sănătoasă.

Și atunci m-a lovit. Revelația. Și îmi sună în cap o expresie dintr-un articol al Dianei: “dar, ce înseamnă cu adevărat să fii sănătos, domnule doctor?”

Și mă întreb eu acum, adică sunt oameni care nu au dureri de cap? Sunt oameni care nu au avut niciodată problema kilogramelor în plus? Sunt femei care nu au avut niciodată grețuri în sarcină, piele lăsată și vergeturi, după? Care nu au simțit în niciun moment că nu mai pot?

Eu cred că noi românii mai avem o problemă. Pe lângă “cultura violului”, lipsa educaței financiare, vezi “cultura creditului la bancă”, lipsa educației sexuale (numărul 1 în Europa, la mame minore), mai avem și lipsa educaței pentru sănătate. Atât educația pentru sănătate fizică, dar mai ales educația pentru sănătate mintală. În unele zone, chiar destul de urbane, Yoga încă înseamnă “terapie prin urină”, “sex cu minore” și alte prostii, depresia și anxietatea sunt “mofturi” sau “lene”, “alergiile alimentare” sunt “ai mâncat prea mult/repede/te-a deochiat cineva”, iar dacă ai peste 50-60 de ani și ai fost vreodată diagnosticat cu ceva mai serios, ești “scăpat de la Spitalu’ 9” și sigur ai primit și tratamente cu electro-șocuri.

Dar ce m-a șocat pe mine de dimineață e că nu mai pot. Pur și simplu nu mai pot să am grijă de mine să mănânc sănătos. Bag în mine numai prostii. Nu mai pot nici să mai învăț, de vreo 2 săptămâni simt că am intrat într-o spirală negativă, uit mai repede decât rețin. Iar cu ajutorul acestui examen, am aflat cu adevărat ce înseamnă să ai o obsesie.

Oh, da! Asta a ajuns la stadiul obsesivo-compulsiv. Deja nu mai e ambiție. E prostie, ad-literam. Iar ce am experimentat eu pentru diverși, în tinerețea mea naivă, erau adicții, nu obsesii. Adicția, prin expunere, te face să te simți bine, de-aia o repeți. Obsesia te face să te simți rău și tot o faci. Iar prostia înseamnă să-ți faci rău și ție și altora, complet degeaba. Singura soluție, pe care o văd în momentul de față, e să pun pur și simplu cărțile pe foc și să mă uit la ele, cu plăcere, cum ard.

Dar despre sănătate voiam să scriu mai mult. Despre faptul ca noi, românii, și poate și alte nații, nu știm să ne simțim bine stând degeaba. Mai bine muncim degeaba. Sau poate sunt doar mamele secolului nostru în categoria asta. Mamele, care muncesc și în casă și în afara ei. Mamele, care consideră că nu mai merită să se îngrijească de sănătatea lor, adică, să se hrănească sănătos și conștient; de aspectul lor fizic, adică să considere că merită să se ducă regulat la masaj, la coafor și la mani-pedi. Sau poate sunt doar eu așa. De la o vreme. Nu că înainte mă duceam la masaj, la coafor și la mani-pedi, dar măcar aveam liberă opțiunea asta. Mă rog, atunci când nu locuiam într-o țară în care un tuns costă 800 de coroane.

Nu mi-am imaginat că poate fi așa greu. Pe zi ce trece e și mai greu, pentru că greul se acumulează. Am crezut că pot să învăț și pentru examene, am vrut să demonstrez că nu sunt doar “în concediu” de maternitate și de creștere copil. Asta pentru că am subestimat grosolan efortul de a crește un copil. Singură. Într-o țară străină. Nu e vorba numai că o țin pe ea curată, sătulă și fericită, trebuie să mă asigur că mă țin și pe mine la fel. Și chiar dacă nu sunt single, sunt singură cu ea, în marea majoritate a timpului. Sunt zile în care taică-su nici nu o vede trează.

Uneori dorința de minimalism duce la deprivări grave, pentru că din ce în ce mai multe lucruri ți se par inutile. Nu cumpăr asta, că nu am nevoie de ea. Pentru ce să-mi umplu casa de tot felul de acareturi, oricum nu iau nimic cu mine în mormânt. Nu investesc în sănătatea mea, că merge și așa. Asta e viața, de la o vreme organismul începe să scârțâie pe la colțuri.

Merge până când nu o să mai meargă. Adevărul e că nu am mai plâns de cam mult, au trecut 9 luni și jumătate de atunci. Uneori e ok și să spui că nu mai poți. Nu mai pot acum. Să și invăț. Dar m-am lungit deja prea mult, am deja peste 5 ani de când m-am apucat de asta și abia am 6 examene luate. Degeaba iau și examenul ăsta, dacă atunci când mă voi întoarce la serviciu nu voi mai avea neuroni, cu care să pun în practică ce am învățat și mă voi simți și vinovată că au trecut 2 ani și nu am petrecut cât mai mult timp posibil cu copilul meu.

Mă duc să mănânc un măr și să-mi imaginez cum pun, la baza crucii de foc, din noul episod de Outlander, manualele mele în Engleză, de Financial Management.

Am menționat că am fost să cumpăr costume de baie, pentru mine și pentru bebe, și pentru mine mi-am luat unul pre-natal? Pentru că nimic altceva nu mă încăpea. Și tot degeaba, că nu ne-a trecut prin cap să ne informăm în prealabil, nu acceptă bebeluși sub 1 an. Păcat de costumașul ei, e așa drăguț.. Toată săptămâna i-am spus entuziasmată, că o să mergem să înotăm, într-o cadă mare-mare. Mare-mare o să fie șocul ei, peste 25 de ani când o să ajungă la terapie și o să descopere care a fost prima minciună pe care i-a zis-o maică-sa.

Sau mai bine mă duc la culcare. Mâine e o nouă zi.

Noutăți bebelușești

S-a terminat cu joaca de-a mămicia, gata: bebe nu mai stă acolo unde o pun! O așez pe spate în vârful patului, mă duc să-mi iau un pahar cu apă și, până mă întorc, deja degustă marginea cuverturii de pe pat, pe burtică, într-un colț.

Mi-am dat eu seama la un momentdat când abia împlinise opt lunițe, că parcă, totuși, ar trebui să se rostogolească și din proprie inițiativă. Și am început training-ul. Am întărâtat-o cu o jucărie, apoi am așezat jucăria pe pat, un pic mai departe decât ar fi putut să o atingă doar întinzând mânuța în lateral. Și i-am arătat că dacă se rostogolește pe burtică, ajunge la ea imediat. Doar de atât a avut nevoie, parcă undeva în căpșorul ei doar avea nevoie de aprobare.

La două zile după, ne-am dus și i-am cumpărat pătuț nou, de la Ikea, pentru că se învățase să mai doarmă și pe o parte, iar de acum înainte se rostogolea pe burtică și dădea de pereții pătuțului de bebeluș mic-mic. Acum are loc și să se învârtă în cerc dacă are chef.

Următorul pas e să îi dau încrederea că poate să se așeze singură și în funduleț. Am ajuns la stadiul în care nu mai are nevoie decât de o mână cu care să se sprijine de mâna mea, cu cealaltă se împinge singură de jos.

Am ajuns la 3 mese pe zi:

– piure de cereale cu fructe la micul dejun sau mix de piure de fructe, în jur de 7:30-8:30, depinde la ce oră ne trezim de tot și de câte ori a păpat lăptic pe timpul nopții. Avem un mix de trei tipuri de cereale bio neprocesate, pentru bebeluși, fără zahăr, de la D&M, la care adaug o jumătate de banana pasată cu furculița, o linguriță de mascarpone și câțiva fulgi de cocos, îi place foarte mult combinația asta. Uneori mai pun și pară sau măr ras pe răzătoarea mică.

– la prânz, în jur de 11:30-12, îi dau ce fac pentru mine, dacă gătesc de la început și nu mănânc ceva semi-preparat. I-am dat supă cremă de linte cu usturoi, supă cremă de dovlecel cu ulei de dovlec, pilaf cu legume și pui, săptămâna trecută am făcut o minunăție de somon cu bulgur și dovlecei, am pus în blender și i-am dat și ei, înainte să îi pun sare și piper. Dacă nu mă simt în stare să gătesc pentru mine, îi dau mâncărică de bebeluși la borcănel, legume cu cărniță, am trecut la cele 8+, care conțin și paste sau orez și nu mai sunt așa fin blend-uite ca cele pentru “începători”. Protesta un pic la început, dar s-a obișnuit puțin câte puțin, cum să le mestece, cu cei zero dințișori pe care îi are. 😀

– la cină, în jur de 17-17:30, îi dau ce ne rămâne de la prânz sau îi mai fac mămăliguță cu iaurt sau cu brânzică. Dacă ai vedea ce față face când îi dau iaurt!! 😀

Și pe lângă astea, mai papă de vreo 4-6 ori lăptic, direct de la sursă, înainte de somnul de la 10, cel de la 13-14, culcarea se seară de după băiță și cele 2-3 ori cât se mai trezește până a doua zi la micul dejun. Azi-noapte a dormit buștean micuța de la 19 până la 5 dimineața. Poate o ține așa mai mult, că mai am și eu niște somn de recuperat, aseara la 21 dormeam și eu buștean.

Ce mai e nou? A, ieri am fost la pediatră și m-am cam “certat” cu ea, că i-am zis că bebe e cam micuță, că mi se pare mie că ar trebui să aibă cu vreo jumătate de kg mai mult și ea tot susținea că pe grafic e perfect, dar nu vedea că nu erau trecute în calculator numerele de ieri.. 😀 Tanti, la grafice cu mine nu te pui :D. Anyway, e în percentila 10 la greutate și în percentila 25 la lungime, dar e ok, să zicem, că s-a născut la percentila 25, ca lungime. Așa e ea, mai atletică. Mânca-i-aș pipinka ei de gimnastă mică în devenire 😀 😀

Am fost și am făcut programare și pentru cerceluși, cică la bebeluși așa mici nu se face deloc anestezie când se dau găurile în urechi. Cică sunt niște kit-uri, prin care se introduc direct cerceluși medicinali. Say what?! O dau eu cu Romla înainte.. mă doare sufletul să mi-o găurească pe viu.

Ce altceva… Azi dimineață i-am pus muzică clasică și se uita înspre obiectul acela magic multi-funcțional, se uita la mine, se uita iar la smart-phone (care era cu fața în jos, că na, fără ecrane pâna la doi ani) și făcea niste mutrițe de parcă ar fi fost pe deplin conștientă de cum i se modifică frecvența undelor cerebrale, mai avea un pic și chiar dansa pe ritm de vioară de Vivaldi.

De fapt am pus pentru mine, ca să mă trezesc și să mă pot concentra să înțeleg ceva din “deprecierea deductibilă pentru taxa pe profit” și din “indicele de inflație general vs specific”. Printre altele. Dar tot la Olivia și la Peter îmi era gândul. Cum, care Peter?! Mda, ăla pe care l-au scos din serial la începutul sezonului 4.

Și da. 8 lunițe și 2 săptămâni de când a văzut lumina zilei și numărăm în continuare! Sâmbătă vin în vizită mama și frati-miu, îți dai seama că noi încă avem bradul de Crăciun împodobit, poate a mai lăsat Moș Crăciun cadouri pentru bebe (și pentru mine) și la ei. 😀

Ok, ok, ACCA Financial Management Exam Kit, nu te supăra, te bag și pe tine în seamă. Am ajuns la exercițiul cu numărul 100, sunt 186 de tip A, 33 de tip B și 68 (așa multe?!) de tip C.. sper să apuc să trec prin toate până la începutul lui Martie, când e examenul. De data asta nu mă mai ambiționez așa rău, ca la F7 când am luat 83%, dacă trec F9 în Martie, chiar și cu 50% fix, sunt cea mai mulțumită. Oricum mai am și F6 și F8, pe care le-am sărit, că nu au rezonat cu mine încă.

Și s-a trezit bebe. Oops. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea… (mai cum era?)

6 luni și 3 săptămâni de mămicie

Când bebe începe să te facă să râzi, mai mult decât plange ea, înseamnă că ai reușit. 🙂

În ultimele 3 luni a plâns doar la vizitele la pediatru. La 4 și la 5 luni am avut vaccin, iar la 6 luni a plâns de teamă, probabil, când s-a văzut goală, pe masa de examinat. Pediatra e foarte drăguță, calmă și răbdătoare, poate și-a adus aminte de dățile trecute, când avea vaccin.

La băiță nu a plâns niciodată. Mai plângea câteodată, în prima lună, imediat după ce o scoteam, poate îi era rece prosopul. Apoi a venit vara.. am avut nopți, în care dormeam cu geamul de la baie deschis, și tot erau 26 de grade în dormitor.

De mâncat să zicem că mâncăm cam 80-90 de grame de mâncărică (legume, orez/paste, cărniță). De câteva zile am început și o a doua masă, de piure de fructe. Aici avem și mai mult succes. Și țin să adaug ceva, acum nici nu știu cum mă mai simt în privința asta…

Îmi aduc aminte, când nici nu eram însărcinată, că susțineam sus și tare că eu o să-i gătesc în fiecare zi, nu o să-i dau mâncărică de la borcănel. Sau că o să-i dau bucăți etc etc..

Mda.. Bebe e cam mititică. Abia dublase greutatea de la naștere la 6 luni și două săptămâni, cu toate că începusem să-i dau să guste piure de legume cu o săptămămână înainte să împlinească 6 luni. Bucățele, nicio șansă de la început.

Abia acum să zicem că a reușit să înțeleagă ce e aia bucățică și ce trebuie să facă cu ea, deși fructe tot nu am curaj să-i dau bucăți. Au mare succes punguțele bio de piure de fructe, poate să le țină singură în mânuțe și știe cum să tragă din ele.

Stă destul de bine în funduleț, dacă îi dau eu mâinile să se ridice ținându-se de mine, stă 5 minute fără probleme. Pe burtică stă și câte jumătate de oră dacă are ce să facă. Încă nu se rostogolește singură, din proprie înițiativă, dar e necesar doar să o ating un pic pe lateral și apoi știe ce are de făcut.

A început să țipe. Țipăt de bucurie. Cel mai tare îmi țipă în urechi când o gâdil și mă fac că o pap de burtică. De vorbit încă nu zice m sau t, dar zice constant ne-ne-ne și ga-ghe-gu, uneori chiar ai impresia că a zis un cuvânt, deși nu am înțeles ce.

De dormit doarme foarte bine noaptea. De pe la șase săptămâni doarme 12-13 ore pe noapte, cu 2 sau 3 treziri de maxim 20 min pentru papani. Așa îi spunem noi la țiți. 😀 A avut o ușoară regresie, pe la 4 luni, când se trezea la 4:30 – 5:00 și nu mai adormea până la 8-9 și nici în timpul zilei nu prea mai dormea. Acum doarme 2 serii de câte 1.5-2 ore, dacă nu e deranjată, primul somn de pe la 9 – 9:30 și al doilea după masa de prânz.

Are o fascinație cu etichetele, dar probabil așa sunt toți bebelușii. I-am cumpărat o păpușică Elsa de pluș, îi place mult de ea, dar parcă tot eticheta e mai gustoasă.

Îi place la cumpărături și în mall. E cea mai fericită. În scoică mai plângea uneori, la început, când mergeam mai mult de 30 min fără oprire, cred că cel mai probabil din cauză că transpira. Și era și mai complicat, că cică bebelușilor mici nu ai voie să le dai apă.. așa că opream des pentru alăptat. Cred că de vreo trei ori am plecat așa pe distanțe mai mari, de două ori am făcut câte o vizită de o zi la tabăra de yoga, iar o dată am fost în Brno, pentru examenul meu.

Acum câteva zile am lăsat-o să îl mângâie pe Bonnie pe cap. Mult zis, mângâiat, ea de fapt îl trăgea de urechi. Și cățelul era așa de cuminte..

Ieri am dat-o în leagăn. Ne-a dus Leo la plimbare, circuit de testat stația de radio pe dealurile din jurul orașului, și am găsit un parc cu legănuș pentru bebeluși. La noi la Oleșna nu am dus-o încă în zona de joacă pentru copii, pentru ca mi-era teamă să nu ia vreun virus ceva. De acum încolo cred că o să o duc, că la zero grade, noaptea, nu mai rezistă virușii pe leagăne și nu mai sunt nici așa mulți copii în timpul zilei. Sper.

Iarna nu pare că vrea să vină încă, la noi sunt anunțate 10-11 grade azi, iar ieri dupa prânz, au fost chiar 15 și era soare, doar că bătea un vânt cam rece.

Atât pentru azi. Mă duc să întind rufele, cât mai doarme bebe. Și apoi poate mai am timp să mă joc un pic cu fișierele .csv, cu rezultatele parțiale de la alegerile prezidențiale. Și încet-încet ar cam trebui să mă apuc din nou de învățat, dacă vreau să dau F9 în Martie, abia am citit vreo 65% din materie, am abandonat învățatul de o lună, de când m-am apucat de campania electorală.

S-a trezit bebe. 😀 Mă duc totuși să întind rufele, cât e ocupată cu eticheta Elsei. Voiam să scriu mai multe, dar o să fac un post diferit.

Diversificare, între perne

Am intrat într-o nouă stare de stres: studiul pieței pentru articolele necesare diversificării. Am fost azi și am vizitat unul din cele mai mari magazine, cu articole specializate, din zonă. M-a luat depresia de când am intrat în magazin și mi-au zis că nu le merge internetul, deci nu pot plăti cu cardul. Inițial au zis că nu le merge casa de marcat… Parcă aș fi intrat într-un magazin de pe vremea comunismului. Știi, când intrai într-o frizerie și ți se spunea din start că nu au foarfeca ascuțită…

Anyway… Erau și niște mămici cu burtici mari, pline de entuziasm. Când am fost prima oară în acel magazin eram și eu la fel? Nu cred.. parcă atunci mă apucase depresia când am văzut că un sac de dormit basic costă 1000 de coroane.

Nu ma înțelege greșit, nu mă vaiet că nu-mi permit să-i cumpăr ce-i trebuie. Ma vaiet că e piața plină de tot felul de porcării la prețuri exorbitante.

Am niște idei fixe în cap. Vreau să cresc copilul acesta într-un mod isteț. Adică prefer să strâng banii și să-i dau pe lecții de arte sau de limbi străine, decât să-i dau pe plasticuri și pe haine de unică folosință.

Azi am dat 300 de coroane pe un set de furculiță și linguriță BPA free, o babețică de silicon (care miroase cam ciudat…) și o suzetă din latex… pentru că nu mai știu cum să o dezvăț să nu-și mai folosească degețelul. Bineînțeles că nici această suzetă nu îi place.

Apoi am dat 200 de coroane pe o prăjiturică, un latte și o sticlă de apă. Care s-au digerat deja. Deci fum.

Cred că m-am învățat prost cu muncitul de acasă, pentru că nu mai știu să scot bani din buzunar toată ziua. O dată pe săptămână la hypermarket și o dată sau maxim de două ori la cină sau prânz în oraș, de obicei în weekend. În rest.. de când s-a născut bebe nu mi-am cumpărat nicio haină. Mi-a luat mami o pereche de pantaloni când a fost in vizita și am intrat în noul Decathlon.

Ma gândesc din ce în ce mai des la pensie. Și că poate ar fi cazul sa investesc o parte din economii, în afara celor câtorva acțiuni la firma unde lucrez. Când văd cât au crescut de când le-am cumpărat parca îmi vine să cumpăr tot mai multe, dar apoi mă gândesc, oare vor mai crește la fel și în viitor? Oricum… sigur vor crește mai mult decât rata inflației. Mda, măcar dacă aș investi suficient cât să-mi acopăr manualele și examenele de ACCA pe care le cumpăr cât sunt în concediu de maternitate, pentru că nu le pot deconta. Poate, după ce termin de învățat toată materia pentru F9 – Financial Management, voi avea clar în cap în ce direcție să mă îndrept pentru a investi eficient.

Revenind la diversificare. Sunt sigură că și părinții noștri tot linguriță BPA free au cumpărat, când au început să ne diversifice cu măr și biscuite. Îmi amintesc cu nostalgie de singurul instrument pentru diversificare pe care l-a cumpărat mama pentru fratele meu: o răzătoare de sticlă. Acela era blender-ul acum 30 de ani. Și tot scaun Peg Perego, cu babețică de silicon am avut și eu.

Eu vreau să-i cumpăr un scaun la nivelul ei, pentru măsuță joasă. Ca să poată să-i dea singură în gură lui Bonnie dacă nu-i place mâncarea. Cer prea mult? 😀 Mă gândesc să ma duc la Baumax, să iau scânduri și să-i fac eu singură acest scaun. Pe care sa-l căptușesc cu pernița pentru gat, din spuma memorie. Mda… naivă mica ce sunt.

Măcar sunt ferm convinsă că nu o să-i cumpăr castronele și farfuriuțe din plastic, cu tot felul de animăluțe pe ele. Două boluri albe de la Ikea și gata.

Si mă mai stresează chestia cu alergiile… să-i dau la 3 zile câte un aliment sau de toate de la început? Am observat că există câteva sortimente BIO prin magazine, la preț dublu, evident, față de restul produselor. Și eram destul de calmă pană să aud de Imazalil. Chiar e necesar să spăl cu oțet și bicarbonat toate fructele și legumele pe care le prepar pentru ea?! Acum mă apucă panica… în plus, de unde să îi procur și carne BIO, pui crescuți fără antibiotice și fără hormoni? Poate doar dacă îi cresc eu în grădină… cu porumb BIO și ce altceva or mai mânca.

Mda.. mai am o lună să mă documentez. Sau să mă stresez și mai rău.

Cosmaruri..

Azi-noapte am visat ca eram in Romania, special ca sa votez.. M-am dus in sectia de votare, am votat pentru ce era obligatoriu si apoi am cerut sa votez si pentru un referendum. Era vorba de un chestionar cu privire la conditiile generale de munca, un fel de contract colectiv. Doar ca… se pare… trebuia sa detii o Societate Comerciala ca sa poti sa votezi pentru asta. Asa ca n-am putut sa completez chestionarul, dar tanti deja imi lipise abtibildul pe Cartea de Identitate.

Iar ca sa-l dea jos, in loc sa-l deslipeasca, ea a decis sa-l decupeze. Adica mi-a taiat, cu o foarfeca mare, o bucata din Cartea de Identitate, care era o parte din Codul Numeric Personal. Am facut spume cand am vazut. Am inceput sa o fac in toate felurile si am tipat ca vreau sa vorbesc cu Presedintele Sectiei.

I-am explicat, pe un ton destul de agresiv, eram un car de nervi: “Domnule, eu locuiesc in Cehia cu sotul meu si cu cei doi copii (actiunea se petrecea undeva in viitor, si se pare ca mai facusem unul, primul avea in jur de 1 an jumate si al doilea cateva zile) si eu trebuie sa ma intorc acasa saptamana viitoare. Cum mai trec eu granita daca idioata asta mi-a facut buletinul bucati?”

Pana la urma a zis ca imi da el nu stiu ce procura provizorie, dar ca va dura 5 saptamani ca sa mi se emita Buletinul nou. La care eu: ” Are you fuckin’ kiddin’ me? Adica trebuie sa vin inapoi peste 5 saptamani sa-l iau? Imi platesti tu cei 500 de euro pe care ii dau pe bilete pentru mine si copii? Gata, ma duc la Politie. Chiar si maine dimineata daca vin inapoi, tot te gasesc!”

Am iesit din sectie, erau doua jandarmerite afara, dar nu m-a bagat nimeni in seama. Am insistat si pana la urma mi s-a zis sa ma duc la nu stiu ce adresa. Cred ca se facuse noapte, eram super obosita si am decis sa ma duc acasa la mama.. poate stie ea ce sa fac. Plus ca trebuia sa-mi alaptez copiii, cred ca erau lesinati de foame.

Mda.. O secventa din serialul “Cum continua sa isi f** Romania cetatenii din diaspora”. Tragic… Nu stiu cum reusesc sa-mi creez eu scenarii de vise asa de… de imi scot toti nervii din mine. Cat am mai urlat si la diriginta din liceu pe tema cu repetarea bac-ului… Cred ca trebuie sa-mi gasesc niste moduri safe in care sa pot sa-mi descarc energia negativa, am ajuns sa tin prea mult in mine, pentru ca urasc conflictul din tot sufletul meu, asa ca prefer sa tac si sa analizez la rece cum sa exprim ce nu-mi convine..

In alta ordine de idei, am avut prea mult timp de visat azi-noapte. Iesiseram la plimbare pe la 18:30 (voiam sa mergem mai devreme, dar nu se trezea bebe si am zis sa o las linistita), am zis sa mergem la Olesna sa luam cina. Cand ne-am intors era in jur de 20:30. Pana s-a saturat gâza de mancare (si de procesat mancarea) si a adormit, cred ca era aproape 22:00.

M-am trezit eu pe la miezul noptii, toata suflarea dormea linistita. M-am mai trezit apoi pe la 3:45 … Gâza gangurea ea ceva acolo semi-adormita, dar nu cerea atentie in mod special. Totusi, am decis sa o schimb si sa-i dau sa pape, de frica sa nu se deshidrateze… Erau 23.5 grade in dormitor. Dormise 6 ore legate, pentru un bebe de o luna si o saptamana cred ca e un record. In 15 min am pus-o la loc in patut si ne-am mai trezit apoi voioase, pe la 7 si ceva. 🙂

Revenind la Cartea de Identitate… am inceput sa caut descifrari de vise pe net, ca buburuza a adormit iar. Interesant, expira anul viitor de ziua mea… Si mai interesant, bebe va avea un an jumate (si ceva) atunci.. Deci oricum trebuie sa o refac. Cred ca o sa insist sa-mi fac pe Cehia pana la urma, inclusiv permisul auto…